Persoanele optimiste evitã mai bine angoasele ºi stresul, însã prezintã probabilitãþi mari de a nu recunoaºte riscurile impuse de un anumit lucru ºi de a acþiona în consecinþã, acest fenomen fiind rezultatul unei disfuncþii a lobilor frontali ai creierului, potrivit unui studiu publicat în Nature ºi citat de Mediafax. Cercetãtorii de la University College din Londra, autorii acestui studiu, preluat de AFP, au dorit sã înþeleagã de ce optimiºtii se încãpãþâneazã sã þinã cont doar de informaþiile care vin în sprijinul punctului lor de vedere. În acest sens, ei au ales 19 voluntari pentru un experiment în timpul cãruia acestora le-a fost evaluatã activitatea creierului, cu ajutorul imagisticii prin rezonanþã magneticã funcþionalã. Astfel, voluntarilor li s-a cerut sã estimeze probabilitatea ca o serie întreagã de evenimente – de la neplãcute la catastrofale – sã li se întâmple chiar lor: furt de maºinã, concediere, diagnosticare cu maladia Parkinson, cancer etc. Dupã o scurtã pauzã, în timp ce se aflau tot în tomograf, voluntarilor li s-au comunicat estimãrile reale. Dupã ce au fost scoºi din tomograf, voluntarilor li s-a cerut sã estimeze din nou probabilitatea ca evenimentele menþionate mai sus sã li se întâmple. Totodatã, voluntarii au completat un chestionar menit sã evalueze gradul lor de optimism. Cercetãtorii au stabilit cã, dupã ce au fost informaþi despre nivelul de risc real, voluntarii ºi-au modificat estimãrile numai dacã riscul era mai mic decât evaluaserã iniþial. De exemplu, dacã au estimat riscul de cancer la 40% ºi riscul real era de 30%, voluntarii aveau tendinþa de a spune la a doua estimare cã acesta era, în medie, de 32%. Dar, dacã iniþial au spus 10%, puþini dintre voluntari ºi-au modificat rãspunsul. “Cu cât suntem mai optimiºti, cu atât sunt mai puþine ºanse de a fi influenþaþi de informaþiile negative privind viitorul’, a spus Tali Sharot, unul dintre autorii studiului. Cercetãtorii au detectat o activitate crescutã în lobii frontali ai creierului – zonã asociatã cu controlul emoþional – de fiecare datã când voluntarii constatau cã realitatea este mai satisfãcãtoare decât credeau. Acest lucru înseamnã cã noua informaþie este înregistratã ºi persoana þine cont de ea. În schimb, când realitatea este mai sumbrã decât supoziþiile lor, persoanele optimiste manifestã cea mai slabã activitate în aceastã zonã a creierului, care ignora noile date. Acest optimism care “orbeºte” ajutã la evitarea unui stres inutil, dar are ºi riscurile lui, spune Sharot. “Acest lucru poate face ca persoana respectivã sã nu îºi ia niºte mãsuri de precauþie, de exemplu, în ceea ce priveºte relaþiile sexuale protejate sau economiile necesare dupã ieºirea la pensie”, a mai spus aceasta. Numeroºi experþi, potrivit lui Sharot, estimeazã cã aceastã crizã financiarã care a apãrut în 2008 a fost acceleratã de analiºti prea optimiºti, care au supraestimat performanþa valorilor ºi au neglijat dovezile contrarii. Sursa: REALITATEA.NET]]>