SANTINELA, nr. 1, 9 decembrie 2005, pag. 6-7. Deºãnþata propagandã promonarhistã s-a accentuat virulent în ultimii trei ani, ajungîndu-se pânã acolo încît, zilele trecute, premierul Cãlin Popescu Tãriceanu – din proprie iniþiativã sau, mai degrabã, sub influenþa promonarhiºtilor din Guvern ºi din Parlament, precum Adrian Iorgulescu-Decerebratu’ ºi Crin Antonescu-Vorbete, cei doi principali „liberali-monarhiºti“ (sic) din P.N.L. – a lansat ipoteza ca România sã revinã la regimul monarhiei constituþionale, iar potenþialul rege sã fie expiratul „rege“ Mihai I Trãdãtorul sau cineva dintre descendenþii sãi colaterali. Evident, eventuala opþiune pro-monarhicã se va face printr-un „referendum naþional“, care va fi falsificat precum cel pentru revizuirea din 2003 a Constituþiei. Acesta sã fie scopul abscons al „sistemului ticãloºit“, asupra cãruia ne avertiza preºedintele Traian Bãsescu?! Aceste acþiuni extrem de periculoase pentru România republicanã mã determinã sã republic acest material, spre a se vedea mai bine cît de mult a avansat clica de la Versoix în aproprierea averilor la care nu are nici un drept – în afarã de „drepturile“ pe care, din solidaritate banditeascã, i le dã clicocraþia cleptocratã postdecembristã. *** În ultimii ani, dar îndeosebi anul acesta, s-a vorbit ºi s-a scris mult despre Mihai de Hohenzollern, ex-regele Mihai I sau aºa-zisul „rege Mihai I“. Unul dintre subiectele principale, în ultima vreme, a fost problema promulgãrii legii speciale prin care i s-ar fi acordat o despãgubire de 30 de milioane de dolari. Dar, vorba aceea, „Baba cere mare, moºu-i dã ce are!“ Antecedente hohenzollerniene Dar, pînã sã comentãm semnificaþia acestei legi de despãgubire pur ºi simplu imorale, este bine sã facem o sintezã a ideilor expuse recent în presã, legate de nefericitul individ Mihai de Hohenzollern, pe care un parlament îmbuibat, inconºtient sau oportunist – sau toate la un loc – vrea sã-l fericeascã înverzindu-l… în dolãrei – nici mãcar în euro, deºi în Europa a trãit toatã viaþa lui de bicisnic ante- ºi postbelic.

S-o luãm cronologic ºi rapid, cãci hîrtia-i scumpã, iar timpu-i preþios. Dupã ce s-a prãpãdit bunicã-su’, regele Ferdinand I, a urmat regenþa lui Mihai, întrucît el era minor, iar Carol al II-lea, taicã-su’ – sau, mai bine zis, presupusul sãu tatã –, care ar fi trebuit sã urmeze la tron, fusese tãiat de pe lista regalã ºi alungat din þarã din cauza a tot felul de mîrºãvii comise de el, nedemne de o odraslã regalã, necum de viitorul Rege al României. Chiar dacã era o þarã de împrumut, România trebuia respectatã mãcar pentru averile pe care le agonisiserã de pe spinarea unui popor sãrãcit. De aceea, familia regalã l-a ºters din nomenclatorul regal pe dezertorul Carol, i-a dat o traistã cu bani ºi l-a exilat în Occident – el nemaiputînd fi un nomenclaturist regal, mai ales cã el însuºi scrisese, cu mînuþa lui, cã renunþã la tron. Dupã ce dezertase ºi fusese condamnat la moarte, nici nu mai putea fi rege, chiar dacã s-ar fi rãzgîndit! De altfel, nici Carol al II-lea nu era fiul natural al lui Ferdinand, ci al colonelului Cocea, dupã cum sugera Adevãrul din 10 mai 1896. Se ºtie cã primul rege, Carol I de Hohenzollern, venise cu o valizã ºi cu ce era pe el. De aceea a ºi fost poreclit „Carol de Hopînþoale“, cãci imediat a sãrit în „Þoale“ – adicã în haine pricopsite, fiindcã deh!, devenise rege, avea o „curte“ ºi trebuia ºtaif, „pentru imagine“. Toate bogãþiile pe care ºi le-a agonisit dinastia din România a familiei Hohenzollern au fost trase din sudoarea poporului, nu din sponsorizarea ei de cãtre liberalii care l-au adus în þarã sau alþi rechini ai regimului burghezo-moºieresc. În realitate, pe lîngã averea particularã dobînditã pe diferite cãi – de cele mai multe ori oneroase–, tot patrimoniul regal cunoscut sub denumirea „Domeniile regale“ sau „Domeniile Coroanei“ nu aparþinea familiei regale decît ca uzufruct, ca drept de folosinþã pe timpul vieþii – cînd capii ei deþineau rolul de regi –, el fiind proprietatea Statului Român. Deci, referitor la aceastã avere, actualul descendent al familiei regale nu are nici un drept. Deºi s-a scris ºi s-a vorbit mult pe aceastã temã, se pare cã parlamentarii nu au studiat istoria la ºcoalã, dar nici acum nu citesc ºi nu ascultã nimic. Ei au ajuns o maºinã de vot stricatã. Dar sã revenim la genitorii lui Mihai de Hopînþoale, denumit, ºi acum, de unii intelectuali rataþi „Regele Mihai de România“, ca sã fie ºi ei pe lîngã cineva important, lîngã care sã strãluceascã – sticlirea-ar ochii în cap de netrebnici, de lichele. Carol al II-lea: adulterin, afemeiat, asasin, aventurier, falsificator, dezertor, dictator, poltron, uzurpator În timpul regenþei lui Mihai, deci cînd el nu era rege, dar potenþial ar fi putut sã ajungã, d-l Carol Icsulea, odrasla regalã care dezertase din Armata Românã în timp de rãzboi – faptã pentru care unii mari politicieni ºi patrioþi au propus sã fie executat ºi puþin a lipsit sã nu se întîmple acest eveniment, care ar fi fost benefic României! –, acest Carol Icsulea, deci, hãlãduia ºi curvãsãrea prin hotelurile ºi cazinourile Europei Occidentale, tocînd banii primiþi ca rentã viagerã din þarã, bani procuraþi din vînzarea grîului fãcut cu trudã de þãranii României în vremea cînd leul era o monedã forte în Europa – mai mare decît francul francez! Dupã ce a terminat banii ºi a ajuns dator-vîndut în special unor bancheri englezi, ce ºi-a zis Carol Icsulea – care era un cetãþean oarecare, cu numele real de Carol Caraiman, nemaifãcînd parte din familia regalã! –, gîndind în perspectivã, ca un analist politic de azi: „Hai sã-mi trag ºi un regat, cã destul le-am tras-o unora p-acilea!“ ªi se întoarce cu un avion pus la dispoziþie de un bancher evreu, prieten al metresei lui, madameLupeasca, fostã Wolf. Dar a aterizat pe furiº, fiindcã Turnul de control de la Bãneasa nu i-ar fi dat „OK“-ul pentru aterizare – pe atunci nu exista Aeroportul Internaþional Henri Coandã, de la Otopeni, fiindcã nu se instaurase regimul socialist, republican, ca sã construiascã aºa ceva! Aºa cã a aterizat, undeva în þarã, pe o miriºte de pe care þãranii, grijulii, strînseserã bine paiele, iar locul era neted, bun pentru avionul lui Carol. Dar, trebuie sã repet, nu mai era descendent regal, nu mai avea acest drept, ne ºi fãcuse de rîs în Europa ºi în lume mai dihai decît ne compromit, acum, þiganii care fac tot felul de crime în Europa Occidentalã ºi Centralã. Pretextul cu care venise era cã ar fi avut el un testament inedit al lui tac-su’, prin care, chipurile, l-ar fi desemnat urmaº la tron. Pretinsul testament se dovedise a fi un fals, pe care liberalii l-au trecut sub tãcere! Totuºi, cu ajutorul acelei pãrþi sordide din clasa politicã româneascã, ai cãrei descendenþi – în frunte cu P.S.D. – aveau sã-i aprobe, acum, o recompensã de 30 de milioane de dolari netrebnicului sãu fiu (oficial, pentru cã se pare cã mã-sa îl fãcuse cu aghiotantul), respectivul Carol Icsulea se ridicã în ºa ºi spune: „De azi eu sunt Regele României ºi mã veþi numi Carol al II-lea!“. Deºi, reamintesc, România avea, în acel moment, un regent legitim – pe fi-su’! Carol al II-lea i-a uzurpat funcþia de rege a lui Mihai de Hohenzollern înainte ca acesta sã ajungã pe postul respectiv, în condiþiile stipulate de Constituþia din 1923. Ca o primã concluzie, trebuie sã consemnez, cu îndreptãþire, cã dezertorul-trãdãtor trebuie sã fie numit Carol al II-lea Uzurpatorul. Astfel, dupã ce fusese declasat ºi alungat, se întoarce, se împacã formal cu adversarii ºi… „pupat toþi Piaþa Independenþii“! Dar, preocupat sã-ºi întãreascã poziþia pentru a strînge avere ºi a se destrãbãla în continuare, dã o loviturã de stat ºi instaureazã dictatura regalã, numitã ºi carlistã: dizolvã Parlamentul ºi partidele politice, înlãturã democraþia, libertatea presei ºi, cînd nu poate sã-ºi asocieze pe cineva la netrebniciile lui, îi asasineazã – aºa cum a fãcut cu Corneliu Zelea Codreanu ºi cu alþi lideri ai Miºcãrii Legionare. Mai mult, se pare cã Armand Cãlinescu a fost asasinat, ºi el, tot din ordinul lui Carol al II-lea Uzurpatorul, dupã cum a relevat, recent, d-l dr. ªerban Milcoveanu. Sigur, pentru a ºterge impresia proastã de cartofor prin lupanarele Parisului, de client al „fetiþelor“ care îºi expun nurii în vitrinã în Place de Pigale, ºi-a schimbat look-ul ºi a încercat sã-ºi facã un pedigri de bun român, cãutîndu-ºi o ascendenþã ilustrã: „Voi fi un Brâncoveanu al culturii româneºti“, perora el la 15 august 1930, la Universitatea lui Nicolae Iorga de la Vãlenii de Munte. ªi tot aºa la 15 octombrie 1930, la Cluj, la 14 noiembrie 1930, la Caransebeº. Cãci plecase în turneu cvasielectoral, ca sã-ºi fãþuiascã dictatura. Fireºte cã-i era uºor sã pozeze în Mecena al Culturii Române, deoarece banii îi lua tot de la poporul român. Dar toatã aceastã spoialã de „culturã“ nu a reuºit sã acopere depravarea funciarã a familiei Hohenzollern, care se strãduia sã-i întreacã – sub aspectul promiscuitãþii – pe „Regii blestemaþi“ ai Franþei. Carol al II-lea Uzurpatorul: culturolog ºi futurolog La sfîrºitul unui deceniu de mîrºãvii, Carol al II-lea Uzurpatorul a mai adãugat una, de „adio“: ne-a pricopsit cu nãtîngul de fi-su’ ºi a spãlat putina. Acesta este individul pe care, cu ocazia aducerii osemintelor lui în þarã, poetul-senator P.S.D. Adrian Pãunescu ne invita sã-l analizãm „cu luminile ºi umbrele sale“. Istoria îl aratã numai cu umbre ºi încã groase! La fel, istoricul militar col. (r.) Mircea Dogaru îl laudã – vrînd sã-l facã un fel de mic Nostradamus – repetînd cã „a gîndit în perspectivã încã de tînãr“, cã „a dat dovadã de o mare viziune, spunînd cã vrea sã fie lãsat sã-ºi trãiascã viaþa aºa cum doreºte el, fiindcã peste douãzeci de ani pe aici va fi republicã!“ I-auzi brîul! Era un fel de futurolog avant la lettre. Prea puþine calitãþi pozitive pentru o odraslã de rege – de fapt, doar aceastã „prognozã“, care bate, recunosc, ºi oracolul din Dãmãroaia! Dar de cînd hedonismul, egoismul abject, dezertarea, trãdarea, curvãsãria ºi asasinatul politic fac casã bunã cu patriotismul ºi, în genere, cu moralitatea?! Carol al II-lea era urmaºul lui Ferdinand I Întregitorul, iar acest statut îi impunea o þinutã moralã impecabilã. E ca ºi cum am accepta –mutatis mutandis – cã bãiatul amator de droguri al lui Ion Þiriac poate sã facã ce vrea, fiindcã, vorba aia, „e banii lu’ tac-su’ ºi face ce vrea cu ei“! E ridicol sã i se ia apãrarea nemernicului pe motiv cã a anticipat transformarea þãrii din regat în republicã. Rolul era a apãra regatul, nu de a-l abandona, de a dezerta – ca apoi, sã revinã sã-i culeagã beneficiile funcþiei de rege, dupã ce alþii au luptat în hecatomba numitã Primul Rãzboi Mondial! Nu cumva Mircea Dogaru este din echipa lui Paul Lambrino, care, ca ºi „Mihai de România“, îºi zice ºi el, „Paul de România“?! De parcã România ar fi un judeþ, o provincie sau o moºie privatã, ca sã-ºi spunã, precum francezii, Charles d’Orléans, Alfred de Vigny sau Alexandre de Marenches! Culmea nesimþirii, impostorii ºi-au trecut în paºapoarte aceste „nume“ ºi, culmea slugãrniciei guvernelor republicane, le-au fost acceptate! Apropo de Dãmãroaia! ªtiþi de unde vine acest nume? Tot de la politica „culturalã“ a lui Carol al II-lea Uzurpatorul. Într-adevãr, în acea suburbie a Bucureºtilor exista o vilã care era „cuibuºorul de nebunii“ în care Carol al II-lea o „cultiva“ pe amanta sa constantã, de suflet, de aºternut ºi de afaceri, Elena Lupescu-Wolf. Lumea „bunã“ ºtia cã în acea vilã este plasatã la dame du roi. Cu timpul, ºi vecinii localului, care nu erau aºa ºcoliþi la Paris ºi nici mãcar ca Bestia Brucan, au auzit cã acolo trãia o metresã, „damã a regelui“, ºi s-au franþuzit ºi ei zicînd o „damã a roa“. ªi locuitorii de atunci au început sã indice localul ca fiind la „dãmãroaia“ – adicã la „dama regelui“, „amanta regelui“. Aºadar, „dãmãroaia“ este forma coruptã în româneºte a expresiei franþuzeºti dame du roi. Este acelaºi tip de corupere pe care, dupã cinci decenii, aveau sã-l comitã þiganii cu business: în englezeasca lor de port, au transformat cuvîntul „strãinesc“ în „neologismul“ þigãnesc „biºniþã“. De aici, prin incultura ºi inconºtienþa ziariºtilor de mîna a doua, a ajuns în presã ºi, apoi, chiar în limbajul parlamentarilor! La fel, atunci, acum o jumãtate de secol, denumirea s-a extins de la local la localitate: la „Dãmãroaia“. ªi astfel curvarul Carol al II-lea Asasinul a îmbogãþit nomenclatorul toponimic, dacã alte contribuþii majore la culturã nu are, direct – exceptînd faptul cã el a instituit „cultul personalitãþii“, prin lichelismul indus unor importanþi scriitori. ªi nici la descendenþi nu a fost mai strãlucit. La plecare ne-a lãsat acest cadou otrãvit, „regele Mihai I“. Mihai I Uzurpatul nu a avut legitimitate ca rege Dacã pînã în 1940 fusese un adevãrat dictator, la ultimatumul Uniunii Sovietice din 26 iunie 1940, laº ca totdeauna, Carol al II-lea Dezertorul a cerut votul Consiliului de Coroanã, pe care nu dãduse, pînã atunci, doi bani, ºi a ordonat Armatei Române retragerea fãrã luptã! Astfel, a ratat unica ocazie de a intra în Istoria României ca un apãrãtor al gliei strãmoºeºti. De fapt, s-a temut sã nu se afle prea multe despre escrocheriile afacerii Skoda ºi escrocheriile cu furnituri militare, prin care s-au îmbogãþit cîþiva rechini – inclusiv Carol al II-lea Asasinul –, iar Armata a rãmas fãrã armament ºi echipament de rãzboi. Apoi, Carol al II-lea a aruncat rãspunderea pe umerii generalului Ion Antonescu, pe care l-a chemat, din arestul la domiciliu pe care i-l fixase tot el, sã preia conducerea statului. În mod întemeiat, în contextul politico-economic intern ºi internaþional, Ion Antonescu a acceptat acest post de sacrificiu cu condiþia sã conducã manu militari, deci tot ca un dictator. În condiþiile de atunci, cu o clasã politicã impotentã ºi venalã, nici nu se putea altfel. Dupã care Carol al II-lea Uzurpatorul a ºters-o englezeºte, tot în Occident. Nu înainte de a mai face o ilegalitate. A aruncat rãspunderea regalitãþii – pe care ºi-o apropriase la venirea pe furiº în þarã – pe umerii firavi ºi pe mintea ºi mai firavã a fiului sãu, Mihai Uzurpatul. Dar nu prin înscãunarea lui ca rege, ci prin delegarea atributelor regale de cãtre Carol cel Laº, care atribute erau ºi ele, cum am relevat, însuºite prin uzurpare. Aºadar, dupã ce îi uzurpase locul în timpul regenþei, îi ceda, acum locul de rege, prin delegaþie, în condiþiile în care dictatura carlistã s-a prelungit direct în dictatura antonescianã. A doua concluzie, aºa-zisul Rege Mihai I nu a fost niciodatã „uns“ ca rege. Aºa-zisul „rege“ Mihai I nu a avut legitimitate ca rege, deoarece Parlamentul fusese dizolvat, Constituþia democraticã din 1923 înlocuitã cu Constituþia carlistã, iar partidele politice desfiinþate. România era, totuºi, monarhie constituþionalã. Lui i-a fost predat postul de rege tocmai de cãtre Uzurpator ºi a fost menþinut ºi tratat ca rege de generalul Ion Antonescu doar pentru recuzitã, fiindcã avea nevoie de o glazurã de autoritate regalã formalã pentru a-ºi întãri autoritatea dobînditã intempestiv ºi a conduce mai bine cu ajutorul decretelor „regale“. „Regele“ Mihai I: un nimeni în tinereþe, un cadavru viu la bãtrîneþe Marioneta numitã în epocã „Regele Mihai I al României“ a apãrut pe timbre, a apãrut pe monede, a semnat decretele regale pe care i le bãga sub nas generalul Ion Antonescu, dar el nu era, din punct de vedere juridic, rege. Era un fel de paspartu pentru Ion Antonescu. Acesta s-a folosit de el ca sã-l facã mareºal, spre a-ºi spori autoritatea ºi a putea contracara autoritatea mareºalilor Armatei – deci, mai mari în grad ca el, care era doar general! –, care nu voiau ca România sã continue rãzboiul dincolo de Transnistria din considerente geostrategice politico-militare. De altfel, ºi Mihai I Uzurpatul era „mareºal“, în virtutea titulaturii sale. Avea ºi uniformã, avea ºi protocol, dar, din punct de vedere intelectual, militar ºi politic era un zero, un NIMENI! Stalin nu îl bãga în seamã, ci, ca ºi Hitler – care spusese despre „regele Mihai“ cã „este mai prost decît cizmele pe care le poartã“ (sic) –, îl bãga… undeva de unde nu trebuia sã fi ieºit. De aceea, Stalin nu trata problema armistiþiului cu „Regele Mihai I“, ci numai cu Mareºalul Ion Antonescu, care se autointitulase ºi era, efectiv, „ªeful Statului ºi al Armatei“. Aºadar, cînd, în faimoasa „Proclamaþie cãtre þarã“, „Regele Mihai I“ a pretins cã a încheiat armistiþiul cu Aliaþii, a minþit Armata ºi Poporul cu bunã ºtiinþã – cu consecinþele tragice pe care le ºtim ºi le suportãm inclusiv acum. A treia concluzie, pentru cã a provocat evenimentul de la 23 august 1944, aºa-zisul „Rege Mihai I“ nu poate fi considerat decît ca trãdãtor al Neamului ºi al Armatei, împreunã cu clica sa, numitã, atunci, „Camarila regalã“, iar acum, pompos, „Casa regalã“. Dacã, prin reducere la absurd, îi atribuim ºi lui un rol major, atunci trebuie ca toate relele care i se pun, azi, în cîrca Mareºalului Ion Antonescu, sã-i fie imputate, în primul rînd, „regelui Mihai I“, cãci era Regele. De exemplu, decretele „antievreieºti“, de care fac atîta caz, acum, sioniºtii, au fost semnate de „Maiestatea sa Rege Mihai I“. De ce nu îl încrimineazã impostorii ca alde Elie Wiesel ºi Radu Ioanid ºi pe „Maiestatea sa Rege Mihai I“, ca sã i cearã ºi lui bani?! Se aºteaptau, cumva, sã promulge preºedinte României legea cu cele 30 de milioane de dolãrei, statul român sã-i verse banii în contul din Elveþia, iar de acolo, sã-i revendice Consiliul Mondial Evreiesc?! Ar fi posibil, mai ales cã, dupã Germania, au scuturat ºi Elveþia de cîteva zeci de miliarde de dolari în escrocheria cu holocash-ul. Sau îl iartã pentru cã tac-su’, Carol al II-lea Adulterinul, a avut-o ca amantã principalã pe jidanca Elena Lupescu-Wolf, iar dupã ce va fi intrat în posesia mangoþilor ºi a terenurilor, îi va cere alte concesii politice, în plus faþã de cele acordate de xenocraþii care, din nou, ne conduc?! Dar chiar dacã admitem cã Mihai I Uzurpatul era rege de facto, deºi nu era de jure, pentru cã a instituit tragedia naþionalã de la 23 august 1944, tot trãdãtor rãmîne ºi este suficientã mãcar aceastã singurã vinã nu numai pentru a nu-i da nici un dolar ºi nici doi metri pãtraþi de pãmînt pentru mormînt, dar, dimpotrivã, trebuie sã îi dãm o hainã vãrgatã „pentru crime împotriva poporului român“. Vina pentru cei 160.000 de militari luaþi prizonieri de sovietici pînã la 14 septembrie 1944 ºi dispãruþi în Siberia, vina pentru cei aproape 170.000 de militari morþi pe frontul de Vest, vina pentru sovietizarea României ºi pentru toate tragediile care i-au urmat – pierderea Sudului Basarabiei, Nordului Bucovinei, Þinutului Herþa, a Insulei ªerpilor, spolierea þãrii prin sovromuri, distrugerea elitei intelectuale, militare ºi politice româneºti la Canal ºi în închisorile administrate de Securitatea condusã exclusiv de judeo-bolºevicii veniþi pe tancurile sovietice etc., etc., pentru toate acestea este vinovat în exclusivitate „Maiestatea sa Rege Mihai I“. Deci, lui nu trebuie sã-i dãm nici un dolar, nici o casã, nici o palmã de pãmînt, ci trebuie condamnat pentru crime de rãzboi ºi înaltã trãdare de þarã. Din 1947, de cînd a abdicat, pînã în 1990, nu i-a auzit nimeni vocea în apãrarea României. A fost, efectiv, un cadavru politic viu. De altfel, tocmai de aceea, acum, e singurul supravieþuitor dintre personalitãþile politice din vremea celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial: fiindcã ceilalþi ºi-au trãit intens viaþa ºi s-au consumat fizic ºi psihic, pe cînd el a vegetat ca o legumã la Versoix, în Elveþia. Consumînd energie puþinã, evident cã a dus-o pînã acum. Dar sã sperãm cã nu o mai duce mult. Gogoriþa lui Mihai I Trãdãtorul: scurtarea rãzboiului cu ºase luni În manualele de istorie din socialism, fãcute de iudeo-cominterniºti, falsificîndu-se ºi preamãrindu-se trãdarea de þarã de la 23 august 1944, se prezenta ca piesã forte faptul cã, prin întoarcerea armelor contra Germaniei hitleriste, România a fost a patra putere militarã de partea Aliaþilor ºi, prin aceasta, a scurtat rãzboiul cu ºase luni. De curînd, a început sã debiteze gogoriþa aceasta cu scurtarea inclusiv Mihai I Trãdãtorul. Dar lucrurile nu stau chiar aºa. La Conferinþa de pace, România a fost tratatã ca stat învins, nu i s-a recunoscut nici o contribuþie militarã – deºi a fost, realmente, a patra forþã economicã ºi armatã cobeligerantã – ºi, în plus, i-au fost impuse enorme despãgubiri de rãzboi cãtre Aliaþi, în special cãtre U.R.S.S., agresorul din iunie 1940 – cu care România fusese în rãzboi încã de atunci! Ce a fãcut „Maiestatea sa Rege Mihai I“ pentru ca România sã obþinã tratamentul cuvenit, de cobeligerant?! Nimic, fiindcã era un nimeni ºi ca politician ºi ca intelect. (De fapt, la vremea aia lui îi mirosea a catrinþã ºi voia sã se însoare – asta era preocuparea sa principalã, nu soarta þãrii.) Cît despre scurtarea rãzboiului cu ºase luni, ºi asta, da!, s-a fãcut, dar în favoarea U.R.S.S., nu a României! Deoarece conteazã ºi perspectiva din care privim lucrurile: din Vest sau din Est? Pentru cã Stalin i-a dat cadou un avion ºi decoraþia Pobeda, neisprãvitul de „Mihai I“ încã priveºte lucrurile din perspectiva U.R.S.S. Or, din Vest, lucrurile se vãd, fireºte, exact invers. Într-adevãr, imediat dupã încheierea rãzboiului, generalul Allen F. Brooke, ºeful Statului Major Imperial al Armatei Britanice, avea sã facã un adevãrat reproº României: „Prin actul de la 23 august 1944, România a deschis ruºilor larg porþile ºi a contribuit la ocuparea unei jumãtãþi din Europa de cãtre ruºi. Dacã România ar mai fi rezistat, Aliaþii anglo-americani ar fi putut înainta adânc spre rãsãritul Europei“ (vezi Ioan ªuþa, Geo Stroe,DREPTATE ROMÂNIEI!, Editura Tempus, ed. 2003, pag. 122; ed. 2007, pag. 180). Altfel spus, înaltul demnitar englez considera cã ocupaþia sovieticã ºi instalarea comunismului în Europa Centralã ºi de Est constituie consecinþa faptului cã România nu a rezistat ºi a capitulat prea devreme – ca urmare a trãdãrii ºi arestãrii Mareºalului de cãtre regele Mihai I Trãdãtorul. Pentru cã scurtarea rãzboiului cu ºase luni a facilitat ajungerea U.R.S.S. chiar pânã la Berlin ºi sovietizarea a jumãtate din Europa. Ceea ce occidentalii nu voiau cu nici un preþ sã se întâmple. De fapt, aºa cum deducem din cuvintele ºefului Statului Major Imperial, Perfidul Albion ar fi vrut sã se menþinã aceastã rezistenþã îndeosebi cu preþul jertfei românilor, care s-ar fi apãrat energic pe Carpaþi, ei ºtiind cã Rusia Sovieticã nu le aduce nimic bun. Dimpotrivã. Altfel spus, dupã ce, în preziua rãzboiului, Franþa, Anglia ºi S.U.A. au lãsat România la cheremul lui Hitler ºi al lui Stalin – concretizat în Pactul Ribbentrop-Molotov, ale cãrui efecte odioase România le suportã ºi acum! –, dupã înfrângerea Germaniei gãsesc tot România vinovatã de faptul cã a întors armele contra nemþilor preadevreme!!! Oricum, din opinia generalului Allen F. Brooke, reiese, implicit, cã, în esenþã, Anglia a regretat – tardiv e-adevãrat – scoaterea din joc a Mareºalului Ion Antonescu. Dar, din pãcate numai România a avut de suferit. Totuºi, pentru înþelegerea deplinã a valorii politice ºi strategice a acþiunilor Mareºalului Antonescu ºi, totodatã, a nimicniciei, rapacitãþii ºi perfidiei acestui Mihai de Hopînþoale, trebuie reþinut un paradox ascuns cu strãºnicie de cãtre detractorii români ºi neromâni, interni ºi externi ai Mareºalului, de cãtre cominterniºtii de ieri ºi urmaºii lor de azi, camuflaþi în „europeniºti“, ca alde Vladimir Tismãneanu, Andrei Oiºteanu, Muia Benjamin, Jean Ancel º.a. (toþi „români“ verzi!): Stalin – care nu era prost, cum îl prezintã unii, ºi care avea ºi consilieri deºtepþi – i-a propus Mareºalului Antonescu condiþii mult mai bune de armistiþiu decât Aliaþii occidentali (fapt recunoscut ºi de Iuliu Maniu) tocmai ca sã îl atragã ºi sã iasã din rãzboiul contra U.R.S.S. ºi, eventual, sã lupte contra Germaniei – caz în care U.R.S.S. urma sã înainteze mult mai rapid, cãci ar fi ocolit România, cu fortificaþiile sale naturale ºi/sau construite. Asta spre deosebire de anglo-americani, care, paradoxal, i-au impus condiþii absolut inacceptabile: în esenþã, ei vehiculau tîmpenia criminalã a lui F. D. Roosevelt, „capitularea necondiþionatã“, din cauza cãrei s-a ºi prelungit atît de mult rãzboiul! Dar paradoxul este doar aparent, cãci se înscrie în logica occidentalilor, dezvãluitã implicit, ulterior, de generalul Allen F. Brooke: ei voiau ca Mareºalul Ion Antonescu sã nu iasã din rãzboiul contra sovieticilor tocmai spre a-i împiedica, pe cât era posibil, sã înainteze prea repede spre Vest, extinzîndu-ºi, astfel, zona lor de ocupaþie, în detrimentul celei anglo-americane. Sã ne mai mirãm cã, acum, xenocraþia care conduce România îl trateazã cu atîta deferenþã pe ex-„regele“ Mihai I Trãdãtorul?! A patra concluzie este cã legea pentru cele 30 de milioane de dolari, bani peºin – pe lîngã proprietãþile în naturã, care valoreazã mult mai mult, nu doar pecuniar, ci ºi politic – constituie cei „30 de arginþi“: acesta este preþul trãdãrii din 23 august 1944, pe care abia acum pot sã i-l plãteascã. Trebuie sã relev cã 30 de milioane de dolari înseamnã aproximativ jumãtate din suma care ar trebui plãtitã celor care au depus bani, în Socialism, sã-ºi cumpere autoturism, dar au fost fraudaþi de statul post-decembrist ºi duºi cu vorba, cã nu se gãsesc bani! Dar, pentru un trãdãtor ca „regele Mihai“ cum de se gãsesc?! ªi pentru ce?! Cãci nu are nici un merit! Eu le sugerez celor care au fost pãgubiþi de stat în afacerea cu autoturismele, celor pãgubiþi în escrocheria F.N.I. ºi altor asemenea nefericiþi, precum sinistraþii inundaþiilor sau, recent, profesorii, sã-ºi uneascã nemulþumirile ºi interesele, sã vinã la guvern ºi sã protesteze, tot mai viguros – iniþial într-o intifadã autohtonã –, pînã li se reparã pagubele, începînd cu anularea legii-cadou cãtre neisprãvita sa „maiestate Mihai I de Hopînþoale“ ºi alocarea sumei respective celor care au depus bani pentru autoturism. Români deºtepþi! Nu vã lãsaþi prostiþi de o clasã politicã venalã, incultã ºi rapace asemenea „regelui“ fãrã regat Mihai de Hopînþoale. Cu aceastã ocazie cereþi promulgarea unei legi ca în Grecia sau Italia, în virtutea cãreia fostele familii regale ºi descendenþii acestora nici nu voie sã intre în þarã. La fel trebuie procedat ºi cu indivizi de teapa „regelui Mihai“: trebuie dat afarã din þarã, cãci a venit la jefuit ºi a reintrat, deja, în „tagma jefuitorilor“, cum spunea Tudor Vladimirescu! Hoþii sus-puºi din þarã, care ne-au jefuit pînã acum, îi dau ºi lui o parte din furt, ca sã parã „democraþi“, dar, prin asta, nu fac decît sã legifereze inclusiv furturile lor de pînã acum! De aceea au ºi revizuit Constituþia! Dar, în primul rînd,acum, sã nu-i mai dea lui nici un dolar, nici un ban ºi nici o proprietate mobilã sau imobilã, funciarã sau altfel, fiindcã nu are nici un drept de acest gen. Singurul lui drept este la o zeghe vãrgatã ºi cît mai cãlduroasã, cãci vine iarna grea. Oricum, cele 30 de milioane de dolari, averile care i-ai fost date, deja, ºi cele care îi vor mai fi date nu sunt pentru el – cãci nu o mai duce mult –, ci pentru paraºutele lui. Dacã, de bine de rãu, el a fost o figurã – minorã ca valoare pozitivã, dar majorã ca trãdare – a Istoriei noastre, individele astea chiar cã nu au nici mãcar meritul sã le pomenim în vreun fel. Or, toatã averea pe care o revendicã – din care, deja, a primit prea mult ºi, de aceea, trebuie luatã înapoi – le va rãmîne acestor neisprãvite, care-i seamãnã. E-adevãrat, legea a fost respinsã, recent, de Camera Deputaþilor, ca neconstituþionalã. Dar asta nu-i decît otemporizare, cãci hienele aºteaptã sã-ºi ia revanºa. Deja au reînceput sã cearã alte proprietãþi. Români sãrãciþi ºi nefericiþi! Din cauza unor hrãpãreþi ca aºa-zisul „Mihai I“ ºi ca parlamentarii care au iniþiat ºi au votat legea asta sceleratã aþi decãzut, o duceþi rãu ºi o veþi duce ºi mai rãu. Români viteji! Nu aºteptaþi comemorarea unui secol de la Rãscoala din 1907. Pregãtiþi-vã de-acum! Pregãtiþi-vã sã ne recuperãm averea noastrã, a poporului, agonisitã cu mari sacrificii în cinzeci de ani ºi jefuitã rapid în 15 ani, prin „Reformã“, de hoþi ca alde „regele Mihai“, „regele Cioabã“ ºi de „republicani“ ca Sorin Beraru, Alexandru Bitner, Frank Priplata, Dinu Patriciu, Viorel Cataramã, Viorel Hrebenciuc, ªerban Mihãilescu-ªpagã ºi alþi investitori „strategici“ alogeni sau autohtoni! Români, treziþi-vã ºi treceþi la contraatac: la Contra-Reformã! 1 Decembrie 2005 *** În urmã cu cîþiva ani, unele ziare, ca sã-ºi atragã cititorii punîndu-i în alertã, anunþau anumite ºtiri – de ex., o scumpire a mãrfurilor, energiei, gazelor etc. – prin supratitlul „Români, vi se pregãteºte ceva!“ Acum nu mai folosesc acest truc, deºi e vorba de o alarmã serioasã: Români, vi se pregãteºte trecerea la monarhie, deºi Europa Occidentalã este condusã de Internaþionala Socialistã, iar Uniunea Europeanã este o uniune republicanã de tip totalitar sovietic! Români, nu vã lãsaþi pãcãliþi, cãci monarhia totdeauna a fost dupã calapodul familiei Hohenzollern: hîdã, degeneratã ºi hrãpãreaþã! Români, rãmîneþi cetãþeni liberi ºi egali ai Republicii ºi nu redeveniþi supuºii unui stãpîn inactual ºi care trebuia sã disparã de mult timp, Mihai I Trãdãtorul sau ai degeneratei sale familii! 7 Septembrie 2008, Înainteprãznuirea Naºterii Maicii Domnului Colonel (r.) Vasile Zãrnescu]]>