Epstein și criminalii în serie

După ultimele dezvăluiri macabre din arhiva ridicată de FBI cu ocazia instrumentării dosarului penal în cazul Epstein, reiese fără nici un dubiu că nu avem de-a face cu un caz oarecare de traficant de copii. Nici măcar nu se poate vorbi doar de pedofilie. Vorbim aici de o industrie a crimei, cu ramificații la nivel mondial, o rețea infracțională organizată pe paliere de execuție: la vârf regăsim organizatorii și beneficiarii – un concern de servicii secrete CIA-Mossad, care asigurau protecția rețelei contra beneficiilor șantajului. În plan secund, se întrevede fața hidoasă a unui cult antic considerat astăzi satanist: cultul lui Baal, ucigașul și mâncătorul de copiii. Liderii acestui cult, de asemenea cu ramificații mondiale, controlează serviciile secrete mai sus menționate.

Deloc întâmplător, Epstein depunea (sau cerea invitaților săi) să depună diverse sume de bani într-un cont bancar denumit Baal:

La nivel de vârf vizibil, avem cuplul Jeffey – Ghislaine, front-men-ii afacerii, cu imagine de miliardari filantropi excentrici, ”frecventabili” datorită numelor mari care relaționau cu ei. Apoi, la nivelul palierului de execuție, exista o întreagă rețea de angajați cu roluri bine stabilite: recrutorii, precum profesoara Corina Tarniță din Iași, care sub pretextul sponsorizării unor tinere talente din mediul academic îi aducea lui Epstein prospături. Erau apoi o întreagă armată de valeți, muncitori, constructori, cameriste, furnizori de servicii, pictori (chiar români!), bucătari (oare știau proveniența cărnii pe care o preparau?!) care au lucrat ani de zile pe insula ororilor, deservind oaspeții, asigurându-le tot confortul în timp ce aceștia se delectau cu copiii puși la dispoziție.

Și cu toate astea, nimeni n-a auzit nimic, toți neagă că ar fi cunoscut cu ce se ocupa Epstein și care erau nenorocirile la care se dedau invitații evreului cu zâmbet de joker.

Că toată lumea ”bună” a planetei știa cu ce se ocupă Epstein, rezultă din refuzul transmis de Silvio Berlusconi (pe atunci premier al Italiei) invitației de a petrece pe insulă, în care acesta spunea că nu vine, deoarece ”la el acasă petrecerile erau mai bune și femeile veneau de bunăvoie.”

Poate o să vă întrebați acum, de ce crime în serie, de ce copii și mai ales, de ce canibalism.

Citind despre practicile macabre ale grupului satanist adunat de Epstein, mi-am amintit involuntar, de un pasaj din romanul Patul lui Procust, de Camil Petrescu, ce apare în prima scrisoare a doamnei T., adresată autorului, chiar la începutul romanului: „O bătrână, de optzeci de ani, muribundă, întrebată de nepoate ce-ar mai vrea să mănânce, ce dorință mai are, a răspuns cu un glas stins, dar cu o privire care a speriat pe toată lumea: «Aș vrea să mai ronțăi o dată o mână de copil…»”

Avem de-a face deci cu obiceiuri vechi, în vremuri noi. Sexualizarea, chinuirea, uciderea și mâncatul copiilor au fost practici religioase ale unor culturi pe care unii dintre noi le-am crezut de mult apuse, dar ale căror obiceiuri se pare că au supraviețuit în secret.

Începând cu adepții cultul lui Baal Hammon, larg răspândit printre fenicienii și cartaginezii practicau sacrificiul infantil (arheologii au descoperit „tophet-uri” (cimitire de copii) care confirmă aceste practici macabre), trecând Oceanul pe continentul American, unde aztecii sacrificau copiii zeului ploii, Tlaloc (se credea că lacrimile copiilor înainte de moarte aduceau ploaia) și ajungând la culturile din zona Pacificului – unde se practica endocanibalismul, zăbovind pe continentul indian, unde nenumărate secte (cum sunt Kapalikas, Kalimukas și Aghoras) realizau ucideri rituale și consumul de carne umană în scopuri ritualice și ajungând înapoi în ”lumea civilizată” unde avem mărturii medievale ale ”libelului de sânge” practicat de evrei, acuzați că răpeau și ucideau copii creștini pentru a le folosi sângele în ritualuri de Paște (Matzah), fără să-i uităm pe strămoșii bogumilismului rus, Borboriții (sau Borborienii) – ramură radicală a gnosticismului din secolele IV-V ce practica avortul ritual și canibalismul fătului avortat, revenim la vremurile moderne ale satanismului de salon, travestit în curente de tip new-age, în care se recomandă consumarea placentei, imediat după naștere. și desigur că sunt unii care spun: hei, dar de ce să consumăm doar învelișul (placenta) și să lăsăm deoparte ce-i mai bun (miezul)?!

Desigur, sunt unii care ar vrea să uităm legăturile întregii afaceri Epstein cu evreitatea acestuia, cu Israelul, Mossadul, practicile talmudice ce permit (dacă nu chiar promovează) sexul cu bebeluși, ajungându-se chiar în situația hilară în care lideri de opinie (la noi, ”experții”Corneliu Bjola sau Armand Goșu) își riscă credibilitatea încercând să dea vina pe aceiași vinovați de serviciu: rușii!

Și desigur, nu putem încheia acest excurs lugubru fără a evoca dependența de latura întunecată a eros-ului, thanatos, fascinația și extazul ucigașului în actul de a ucide, pe care detectivul Robert Keppel (profilerul care l-a prins pe Ted Bundy) o definea ca pe o formă de dependență morbidă, cel mai bine surprinsă în lucrarea lui Colin Wilson ”A Criminal History of Mankind”, în care crima dă satisfacția similară consumului unui ”zahăr concentrat”.

Și atunci, merită să ne întrebăm: unde mai este normalitatea în lumea noastră? Oare nu cumva, lipsa de reacție a societății în fața acestor orori ascunde un adevăr mult mai grav, și anume acela că acest gen de fapte și comportamente sunt mai răspândite și mai acceptate decât par la prima vedere, cel puțin în rândul elitelor societății? Nu cumva, monștrii și lupii cu care ne înspăimântăm copiii, când le spunem povești, sunt reali și trăiesc printre noi, mai aproape decât ne-am putea imagina?