Multã lume s-a întrebat atunci, la 1935, ºi se mai întreabã ºi acum dacã Petrache Lupu este un sfânt sau nu. Despre el au scris mulþi, unii de bine, alþii de rãu. Pãrintele Dumitru Stãniloaie vedea cu ochi buni „teofaniile” sale (arãtãrile lui Dumnezeu), în timp ce un autor precum Mihail Urzicã era pornit împotriva sa ºi a minunilor înfãptuite de acesta. Dar cine a fost oare Petrache Lupu? Într-o vineri, la 31 mai 1935, ciobanul Petre era pe câmp cu oile. Gângav ºi surd din naºtere, Petrache, cum era numit feciorul sãrac, era de o curãþenie sufleteascã foarte mare. Poate de aceea în acea zi i s-a arãtat Dumnezeu sub înfãþiºarea unui bãtrân îmbrãcat în alb, „Moºul”, cum i-a spus el ulterior. Stând lângã o salcie, „Moºul” i-a spus cã oamenii trebuie sã se pocãiascã, altfel vor avea de pãtimit… Acest mesaj trebuia sã îl spunã ciobanul preotului satului, care urma sã cheme lumea la credinþã adevãratã ºi la fapte bune. Tânãrul a fost uimit de prezenþa misterioasã, dar n-a îndrãznit sã spunã nimic. Cine l-ar fi crezut pe el? A doua vineri, Domnul i s-a arãtat din nou cu acelaºi mesaj. În zadar, cãci tânãrul nu a gãsit curajul sã Îi împlineascã vrerea. Iar când în a treia vineri consecutiv ºi-a fãcut apariþia Dumnezeu, ciobanii prezenþi spun cã l-au auzit pe bãiat vorbind cu o voce nevãzutã ºi cã la sfârºit a fost trântit la pãmânt. Petrache a mãrturisit mai apoi cã a fost o micã pedeapsã pentru neascultarea de a comunica preotului cele spuse de „Moº”. Din acel moment, viaþa lui Petrache Lupu s-a schimbat, dar ºi cea a localitãþii sale, întrucât a început sã propovãduiascã oamenilor întoarcerea la Dumnezeu. Biserica este circumspectã Mulþi se îndreptau, se lãsau de pãcate, dar veneau ºi foarte mulþi bolnavi care au spus cã s-au vindecat dupã ce l-au atins pe ciobanul-profet. Ziarele vremii sunt pline de reportaje de la faþa locului. Unele sunt pro, altele contra, înfierând activitatea umilului cioban din Maglavit, ba acuzând autoritãþile ºi Biserica, pe motiv cã ar profita de fenomen pentru a strânge bani. S-a spus chiar cã banii donaþi plecau în saci la garã, iar pe drumul de fier ajungeau în vistieria armatei, care era de fapt în rãzboi, ºi aºa au fost, chipurile, ajutaþi soldaþii la un moment dat, când nu mai avea statul fonduri pentru ei. Oamenii îi spuneau deja „Sfântul de la Maglavit”, dar cât de sfânt este sau nu, asta nu putem ºti cu adevãrat. Nici mai-marii Bisericii noastre nu se pronunþã, ºi nici nu existã un dosar de canonizare, aºa cum se procedeazã atunci când se doreºte trecerea în calendar a unui om deja recunoscut de popor ca sfânt ºi ale cãrui fapte ar dovedi sfinþenia. Vremea trebuie sã hotãrascã dacã existã condiþiile de canonizare. Pe front, alãturi de soldaþi Cert este cã omul nu avea niciun interes material, iar banii donaþi de credincioºi nu mergeau în buzunarele sale. Petrache nu a vrut decât sã ridice acolo o mãnãstire, ce nu a putut fi finalizatã în timpul vieþii sale din lipsa resurselor financiare. În plus, ºarlatan spiritual nu poate fi numit, deoarece el însuºi s-a vindecat de muþenie graþie Celui de Sus. Ciobanul-profet a convins pe mulþi de adevãrul celor povestite de el dupã ce a venit în sat ºi a vorbit clar despre tot ce i s-a întâmplat, despre porunca lui Dumnezeu. Un fel de Moise, l-au numit unii. Tot presa vremii este cea care a consemnat vizitele unor personalitãþi la Maglavit. A fost acolo ierarhul locului de atunci, patriarhul Miron Cristea, care scria frumos despre el într-o revistã bisericeascã, iar Regele Mihai i-a botezat fiul, în timp ce mareºalul Ion Antonescu l-a dus pe front ca sã îmbãrbãteze soldaþii în rãzboi. Nu s-au gãsit moaºte Comuniºtii au interzis pelerinajele la Maglavit, iar pe Petrache l-a cercetat Securitatea de multe ori, a fost ºi închis o vreme ºi se spune cã în temniþã era foarte tãcut, se ruga mult în tainã, cu faþa la perete. A murit în 1994, trupul fiindu-i îngropat în cimitirul satului. Zilele trecute a fost reînhumat lângã peretele bisericii din mãnãstirea de la Maglavit. Nu s-au gãsit moaºte, aºa cum credeau mulþi oameni. Petrache Lupu a fost cãsãtorit de douã ori ºi a avut un bãiat, Mihai. Prima întâlnire cu Dumnezeu Petrache Lupu a povestit astfel prima lui întâlnire cu Dumnezeu: „La buturugi, când l-am vãzut, m-am îngrozit de fricã. El mi-a zis: – Sã nu-þi fie fricã! Am sã-þi dau curaj ºi-am sã-þi spun o vorbã. – Bine, «Moºule», spune. – Sã te duci sã spui la lume, cu cine te-ntâlneºti pe cale, sã-i spui: Dacã nu ne pocãim, dacã nu þinem sãrbãtorile, dacã nu ne ducem la bisericã sã ne rugãm la Dumnezeu de sãnãtate, dacã nu þinem posturile, dacã nu ne ducem la popã… atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, fraþilor!… Sã nu mai facem fapte rele, sã nu mai râdem de fraþii noºtri, sã ne unim cu toþii la faptele bune, sã nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi… ºi sã nu ne mai duºmãnim (…) Nimeni sã nu fure, sã nu punã foc, sã nu ia dreptul altuia! Sã ne unim cu toate neamurile noastre! Sã facem fapte bune, cã de nu – moarte, cã de nu – foc! (…) Ne ia tot, ne canoneºte fãrã muncã ºi toatã Rumânia nu e nimic… E rãu, fraþilor, de noi toþi, dacã nu ne pocãim, cu vorba care m-a trimis pe mine «Moºul», ºi n-ai cu ce þine nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc, nici pasãre, nici nimic. A venit un nor pãtrat, a dispãrut în el ºi nu l-am mai vãzut. ªi-am plecat la oi”. Contestat de oamenii de stiinta Spre deosebire de fostul sau tovaras de guvernare Argetoianu, N. Iorga trateaza cu sarcasm Maglavitul intr-un editorial aparut pe 16 octombrie 1935 in “Neamul Romanesc”: “De ce nu se deschid oare portile tuturor caselor de nebuni din Romania, unde sunt atatia oameni buni, religiosi si care au viziuni inca mai curioase decat a <>, care cere insistent sa i se puie un scaun in altar, pana ce preotul satului se lasa convins sa nu mai ingaduie pe stapanul Cerurilor sa ramaie in picioare?” O comisie medicala descinsese in septembrie 1935 la Maglavit, prilej pentru C. Cristobald sa relateze in “Zorile”: Azi a sosit in localitate, insotit de un stat major de medici, cunoscutul savant neurolog, profesor dr. Gheorghe Marinescu, insarcinat de Ministerul Sanatatii sa faca cercetari la fata locului si sa supuie la un examen fiziologico-psihologic pe Petrache Lupu… Cand comisia s-a apropiat de locul unde predica Petrache Lupu, peste 50.000 de oameni, condusi de mai multi preoti, printre care si preotul Ouatu, de la biserica Ghencea din Capitala, au tabarat cu ciomege si furci, cerand indepartarea doctorilor de Maglavit. (…) Tribuna in care izbutisera medicii sa se retraga in consult cu Petrache Lupu a fost luata cu asalt. Profesorul Marinescu a fost la doi pasi sa fie linsat. El a fost salvat de interventia ciobanului, care l-a obligat insa pe profesor sa tina un discurs multimii, careia sa-i spuna ca si el crede in minune si ca Petrache nu e nebun. Profesorul s-a executat si a dat mana cu ciobanul in vazul tuturor.” Acelasi numar din “Zorile” reproduce si parerea, senina si temperata, formulata de neurolog: “Pentru mine nu e nici o indoiala ca Petrache Lupu e un om de perfecta buna credinta, e un halucinat… Nu cred ca el reprezinta realmente un pericol pentru masele lipsite de cultura. (…) Discutia in jurul <> de la Maglavit conduce fatal la aceea a posibilitatii sau imposibilitatii miracolelor, iar oamenii de stiinta si reprezentantii clerului, pornind de la premise diferite, nu se vor intelege niciodata asupra acestui punct.” Circa 15 ani mai tarziu, psihologul clujean Nicolae Margineanu va imparti pentru un timp cu Petrache Lupu celula din subsolul fostului Minister de Interne, devenit ulterior sediul comitetului central al partidului totalitar. Si lui Nicolae Margineanu, Petrache Lupu i-a lasat impresia unui om de o desavarsita candoare sufleteasca. Spre deosebire de psiholog, care a ispasit nenumarati ani de inchisoare, Petrache Lupu a fost eliberat dupa cateva luni. Se adevereau astfel previziunile cuprinse intr-un horoscop al ciobanului tiparit in anul 1936 in revista “Vremea”, pe o pagina intreaga, de un anonim care preciza ca nu este crestin. Autorul spunea ca Petrache Lupu va trece prin multe incercari – atunci, in 1936, era in culmea gloriei -, va fi chiar privat de libertate, insa va scapa din toate si va trai mult. A trait 87 de ani. Prin anii ‘70 s-au dus la Maglavit doi ziaristi de la “Magazin istoric” sa-l ispiteasca, insa n-au smuls nici un fel de retractare de la “pasnicul cooperator”. Ultimul ziarist care l-a abordat, tot fara succes, in regimul trecut, a fost Ovidiu Ioanitoaia de la “Flacara” lui Adrian Paunescu. Apreciat la nivel inalt Lui Petrache Lupu i-a botezat Regele un copil, iar maresalul Antonescu l-a dus cu avionul pe front sa le vorbeasca soldatilor, prilej cu care a prevestit infrangerea Germaniei. Mitropolitul Nicolae Balan l-a introdus in Sf. Altar prin Usile Imparatesti, gest necanonic, prerogativa aceasta fiind rezervata exclusiv episcopilor si Suveranului uns de Biserica. Intr-o carte aparuta in 1940, “Minuni si false minuni”, arhitectul Mihai Urzica a respins teofaniile ciobanului de la Maglavit, deopotriva cu “viziunea” viitoarei maici Veronica de la Vladimiresti din 1936, pe care parintele Arsenie Papacioc a calificat-o textual de impostoare. In 1957, fiul presedintelui Duminica al nou-infiintatei gospodarii colective din Maglavit a pus pe foc toate icoanele adunate pentru manastirea preconizata in locul zis “La Buturugi”. Tanarul Duminica si-a pierdut vederea pe loc, faptul a produs consternare si satisfactie la Maglavit, iar dregatorii comunisti l-au dus pe autorul sacrilegiului cu avionul in URSS, unde a fost operat de celebrul oftalmolog Filatov. http://piatza.net]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer