Intenselight revine cu un nou material pe tema MISA-Gregorian Bivolaru. Lecturã obligatorie !   Psihoza indusa prin intermediul practicilor meditative/respiratorii – studiu de caz – Misa Majoritatea celor interesati de practica yoga isi aduc aminte ca au citit din cand in cand, in diverse carti de popularizare, despre pericolele practicarii sistemului yoga fara un indrumator competent. In general atentionarea este foarte scurta, amintindu-se doar ca, in cazurile grave, practicantul poate sa inebuneasca. Majoritatea dintre noi trec cu vederea peste aceste atentionari, considerand ca sunt doar niste simple exagerari. Din pacate insa, lucrurile nu stau deloc asa. In budismul tantric tibetan, in budismul Therevada, in practica Zen, si chiar si in crestinism, se vorbeste mereu despre aceste pericole (chiar daca in general acestea sunt puse pe seama „diavolului” in crestinism). La ora actuala, chiar si in psihiatria contemporana aceste efecte negative ale practicilor meditative au inceput sa fie studiate, incercandu-se chiar diferentiarea lor de afectiunile psihiatrice standard. M-am decis sa atrag atentia asupra acestor pericole dupa ce am intalnit mai multe persoane din cadrul Misa care s-au confruntat cu astfel de efecte “colaterale” grave, care le-au provocat foarte multa suferinta, ce putea fi in mare parte evitata daca acestia ar fi practicat yoga sub indrumarea unui maestru competent, si nu sub indrumarea unui individ ce s-a autodeclarat singur “guru”, sau a unor indivizi deveniti “instructori de yoga” aproape peste noapte.   Yoga-Tantra superioara (Vajrayana) In sistemul tantric Tibetan, pericolele de acest tip sunt bine cunoscute, ele find clar precizate in textele traditionale. De exemplu, in textul intitulat “O scurta introducere la calea profunda a celor 6 Yoga ale lui Naropa” apartinand scolii Kagyu, scris de maestrul tibetan Dagpo Tashi Namgyal (1511–1587) se precizeaza: “In cursul practicii Tummo (Chandali Yoga/Kundalini Yoga), cand yoghinul se concentreaza asupra centriilor  energetici (Chakre), prana (energia) se aduna de asemenea in acele puncte. Concentrarea pranei-mintii asupra acestor silabe cheie va da nastere spontan acelor dorinte-pasiuni pe care aceste bijas le reprezinta. Drept urmare, in mintea yoghinului vor apare spontan, si fara nici un fel de control din partea lui, o multime de stari ale mintii precum: dorinta sexuala, repulsie puternica, indoiala, mandria, etc. De asemenea, vor putea apare tot felul de ganduri neplacute si cauzatoare de confuzie, cat si diverse alte afectiuni, care il vor impiedica in devotiunea lui. In plus, datorita concentrarii mintii-pranei in centrii energetici, vor apare in mintea yoghinului diverse viziuni iluzorii, atat in timpul somnului si in timpul meditatiei, cat si in timpul starii de veghe” De asemenea, in textul numit: “Instructiuni pentru practica celor 6 Yoga ale lui Naropa” scris de catre celebrul maestru tibetan Shamarpa Chokyi Wangchuk (1584 -1630 – al VI-lea Shamarpa), in capitolul intitulat “Eliminarea obstacolelor” se precizeaza: “Daca practicile respiratorii (Pranayama) sunt executate intr-un mod fortat , sau daca punctele cheie ale acestor practici nu sunt pe deplin intelese, energia pranica a vietii se poate inversa, etc. Daca apar astfel de obstacole, corecteaza-le discutand cu invatatorul tau.  La fel cum, atunci cand spalam un vas, se degaja un miros, in acelasi mod pot aparea (in mintea yoghinului) cele 5 otravuri ale mintii (ignoranta, aversiunea (mania), atasamentul, mandria si gelozia) cat si rezultatele negative pe care le-ar fi experimentat doar in cursul viitoarelor existente. Prin urmare, vei experimenta o mare amplificare a dureriilor fizice, a negativitatii din minte, si asa mai departe. Pe scurt, exista multe obstacole care pot apare in cursul practici Chandali (Kundalini), si este dificil de stiut cum pot fi acestea evitate, In momentul in care prana (energia) este mentinuta in anumite puncte din canalele energetice,, in minte pot lua nastere o gama larga de experiente.Daca – ca urmare a acestor experiente – vei trai o stare de suferinta, de aroganta, de speranta sau de frica, aceste experiente vor deveni un obstacol pentru tine. Prin urmare evita sa cazi sub puterea acestor obstacole, bazandu-te pe invataturile maestrului tau. De asemenea ar trebui sa stii ca toate aceste impedimente sunt de fapt semne bune, ele indicand faptul ca realizezi progrese. Prin urmare ar trebui sa te feliciti si sa accepti cu bucurie provocarea.” Dupa cum se poate vedea in textele de mai sus, se vorbeste vorba despre 2 tipuri de “probleme”: 1) perturbari energetice (numite traditional dezechilibre de tip“rLung”/”Sog-lung”) si 2) experiente meditative (iluzorii), pozitive sau negative – (numite traditional –Nyam, ce apar spontan ca urmare a concentrarii mintii/pranei asupra unor centrii energetici, etc. Astfel de dezechilibre energetice/experiente pot duce in cazurile extreme, chiar si la declansarea unor adevarate episoade psihotice (stari temporare de “nebunie”), experiente extrem de traumatizante pentru cel in cauza, care daca nu sunt corect abordate si tratate, pot degenera chiar si in anumite boli psihice. Sa le luam pe rand:   a)   dezechilibrele/perturbarile energetice (“rLung”/”Sog-lung”) Dezordinile de tip rLung (energetic) apar cel mai des ca urmare a practicilor meditative sau respiratorii incorect realizate. In budismul tantric tibetan acestea sunt pe larg discutate, si se considera ca acestea apar fie in urmadepunerii unor eforturi excesive, fie ca urmare a unor practici meditative/ de control al respiratiei (pranayama) ralizate in mod incorect. Practic, in astfel de situatii, apare un puternic dezechilibru energetic la nivelul unuia dintre cele 5 tipuri de prana (prana, apana, samana, vyana, udana), ce se va reflecta evident si la nivelul neuratransmitatorilor/hormonal. Exista o multime de simptome dupa care se poate recunoaste aparitia unui astfel de dezechilibru, cele mai evidente fiind: aparitia unei stari de ameteala, iritabilitate, depresie, insomnie, anxietate, ajungandu-se in final la delir si halucinatii. Relatia dintre prana (energie) si minte este unul dintre cele mai importante aspecte ale gandirii indiene si ale practicii yoghine. Ideea de baza este ca prin controlul pranei, indirect se poate controla si mintea. In mod logic, orice dezechilibru aparut la nivel energetic (pranic) va duce de asemenea si la aparitia unui dezechilibru la nivel psihic. Se stie astfel ca, daca in urma unor practici yoghine, apar probleme de natura psihiatrica, acestea se datoreaza in general aparitiei unor dezechilibre energetice majore la nivelul energei/pranei ascendente (udana vayu) sau a energiei/pranei sustinatoare a vietii (prana vayu). Astfel, in traditia yoghina-tantrica se cunosc cazuri de yoghini care au “inebunit” (au avut un episod psihotic – in limbaj modern) ca urmare a practicilor respiratorii efectuate intr-un mod gresit.   b) experientele spirituale tranzitorii – Nyam Daca dezordinile energetice (rLung) aparute in urma unor practici yoghine incorect realizate reprezinta intotdeauna ceva negativ, cea de-a doua categorie de obstacole posibile – experientele spirituale tranzitorii – Nyam – nu reprezinta prin ele insele ceva negativ; dimpotriva chiar. Asa cum se preciza in textul citat mai sus, acestea apar spontan atunci cand: “prana (energia) este mentinuta in anumite puncte din canalele energetice”. Insa, asa cum preciza Shamarpa al VI-lea: “acestea sunt de fapt semne bune, ele indicand faptul ca realizezi progrese. Prin urmare ar trebui sa te feliciti si sa accepti cu bucurie provocarea.” Insa, (si aici exista un mare insa), daca reactia individului la aparitia unor astfel de experiente este una de: “suferinta, frica, aroganta, etc”, atunci acestea pot deveni un mare obstacol. De exemplu, marele maestru tibetan Dudjom Lingpa (1835-1904), intr-una din lucrarile sale („Esenta Vajrei”- un celebru text care este folosit la ora actuala in manastirile din India si Tibet) vorbeste pe larg despre aceste experiente spirituale tranzitorii. Voi prezenta pe scurt o lista cu diverse tipuri de experiente meditative (Nyam) citate de Dudjom Lingpa in lucrarea sa, ce pot aparea in cursul practicilor yoghine meditative: – o durere puternica la nivelul inimii, ca rezultat al tuturor gandurilor care ne trec prin minte, ca si cum am fi intepati cu varful unei sabii – sentimentul extatic ca nemiscarea mentala este placuta si agitatia mentala este dureroasa – perceptia tuturor fenomenelor ca fiind compuse din particule colorate, stralucitoare – o durere intolerabila  care ne strapunge intreg corpul – sentimentul ca chiar si mancarea si bautura ne pot face rau, datorita faptului ca suntem afectati de o serie de afectiuni fizice – o inexplicabila stare paranoida care apare cand dorim sa vizitam alte persoane, sau cand vizitam locuri publice – stare interiora atat de proasta incat simtim ca inima ne va exploda de atata suferinta – insomnie in timpul noptii, si (in cazul in care totusi reusim sa adormim) suferinta interioara si stare de dezorientare la trezire – aparitia in minte, unul dupa altul, a tot felul de ganduri care ne provoaca suferinta si impulsul de a le da curs, oricat de dureros ar fi acest lucru – convingerea ca exista un sens special in spatele fiecarui sunet pe care il auzim sau a oricarei forme pe care o vedem, gandind: „acesta trebuie sa fie un semn pentru mine” si speculand intr-un mod irezistibil asupra lor – sentimentul ca sunetele exterioare, vocile oamenilor si zgomotele provocate de animale si pasari , etc, ne patrund in inima ca niste spini (deci o stare de extrema hipersensibilitate) – aparitia unor reactii mentale negative, atunci cand ii vedem pe cei din jur razand si glumind, gandind ca acestia rad de noi, – dorinta interioara de a avea parte si noi de fericirea celor din jur, atunci cand ii privim, ca urmare a starii de suferinta interioara pe care o resimtim – stare de frica si de teroare chiar si fata de proprii prieteni, datorita faptului ca mintea ne este mai mereu plina de anxietate – aparitia in minte, seara inainte de a adormi, a o serie de imagini, forme, chipuri, in special ale unor demoni, ceea ce ne va provoca o stare de frica necontrolabila, manie sau ura – devotiune foarte puternica fata de propriul maestru, amplificarea puternica a sentimentului de renuntare fata de ciclul existentelor si o imensa compasiune fata de toate fiintele vii – experiente brutale, urmate de disparitia oricarei suferinte si saturarea mintii cu o stare de claritate radianta si de extaz – experienta faptului ca demonii sau zeii ne dezmembreaza in bucati, smulgandu-ne capul, membrele si organele interne, nelasand aproape nimic in urma lor (aceasta experienta poate fi traita in starea de vis sau chiar si in stare de veghe) – schimbari bruste ale starii interioare: treceri rapide, necontrolabile de la bucurie la tristete, de la dorinta la ura, etc – din punct de vedere al vorbirii, ne putem trezi ca cantam diverse melodii sau ca bolborosim incoerent sau intr-un mod necontrolat – experienta perceperii unor forme dezagreabile (demoni), perceptia unor sunete placute sau neplacute, a diverse mirosuri sau gusturi, a unor senzatii tactile, etc – o experienta extatica care ne cuprinde incet mintea, exact ca un cer inorat, vijelios care devine treptat senin, fara nici un nor Allan Wallace, unu dintre putinii experti in budism care a reusit sa combine intr-un mod admirabil o cariera universitara cu o intensa practica yoghina, spune referitor la aceste experiente in lucrarea sa „The Attention revoluttion – Unlocking the Power of Focuseed Mind”: „desi multi dintre noi, daca am fi confruntati cu astfel de experiente interioare dezagreabile, s-ar opri imediat din orice practica si ar cauta ajutor medical, Dudjom Lingpa numeste aceste experiente „semne de progres”! Intr-adevar, este un progres sa realizei cat de turbulenta iti este propria minte. Cu cat ne avantam mai profund in profunzimile salbatice al proprie minti, cu atat mai mult vom intalni tot felul de amintiri si impulsuri neasteptate si uneori, profund perturbatoare, ce se pot mainfesta atat la nivel psihic cat si la nivel fizic. Uneori, acestea pot deveni atat de perturbatoare incat va fi necesara o consiliere psihologica sau chiar un tratament medical. Sfatul lui Dudjom Lingpa este sa ne continuam practica, continuand sa observam cu atentie tot ceea ce apare in minte, fara a fi deloc atasati de nimic. Nu exista nici o alta modalitate de a patrunde in adancurile psihicului, decat trecand prin toate aceste nevroze si dezechilibre. Ar trebui sa constituie pentru noi a alinare constiinta faptului ca niciuna din toate aceste experiente atat de descurajatoare nu este provocata (introdusa in minte) de catre practica meditativa in sine. Tot ceea ce iese la suprafata exista deja acolo, ascuns fiind de turbulentele si obtuzitatea propriei minti. Ar trebui sa constituie o alinare faptul ca toate aceste dificultati intalnite in practica meditatiei sunt limitate in timp. In cele din urma vom strapunge straturile psihicului si vom ajunge in spatiul clar si luminoas al constiintei primordiale. Dudjom Lingpa descrie aceasta realizare in urmatoarele cuvinte: „Dupa ce toate senzatiile placute sau brutale au disparut in spatiul mintii… vei putea avea acces la o extraordinara experienta, caracterizata prin bucurie, luminozitate si non-conceptualitate”   Prin urmare, Nyam sunt experiente tranzitorii, neobisnuite, psihosomatice, catalizate de catre o practica meditativa corecta. Asa cum precizeaza si Allan Wallace intr-o alta lucrare a sa: „Daca practicati incorect va puteti crea probleme de durata. Puteti sa alunecati in depresii adanci, chiar si in psihoze, va puteti ruina sistemul nervos, puteti sa ajungeti sa suferiti de niste insomii cronice, etc. Toate acestea pot fi rezultatele utilizarii mintii intr-un mod incorect. Insa cand vorbim despre Nyam nu vorbim despre asa ceva. Experientele de tipul Nyam sunt experiente catalizate de o practica meditativa corecta.” Voi concluziona cu un citat din textul original al lui Dudjom Lingpa: „Acest tip de experiente (Nyam) se datoreaza impulsurilor misterioase ale mintii. Nu uita faptul ca toate aceste senzatii sunt experiente inselatoare/iluzorii ce apar ca semne de-a lungul caii. Considera aceasta cunoastere ca fiind de o foarte mare importanta” (cei care au indoieli cu privire la cele de mai sus, pot sa studieze lucrarile dr. Alan Wallace. Alan Wallace, care este autorul a numeroase lucrari si traduceri din limba tibetana si sanscrita are un Ph.D in studii religioase de la Universitatea  Stanford. In 1992 sponsorizat fiind de catre Mind and Life Institute, Wallace a calatorit in Tibet unde a condus o cercetare preliminara asupra contemplativilor budisti contemporani. In 1995 si-a finalizat teza de doctorat cu o dizertatie asupra antrenarii atentiei in budismul tibetan, si a relatiei acesteia cu psihologia moderna. Intre anii 1995-97 Wallace a predat in cadrul Universitatii Stanford, iar intre anii 1997-2001 a predat budismul tibetan si relatia acestuia cu stiinta moderna in cadrul Universitatii California. Wallace a lucrat si ca traducator pentru Dalai Lama si (cel mai important) a petrecut deja mai mult de 5 ani in retragare contemplativa stricta (din care 4 sub coordonarea directa a lui Dalai Lama in India). Dupa cum se poate vedea, experientele interioare si somatice (Nyam) care pot aparea ca urmare a practicilor meditative corect efectuate pot fi uneori foarte dure, putand fi extrem de usor confundate cu o afectiune de natura psihiatrica! Intrebarea care se naste este urmatoarea: pot aceste experiente spiritual tranzitorii si iluzorii, ce apar ca “semne pe cale” sa duca, in cadrul unor practicanti nepregatiti sau prost ghidati, la declansarea unor episoade psihotice reale? Raspunsul din pacate este da. Doctorul Lois VanderKooi scria in cadrul lucrarii sale de crcetare/doctorat intitulata: “Psihoza indusa prin intermediul meditatie si starile alterate ale constiintei: experiente si perspective budiste”urmatoarele: „Diverse „stari alterate ale constiintei” pot apare in stadiile initiale sau avansate ale practicilor meditative. Cele care apar in stadiile mai avansate ale practicii meditative, tind sa fie mult mai puternice decat cele care apar in stadiile initiale, acestea fiind asemanatoare cu experientele psihotice din punct de vedere al continutului si al emotiilor (religioase, grandioase, deliruri persecutive si stari maniaco-depresive). Probabil ca aceste stari alterate ale constiintei reprezinta atat baza unor fenomene de tip psihotic, cat si a unor experiente mistice. Daca cinva va deveni sau nu psihotic (ca urmare a acestor experiente) acest lucru va depinde de „taria egoului” sau, si de capacitatea lui de a observa si integra aceste experiente. In general un practicant aflat intr-un stadiu mai avansat de practica, a dezvoltat deja o putere de concentrare si de constientizare suficient de mare (asa zisa „tarie a egoului”) incat sa contrabalanseze efectul acestor experiente.” In concluzie, daca practicantul nu este suficient de pregatit, sau daca este prost ghidat, confruntarea cu astfel de experiente extreme poate duce chiar la declansarea unor episoade psihotice reale. Deja exista la nivel mondial multe cazuri de acest tip, acesta fiind si motivul pentru care acest subiect (al pericolelor practicilor meditative) a inceput sa fie studiat cu mult mai multa atentie.   Zen Si in traditia Zen se orbeste pe larg despre pericolele practicilor meditative incorect realizate. De exemplu in textul intitulat: “Elementele esentiale ale Dharmei pentru cultivarea opririi si a contemplatiei” scris de Chih-i of T’ien-t’, in capitolul intituat “Tratamentul dezordinilor” se precizeaza: “Cand practicantul isi stabileste mintea in practicarea Caii, pot apare dezordini legate de cele 4 elemente. Atunci, „toba” respiratiei (practicile respiratorii) pot instiga (declansa) activarea unor afectiuni deja existente (in germene). Uneori se intampla ca practicantul sa nu fie capabil sa regleze intr-un mod corect (sa mentina intr-o stare de echilibru) cei trei factori: corpul, respiratia si mintea. Drept rezultat se pot declansa calamitati patologice datorita interferentei dintre situatile interne si externe. Cat despre practica sederii in absorbtie meditativa, daca discipolul este capabil sa utilizeze corect mintea, atunci cele patru sute de tipuri de afectiuni vor fi in mod natural vindecate. In situatia in care practicantul esueaza in plasarea corecta a mintii, atunci aceasta poate duce la aparitia celor patru sute de tipuri de afectiuni.Prin urmare, fie ca suntem doar niste practicanti, fie ca ii instruim pe altii, trebuie sa fim pricepeuti in recunoasterea cauzelor diverselor afectiuni. Trebuie sa cunoastem bine metodele de tratare a dezordinilor legate de mintea subiectiva angajata in practica absorbtiei meditative. Daca intr-o zi vom activa (declansa) o astfel de dezordine, s-ar putea sa nu fie vorba doar despre un simplu obstacol ce ne-a aparut pe Cale, ci s-ar putea sa fie vorba pur si simplu despre contemplarea pierderii propriei noastre vieti”. De exemplu in lucrarea: “The Practice of Chinese Buddhism, 1900-1950” scrisa de H. Welch, gasim o descriere a victimelor “colaterale” ale practicii Zen din China “Uneori auzim despre calugari care nu au reusit in nici un fel sa aiba un moment de “intelegere/patrundere”, fie deoarece erau “prosti”, fie ca nu au reusit sa se opreasca din a se gandi asupra parintilor, sotiei, copiilor si asupra altor lucruri pe care le-au lasat in urma. La inceput, acestia nu erau capabili sa isi mentina mintea concentrata pe nimic. Apoi, incepeau sa aiba halucinatii si sa vorbeasca ‘aiureli”. In acest punct, acestia erau de obicei inchisi   intr-o camera si un doctor chinez ii examina. Unii se recuperau; unii mureau.“ Insa poate cel mai celebru exemplu in acest sens se regaseste in autobiografia maestrului Zen Hakuin (Wild Ivy: The Spiritual Autobiography of Zen Master Hakuin de Hakuin Ekaku, Norman Waddell), unde acesta povesteste cum a fost chiar el insusi victima unei astfel de “afectiuni Zen” (dezordini energetice de tip rLung)” ce a aparut ca rezultat al practicii sale meditative prea viguroase. Practic un capitol intreg din autobiografia lui este dedicat luptei sale cu aceasta dezordine: “Am simtit atunci ca trebuie sa imi retrezesc hotararea neinfricata de a ma arunca din nou in lupta Dharmei (practica spirituala). Cu dintii stransi si cu privirea fixate drept inainte am inceput sa ma dedic cu o mare concentrare practicii (Zen), ignorand somnul si hrana. Inainte ca luna sa se fi sfarsit, focul din zona inimii a inceput sa se deplaseze in sus, contrar cursului sau natural.Talpile si pocioarele imi erau mereu reci ca gheata; ca si cum ar fi fost mereu bagate in zapada. Tot timpul auzeam un bazait in urechi, ca si cum m-as fi deplasat mereu pe langa un torent de munte. Am devenit anormal de slab si de timid, fiind temãtor in tot ceea ce faceam. Ma simteam total epuizat din punct de vedere fizic si slabit din punct de vedere mental. Vizuni ciudate mi-au aparut in timpul starii de veghe si in timpul somnului. Am calatorit peste tot in cautarea unor maestrii Zen intelepti si a unor medici priceputi. Dar nici unul dintre acestia nu a reusit sa ma ajute in nici un fel.” In cele din urma, dupa o lunga suferinta, Hakuin a avut norocul sa intalneasca un calugar batran, pe maestrul Hakuyu, care l-a invatat o forma speciala de meditatie, cu ajutorul careia si-a corectat dezechilibrul energetic si a reusit sa se vindece complet.   Traditia crestina Si in traditia crestina intalnim o multime de descrieri ale unor psihoze aparute ca urmare a practicii contemplative isihaste. Cel mai des gasim astfel de descrieri in Patericuri, unele dintre acestea sfarsindu-se intr-un mod tragic, precum este si urmatoare istorisire, extrasa din „Patericul egiptean”: “Era un oarecare sihastru iscusit ce trãia în pustie cu multã înfrânare, postire ºi priveghere ºi alte osteneli pentru mântuirea sa, atât încât se socotea pe sine cã a ajuns la mãsura pãrinþilor celor de demult. Pe acesta a început vrãjmaºul diavol a-l amãgi ºi a-l înºela cu nãluciri diavoleºti. I se arãta lui adesea în chip de înger, ca ºi cum ar fi de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viaþã cea iscusitã. ªi aºa, multã vreme arãtându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri neºtiute îi arãta ºi îi spunea. Iar el nesocotind vicleºugul vrãjmaºului, s-a încredinþat cum cã este îngerul ºi îi slujeºte pentru viaþa sa plãcutã lui Dumnezeu. Tatãl acestui sihastru încã era viu ºi trãia la þarã. ªi dupã multã vreme auzind el despre feciorul lui sihastru, unde trãieºte ºi în ce loc în pustie, a dorit sã meargã acolo, sã-l mai vadã cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcã numai pe acel fecior îl avea ºi de mulþi ani nu-l vãzuse. ªi aºa, luându-ºi traista ºi o secure în mânã, a plecat ºi a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc, unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea se arãta sihastrului, i-a grãit lui zicând: pãzeºte-te ºi ia aminte de tine cã diavolul s-a închipuit în chipul tatãlui tãu ºi vine la tine cu o traistã ºi cu o secure în mânã vrând sã te omoare. Deci, ia-þi ºi tu degrabã securea în mânã ºi ieºi înaintea lui ºi apropiindu-te de dânsul, apucã înainte ºi-l loveºte cu securea ºi-l omoarã. Iar el încredinþându-se acelui înger ºi ascultându-l a ieºit ºi vãzându-ºi tatãl venind cu securea în mânã, precum i-a spus, s-a apropiat de el ºi lovindu-l cu muchea securii în cap, l-a omorât.” In cazul de mai sus, se poate distinge cu usurinta un episod psihotic tipic, cu halucinatii de tip vizual si auditiv de comanda. Ca de obicei, in crestinism gasim o personalizare (proiectie/personificare) a propriilor nevroze si psihoze, sub forma “diavolului”, pe spatele caruia este intotdeauna (intr-un mod foarte convenabil..) aruncata vina pentru toate problemele si laturile nevrotice ale propriului psihic. (Un aspect interesant, si care sustine din plin aceasta interpretare, il gasim si in lucrarea scriitorului si a cercetatorului isihasmului Vasile Andru, intitulata “Exorcismele”, unde acesta realizeaza o analiza detaliata a o serie de cazuri de “posesie” de la noi din tara, concluzionand in final, ca in majoritatea cazurilor, a fost vorba despre niste fenomene nevrotice/psihotice, si nicidecum despre niste fenomene reale de “posesie”. La fel, in lucrarea“Terapia isihasta”, Vasile Andru spunea: “Mai sunt si astazi preoti care isi sperie enoriasii slabi de inger cu scenarii malefice, infernale. Acesti preoti induc (in enoriasii mai vulnerabli) nevroze sau sindromul de posesiune. De ce mai sunt astfel de preoti? Reminescente dintr-o pedagogie negativa care nu stiu cate roade a dat in Evul Mediu, dar care azi in mod cert reprezinta un atavism si un semn de retardare”). Un alt exemplu, de data aceasta mai degraba de delir religios (de grandomanie), il gasim tot in Patericul egiptean: “Un frate oarecare, Avramie, trãia în pustie ºi era foarte îndãrãtnic, neascultãtor ºi nesupus, umblând numai dupã voia gândului sãu ºi a pãrerii sale. Acesta cu foarte multã dorinþã poftea sfânta preoþie ºi multe nãluciri ºi vedenii îi arãta lui înºelãtorul noaptea în vis pe care el socotindu-le cu amãnuntul, le credea cã sunt adevãrate. ªi de vreme ce multe din cele ce vedea în vis, se izbândeau aievea, se încredea foarte mult visurilor sale. Odatã a venit la dânsul diavolul în vis în chipul lui Hristos ºi cu îngerii Sãi ºi i-a zis: vãzut-am multa ºi marea ta poftã ºi dorinþã, pe care de mult o ai pentru sfânta preoþie. Bun ºi ales lucru doreºti, cãci în vremile acestea cu mare nevoie se câºtigã preoþia ºi numai cei ce sunt bogaþi ºi de neam slãvit o pot câºtiga. Cãci arhiereii s-au fãcut acum toþi lacomi, mândri, mãreþi ºi iubitori de cinste. Pentru aceea eu însumi am venit la tine, vãzându-þi multa ºi marea ta dorinþã, sã te hirotonesc ºi sã te fac preot. Acestea zicând, au început îngerii a cânta cântare dulce ºi veselã: axios, adicã vrednic! ªi aºa l-au tuns pe el ºi l-au fãcut preot ºi dupã ce l-au preoþit, l-au lãsat ºi s-au ridicat cu îngerii înãlþându-se la cer. Aceasta fãcându-se, s-a deºteptat fratele din somnul sãu ºi se minuna ºi sebucura foarte de acel vis minunat. Aºa a crezut cã este preot cu adevãrat. ªi mulþumea lui Hristos cã l-a fãcut preot ºi a început a-ºi citi pravila cu începere preoþeascã. Dupã aceea a mers la biserica pãrinþilor, ca sã liturghiseascã, fiind ziua duminicii. ªi se adunaserã pãrinþii de prin pustie la bisericã. Atunci a venit ºi el ºi intrând în bisericã, a mers drept în altar ºi cu mare îndrãznealã a luat sfintele veºminte sã se îmbrace, neîntrebând pe nimeni. Dar preoþii bisericii care erau în altar, vãzându-l cã ia sfintele veºminte preoþeºti, l-au întrebat, zicând: ce vrei sã faci? Pentru ce iei veºmintele? El le-a rãspuns: eu vreau sã mã îmbrac, sã liturghisesc astãzi. Zis-au lui: dar cum vrei sã faci tu aceasta, nefiind preot ºi cum îndrãzneºti de intri în sfântul altar, unde numai preoþii ºi slujitorii lor intrã? ªi cum îndrãzneºti de iei veºmintele preoþeºti, de care nu þi se cade þie nici sã te atingi? Au doarã ai înnebunit? Rãspuns-a lor, zicând: nu! nu am înnebunit, ci ºi eu sunt preot ca ºi voi. Iar ei ºtiind cã nu este preot, l-au scos afarã din sfântul altar. Atunci a început a se gâlcevi ºi a striga în gura mare, zicând: pentru ce sã mã scoatã pe mine afarã din altar, cã ºi eu sunt preot ºi m-a preoþit însuºi Domnul Hristos cu sfinþii îngeri. Iar pãrinþii vãzând ºi auzind acestea de la dânsul, l-au cunoscut cã este amãgit ºi înºelat de vrãjmaºul diavol. Atunci au cunoscut pãrinþii cã pentru îndãrãtnicia, neplecarea ºi nesupunerea lui, i s-a întâmplat aceasta. ªi au poruncit pãrinþii de i-au pus fiare mari în picioare ºi l-au trimis la o mânãstire afarã din pustie ºi au poruncit sã fie acolo în pazã ºi sã-l smereascã cu ascultãri grele, fãrã de odihnã, pânã ce se va smeri ºi îºi va cunoaºte neputinþa ºi înºelãciunea sa. ªi aºa i-au fãcut, pânã ce a venit el întru cunoºtinþã ºi a cunoscut înºelãciunea ºi smerindu-se s-a pocãit.” Importante sunt insa (in cadrul traditiei isihaste) “mecanismele de protectie” foarte bine puse la punct, impotriva unor astfel de episoade de tip psihotic , rodul probabil a peste o mie de ani de experienta contemplativa. Practic, mereu li se reaminteste calugarilor isihasti ca mai toate viziunile, senzatiile, etc care apar in cursul practici contemplative isihaste sunt iluzorii, recomandandu-li-se mereu si mereu sa nu creada niciodata in astfel de aparitii, adica, mai exact, sa nu se prinda in acest joc al mintii, sa le ignore complet si sa isi continue cu hotarare lucrarea rugaciunii. Ca si o paranteza, in literature psihiatrica se aminteste mereu de faptul ca intrarea intr-o psihoza nu este totusi un act care scapa complet controlului propriu. Dimpotriva, exista un anumit gard de liber arbitru chiar si aici. Altfel, nu ar mai exista cazuri de vindecare complete a unor afectiuni spihice grave, fara nici un medicament. (De exemplu, ultimele cercetari arata ca, la nivel mondial, in tarile subdezvoltate, in timp, schizofenia se vindeca in proportie de aproape 45-50%, fara a se lua nici un medicament. In tarile civilizate insa, unde pacientii sunt internati in spitale, si se utilizeaza la greu medicamente psihotrope cu efecte extrem de toxice la nivelul creierului si al intregului organism, procentul de vindecare este undeva in jur de 20-24%%, boala mai mult fiind cronicizata). Multe persone care s-au vindecat de diverse afectiuni psihice, vorbesc de faptul ca, chiar si in cele mai cumplite episoade psihotice, exista “insule de realitate”, in care exista posibilitatea de a alege daca sa intri sau nu in acel mod de gandire delirant, complet rupt de realitate, deci de a nu te lasa prins in tot acel proces halucinator, mai ales daca persoana in cauza intelege natura complet iluzorie/halucinatorie a acelor stari/experiente.) Iata de exemplu sfaturile pe care le da parintele Dumitru Staniloaie in una dintre lucrarile sale: “Senzatiile sau imaginatiile, care tind sa impiedice mintea sa patrunda in inima pentru a ajunge la rugaciunea curata sau rugaciunea inimii, sunt fie senzatii sau imagini produse de pacat ori care il atrag pe om in pacat, fie senzatii sau imagini care ii dau omului impresia ca este atras spre o actiune buna sau spre o intalnire reala cu Dumnezeu insusi, desi in realitate ele nu-l conduc spre Dumnezeu. Din acest motiv, Parintii ii avertizeaza pe monahi chiar impotriva inchipuirilor care li s-ar parea bune. Ei ii indeamna pe monahi sa nu se increada in nici un fel de inchipuire sau de aparitie.” De exemplu, in lucrarea episcopului/misticului Vladica Antonie Marturisitorul –“Calea Rugaciunii Launtrice. Manualul Isihiei” se spune: “In timpul rugaciunii, mintea nu trebuie sã-ºi mute atenþia asupra vreunui fenomen suprafiresc, nici asupra luminii, chiar dacã ea ar fi emanatã dintr-o icoanã, ºi nici asupra vocilor, chiar dacã ar cânta îngerii, deoarece ea trebuie sã se îndrepte prin rugãciune la Însuºi Stãpânul îngerilor, care în chip nevãzut este pretutindeni. Nu se cuvine în nici un caz a lua în serios arãtãrile de îngeri ºi sfinþi pentru cã, pânã la curãþirea desãvârºitã de patimi ºi pânã la deprinderea împlinirii cu desãvârºire a voii lui Dumnezeu nu pot avea loc adevãratele arãtãri, ci numai nãluciri.” “Vãzând cã patimile slãbesc, Satana începe a-1 speria pe cel ce lucreazã rugãciunea prin imaginaþie, apãrând în tot felul de chipuri înspãimântãtoare, dorind sã-1 smulgã pe om de la rugãciune pentru totdeauna, sau dacã nu, mãcar pentru un timp sau chiar pentru un minut. Acesta este perioada când harul îi oferã minþii sã vadã rãdãcinile patimilor, temelia lor, adicã pe diavolul cu toþi demonii care s-au ascuns în inimã. Povara suferinþei într-un asemenea moment, poate fi comparatã cu cele mai mici chinuri din iad, aici fiind binevenite cuvintele: “Cel ce ridici pânã la ceruri, cobori pânã la iad”. Satana, înfuriat ºi izgonit din inimã, începe sã acþioneze în mod simþitor, lovind când din stânga, când din dreapta.Lucrãtorul rugãciunii minþii din inimã este supus atacului a diferite fiinþe cu chip de fiarã ºi monºtri de neînchipuit, care atacã în particular sau mai mulþi, dar cu un singur scop, ºi anume acela de a lovi cu fricã ºi de a sustrage de la rugãciune. Cel ce se roagã, va respinge orice ispitã ºi o va transforma în nimic, numai dacã va persista cu atenþie în lucrarea sa, cea a minþii din inimã, în care va fi ajutat de harul ce se aflã prezent în însãºi rugãciunea. Suferind o înfrângere în timpul atacurilor din partea stângã, atunci când se aratã în chipuri înspãimântãtoare, diavolul începe ispita din partea dreaptã. Acum se aratã în chipurile sfinþeniei ºi plãcut la înfãþiºare. Asemenea ispite sunt greu de recunoscut. Aici, unii asceþi pãrãsind atenþia la rugãciune din voia lor proprie, au primit rãni adânci ºi dureroase sau au suferit o înfrângere totalã. Însã cel mai uºor treceau peste aceastã încercare aceia ce nu dãdeau importanþã la nici un fel de chipuri nevãzute, ci vorbeau în gândul lor cu Hristos, având credinþã tare în prezenþa Lui. A rezistat cel care þinea minte cã el nu-L poate vedea cu vedere simþitoare pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Îngeri ºi pe Sfinþi, acela care ºtia cã arãtãrile cereºti sunt date prin nevoinþã ºi în mod exclusiv celor ce sunt curaþi cu inima. Pãcãtosului, cele sfinte nu i se aratã. Satana este capabil, în mod imaginar bineînþeles, sã ia asupra sa chipul lui Hristos dupã felul cum este E1 arãtat în icoane, ºi tot el, diavolul, poate arãta o icoanã care învie ºi pe Atotþiitorul coborând din ea gata sã binecuvânteze, sau o icoanã care se îndreaptã spre tine mãrindu-se în dimensiuni.S-ar putea sã vezi ºi o luminã din icoanã sau pe Sfinþii din cer; sã auzi voci sau cântãri pseudo-îngereºti sau altceva de acest fel, fie realitate sau închipuire, pe care omul supus simþurilor nu le poate deosebi. Satana procedeazã astfel pentru ca cel ce se roagã, fiind copleºit de visuri, sã se închine lui, diavolului care i s-a înfãþiºat într-unul din chipuri, lucru pe care unii 1-au ºi fãcut, din care cauzã au înnebunit. Însã cel ce cunoaºte cât de mare este preþul iertãrii pãcatelor, ºi care îºi cunoaºte propria nevrednicie, acela este atent doar la rugãciune. Doar cel ce niciodatã nu se încrede propriilor simþuri trece prin ispite fãrã nici o pagubã.” “Cel ce lucreazã rugãciunea, atâta timp cât nu a ajuns la mãsura curãþiei inimii, nu trebuie sã dea importanþã simþurilor fiziologice: cãldura din trup sau din piept, frigerea sau sãltarea înãuntrul trupului sau sub piele. Toate acestea trebuie respinse ºi nebãgate în seamã. Toate aceste fenomene sunt de ordin neo-firesc ºi sunt nevinovate dar, dacã le primim ca fiind pline de har, atunci urmeazã înºelarea. S-ar putea simþi o dulceaþã în gâtlej, o mireasmã sau altceva de acest fel, adicã o funcþie a unuia din cele cinci simþuri exterioare. Dar sã nu dai atenþie la nimic din ceea ce este supus simþurilor, ci sã le alungi de la tine. Sã cunoºti doar rugãciunea ºi sã te îngrijeºti de atenþie. În rugãciune se gãseºte tot ceea ce este necesar. Ea duce [pe cel ce o practicã- n.n.] la ceea ce ochiul n-a vãzut, nici urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, acestea au gãtit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre dânsul” In  textul de mai sus, foarte importanta este observatia urmatoare: “pânã la curãþirea desãvârºitã de patimi ºi pânã la deprinderea împlinirii cu desãvârºire a voii lui Dumnezeu, nu pot avea loc adevãratele arãtãri, ci numai nãluciri” Exact aceasta este si atitudinea intalnita in traditia budista. Mereu si mereu se atrage atentia asupra acestui fapt: ca viziunile “adevarate” “pure”, apar doar in fazele foarte avansate de practica, restul fiind doar “naluciri”, sau, asa cum spunea atat de clar Dudjom Lingpa:experiente inselatoare/iluzorii ce apar ca semne de-a lungul caii. Considera aceasta cunoastere ca fiind de o foarte mare importanta” – tocmai cu scopul de a nu permite practicantului sa ajunga sa creada in realitatea lor, si astfel sa cada prada unor fenomene de tip psihotic. Iata ce scrie Vasile Andru cu privire la acest aspect: „Sfantul Antonie cel Mare spunea ucenicului sau: „Azi a venit la mine îngerul si i-am spus sa plece”. Ucenicul s-a speriat si Antonie i-a zis: „Nu te speria, sa faci la fel când îngerul vine la tine: sa-i spui sa plece”. De ce? Daca a fost cu adevãrat îngerul, el stie de ce l-am alungat, dar daca nu a fost cu adevãrat, bine am fãcut ca l-am alungat. Si va veni mâine înca o data, daca sunt într-o stare receptiva, îi spun sa plece si mâine. Si va mai veni înca o data. De fiecare data când el va veni, va veni mai purificat de adaosurile tale subiective.Purificarea viziunii se face prin înlãturarea viziunii. Pentru ca în primele faze ale vieþii contemplative, viziunile au multe elaborãri si scenarii personale. Dar pe mãsura ce le inlaturi, ele revin mai curate, pana ce într-o zi, când vei avea harul si experienþa lui Antonie cel Mare, viziunile vor fi atât de curate încât poti sa speri cu adevarat la atingeri teoforice, aproape de informaþionalul dumnezeiesc”.   Psihiatria contemporana Si in psihiatria actuala, starile psihotice ce apar in urma practicilor meditative au inceput sa fie tot mai mult studiate. De exemplu, dr. Stanislav Grof (un psihiatru cu o experienþã de peste 50 de ani în cercetarea stãrilor modificate de conºtiinþã, care a lucrat ca ºef al Cercetãrii Psihiatrice la Centrul de Cercetãri Psihiatrice din Maryland ºi ca profesor universitar la Catedra de Psihiatrie a Universitãþii Johns Hopkins) vorbeste pe larg despre aceste fenomene in lucrarile sale: “Se stie deja faptul ca, in timpul unor retrageri spirituale intensive, in care se folosesc sa nu exercitii respiratorii, gen retrageri Zen, Vipasana, retrageri de rugaciune crestine, retrageri sufite, etc, pot apare problem serioase, inclusive episoade psihotice” Stanislov Grof atentioneaza de asemenea in lucrarile lui, ca desi pentru persoana in cauza, toate respectivele fenomene halucinatorii par foarte reale (de fapt si sunt reale pentru el, insa doar pentru el), totusi trebuie sa nu se faca greseala de a i se valida in vreun fel halucinatiile. Pentru ca pana la urma, totusi este vorba doar despre niste halucinatii.. Insa problema efectelor adverse/negative ale practicilor meditative este la ora actuala probabil cel mai intens studiata de dr. Willoughby Britton (director de cercetare in cadrul Departamentului de Psihiatrie al Universitatii Brown). Doctor Willoughby cordoneaza un studiu intitulat “Efecte adverse si stagii dificile in calea contemplativa” in care se focalizeaza exclusiv asupra acestui gen de psihoze induse prin intermediul practicilor meditative. Mai jos aveti o prezentare video din cadrul unei conferinte, in care dr. Willoughby sintetizeaza pe scurt rezultate cercetarilor ei de pana acum: Dr. Willoughby Britton from Contemplative Studies on Vimeo. Mai jos am sintetizat pe scurt ideile principale exprimate in aceasta prezentare: – in literature de specialitate exista foarte putine studii in aceasta directie (in total in jur de 50 de articole numai, majoritatea fiind din pacate articole non-stiintifice) – aceste studii sunt din pacate limitate doar la cazurile mai grave, ce au necesitat internarea de urgenta a practicantilor, acestia prezentand simptome psihotice acute (delir, halucinatii, etc) – Pentru a obtine totusi mai multe informatii, dr. Willoughby s-a decis sa intervieveze diversi invatatori spirituali mai cunoscuti, cu o mare experienta in domeniu (Alan Wallace, diversi maestri tibetani, J. Kornfield, etc). Unul dintre acestia a fost Jack Kornfield, caruia i-a adresat urmatoarele intrebari: „cati oameni au dezvoltat astfel de instabilitati mentale in urma retragerilor meditative, astfel incat sa se ajunga la psihoza?”, „cat de des se produc astfel de evenimente, si in cadrul caror tipuri de retrageri?”. Raspunsurile acestuia au fost: „in general ne confruntam cu un caz de psihoza la aproape 2 ani” si „fenomene de acest tip se pot declansa in cazul oricarui tip de retrageri (chiar si a unor retregeri meditative de numai 10 zile), existand si cateva cazuri de sinucidere in ultimii 30 de ani”. Intrebat fiind cam cate persoane sufera de instabilitati psihice care ii impiedica sa lucreze timp de minim o luna dupa o astfel de retragere meditativa, Jack Kornfield a raspuns ca intalneste aproximativ 2-4 cazuri pe an, (doar el personal) – elementele centrale in cadrul acestor tulburari psihice sunt: disolutia structurilor egoului, halucinatiile, diverse probleme cognitive, de focalizare a atentiei, probleme cu memoria, confuzie, dezorientare,anxietate,  agitatie, etc. De asemenea domeniul afectiv tinde sa fie caracterizat de stari de panica si teroare extrema, mai ales ca urmare a sentimentului de dizolvare a sinelui. Ies de asemenea la iveala o multime de „materiale” psihice din subconstient. Cat despre durata pe care se intind aceste tulburari psihice, aceasta este destul de lunga: in medie 3 ani, cu un minim de 6 luni si un maxim de pana la 10 ani! -interesant este ca desi majoritatea sunt de acord cu simptomatologia, cand vine vorba de evaluarea caracterului patologic sau evolutiv al acestor simptome extreme, aici deja exista mari dezacorduri intre cei intervievati. De exemplu in traditia tibetana se vorbeste pe larg dspre dezordinile de tip sog-lung, care se datoreaza eforturilor excesive depuse in practica meditatiei, care se aseamana destul de mult ca si descriere cu dezordinile de anxietate din psihiatria moderna, si care au un caracter evident patologic – de asemenea si in traditia budista Therevada exista o serie de stadii meditative mai avansate despre care se stie ca sunt foarte problematice. Primul stadiu de acest tip se numeste stadiul “disolutiei”, care este imediat urmat de un alt stadiu numit, stadiul “terorii”. Aceste etape meditative se stie ca sunt foarte greu de depasit, si in general practicantii care au fost deja diagnosticati anterior cu diverse afectiuni spihiatrice, se blocheaza la aceste nivele (nu am mai discutat posibilele efecte adverse ale practicilor meditative in cadrul traditiei budiste Therevada, caci si asa materialul este destul de lung) – in DSM IV (Manualul de Diagnostic si Statistic al tulburarilor Mentale – un gen de “biblie” a psihiatriei moderne) se precizeaza chiar, la capitolul referitor la afectiunea de depersonalizare ca: “starile de depersonalizare induse in urma unor practici meditative/religioase, nu trebuie sa fie considerate drept semn ale unor afectiuni psihice”. Deci chiar DSM -4 atrage atentia asupra acestui fapt. – Allan Wallace atrage atentia asupra faptului ca este necesar sa se faca o distinctie clara intre starile spiritual tranzitorii, uneori extreme de neplacute –Nyam, descrise pe larg in lucrarea sa, care pot sa apara ca urmare a unor practici meditative corect realizate, si efectele negative datorate unor practici meditative incorecte. Nyam sunt parte a unui proces normal al mintii de stabilire in natura proprie (un gen de purificare profunda a subconstientului) – s-a incercat identificarea caracteristicilor comune ale celor care cad victime ale unor astfel de tulburari psihice. S-au descoperit mai multe elemente; multi dintre acestia au avut parte de experiente traumatice in trecutul lor, sau au fost diagnosticati anterior cu diverse afectiuni psihiatrice (schiozofrenie, manie), care este foarte posibil sa se fi reactivat in cadrul practicilor meditative. Exista insa si multi indivizi care nu au avut parte de nici un fel de experiente traumatice, si nu au fost diagnosticati anterior cu nici un fel de boli psihice, si care totusi au trecut prin astfel de episoade psihotice in urma practicilor meditative – cercetarile arata ca durata de timp pe care s-au intins aceste simptome este direct legata de tipul de suport pe are il are persoana in cauza in jurul ei, deci daca au avut sau nu langa ea un profesor competent, care cunoastea aceste fenomene si stia exact despre ce este vorba (aspect care este foarte important, cred eu). – in general cei care trec prin astfel de tulburari ajung sa fie tratati de 10-15 psihoterapeuti, inainte de a isi reveni complet, ceea ce arata ca exista o mare ignoranta in domeniu. Adevarul este ca, in general oamenii nu stiu ce sa faca intr-o astfel de situatie. – deja manualul DSM-4 a incercat sa integreze aceste simptome sub diagnosticul “probleme religioase” sau “psihoza Qi-gong” (deci cumva se incearca o depatologizare a acestor fenomene) insa intr-un mod destul de diluat. – concluzia – nu exista suficiente date in aceasta directie in psihiatria moderna, nu se stie ce cauzeaza cu exactitate aceste fenomene, cat de grave sunt acestea, etc. Se stie doar ca astfel de tulburari psihice grave apar uneori in urma practicilor meditative. In concluzie: practicile meditative si respiratorii corect realizate, pot duce uneori la aparita unor experiente spirituale tranzitorii mai dure (Nyam), care daca nu sunt cu atentie ghidate si coordonate de catre un profesor competent, pot duce chiar la aparitia unor episoade psihotice. Pe cãile spirituale traditionale, exista o serie de masuri de protectie/strategii (de exemplu in crestinism), reducandu-se astfel la minim aceasta posibilitate. Practicile meditative si respiratorii incorect realizate pot duce si ele la aparitia unor experiente spirituale tranzitorii extreme (Nyam), care in sine nu reprezinta ceva rau, insa sunt pe deplin iluzorii, si daca nu sunt pe deplin intelese si corect ghidate, pot degenerea in episoade psihotice ce pot lasa urme extrem de greu de vindecat. Practicile meditative si respiratorii incorect realizate pot duce la aparitia unor dezechilibre energetice („rlung”) descrise pe larg in literatura de specialitate, care prin ele insele pot duce la declansarea unor tulburari psihice acute. Mai ales in astfel de situatii, prezenta unui profesor competent este extrem de necesara, deoarece, in situatia in care fenomenul nu este clar inteles, exista riscul unei greseli de diagnosticare (cei in cauza pot fi diagnosticati gresit cu „afectiuni” gen schizofrenie, sindrom maniaco-depresiv, se poate confunda o tulburare energetica (rLung) cu o experienta tranzitorie (Nyam), etc), ceea ce poate avea consecinte grave.   Efectele adverse ale practicilor respiratorii/meditative in cadrul Misa – studii de caz Dupa cum se poate vedea din cele de mai sus, subiectul este destul de complex si necesar. Faptul ca in toti acesti ani, la Misa nu s-a vorbit absolut deloc despre acest subiect, arata doar incompetenta crasa a lui Gregorin Bivolaru in acest domeniu si a „instructorilor” din cadrul Misa. Evident, scuza clasica pe care o sa o auzim este ca la Misa nu au existat astfel de probleme. Din pacate insa lucrurile stau exact invers. Asa cum era si de asteptat, in cazul unei miscari conduse de un individ care s-a autodeclarat singur „maestru tantric”, si care inca considera ca poti sa fi „autodidact” in acest domeniu, la Misa exista de fapt multe cazuri de persoane care au trecut prin astfel de episoade psihotice/crize de „nebunie”. Doar eu personal am intalnit deja doua astfel de situatii, ceea ce m-a si facut sa fiu interesat de acest subiect. Am sa le relatez pe scurt. Primul caz, domnul X, dintr-un orasel de provincie: un individ inteligent, cu mult bun simt, foarte interesat de practica yoga, care participa la toate grupurile posibile si evident, practica foarte intens. Am vorbit de multe ori cu el si era un individ absolut normal. Nu se putea observa absolut nimic ciudat in comportamentul sau in modul lui de gandire. Ei bine, acum cativa ani, am aflat ca domnul X a facut brusc o „criza” (psihotica) si a fost internat de urgenta la psihiatrie. L-am intalnit ulterior o singura data pe strada, si era total alt om. Neingrijit imbracat, murdar chiar, cu o privire pierduta, plina de suferinta, un om pur si simplu distrus. Evident ca nu mai frecventa cursul de yoga. Nimeni nu stie ce s-a petrecut cu adevarat: a practicat excesiv de intens si in mod incorect, asfel incat sa se fi ales cu un dezechilibru de tip rLung? A fost vorba despre niste experiente spirituale (Nyam), evident complet neintelese de catre instructorul incompetent din orasul lui, si evident total gresit intelese de catre psihiatrul care l-a consultat, care probabil l-a catalogat imediat drept schizofrenic, si l-a pus pe antipsihotice? M-am gandit de multe ori la ce o fi fost in sufletul lui. Evident ca l-a un moment dat a realizat ca se confrunta de fapt cu niste halucinatii, si de aici, nestiind absolut nimic despre acest subiect, probabil a tras concluzia ca poate psihiatrii au dreptate, ca poate este intr-adevar bolnav psihic. Aici probabil ca se vor gasi indivizi total inconstienti si lipsiti de suflet, care privesc aceste lucruri cu „detasare”, si care, neavand niciodata de a face cu astfel de situatii, considera ca nu este cine stie ce. Realitatea insa este alta; suferinta produsa de acest gen de probleme (de natura psihiatrica) este de departe cea mai cumplita. Si acest lucru si face ca procentul de sinucideri in randul celor care trec printr-un episod psihotic sa fie foarte mare! La nivel mondial, 20- 25% din cei care se confrunta cu un episod psihotic fac o tentativa de sinucidere, si o mare parte dintre ei si reusesc! Cel de –al doilea caz pe care il stiu, este cel al unei persoane de sex feminin, care a avut simptome clare de dezordini energetice rLung. Am vorbit destul de mult cu ea, si mi-a povestit pe larg iadul prin care a trecut. Imi repeta mereu si mereu ca nimeni care nu a trecut prin asa ceva nu poate intelege despre ce este vorba, si ca inainte de a se fi declansat „boala”, nici nu si-ar fi putut inchipui ca poate exista o suferinta atat de intensa. Totul a inceput (mi-a povestit ea) dupa ce s-a decis sa inceapa un tapas „adevarat”. E vorba despre o cursanta de an mare, frumoasa, inteligenta, etc. In acel moment, barbatii roiau in jurul ei, nu avea nici un fel de probleme financiare, etc, dimpotriva. Nu avusese o copilarie traumatizanta, nu suferise niciodata de nici un fel de stari de depresie, etc, deci o femeie perfect normala, aflata chiar intr-o faza foarte buna a vietii ei. Ei bine, a realizat acel tapas timp de 1-2 luni, in care s-a apucat (brusc, evident) sa mediteze practic cate 8-10 ore pe zi, plus asane si pranayama la greu, etc. Rezultatul? Niste stari de constiinta extraordinare, practic a avut momente in care se simtea ca in „paradis”. Intr-un cuvant era foarte incantata de rezultate. Insa dupa un timp, au inceput sa apara brusc niste stari de mare slabiciune, dublate de niste stari ciudate de anxietate fara motiv. Ulterior, a inceput sa sufere si de insomnie, astfel incat, imi povestea ea, a ajuns destul de repede sa nu mai fie in stare sa faca absolut nimic, nici macar o banala asana, absolut nimic. Starea psihica devenea din ce in ce mai cumplita, era total bulversata, nu intelegea ce se petrece cu ea. Rezultatul? In cateva luni a ajuns o epava. In final, tabloul clinic s-a completat si cu halucinatii vizuale si auditive, a ajuns sa traiasca intr-o stare de teroare/anxietate continua si practic nu mai putea iesi afara din casa de frica. Ce mai, un adevarat iad. Binenteles ca a cerut ajutor celor de la curs, a luat „plantute” la greu, etc, insa degeaba. Nimic nu a fost de prea mare ajutor. Practic a ajuns in scurt timp ca dintr-o yoghina cu aere de superioritate, (care atunci cand intra in biserica zambea superior privind la oamenii din jurul ei, care foloseau metode inferioare de a se apropia de Dumnezeu, pe cand ea folosea Laya Yoga!) sa mearga in fiecare zi la biserica, tinandu-se de mana iubitului ei ca un copil mic, tremurand toata, si plangand in hohote, sarutand icoanele si rugandu-se la Dumnezeu sa o elibereze de toata suferinta. A urmat apoi faza manastirilor, a clarvazatorilor, a bioenergoterapeutilor, a astrologilor, etc. Caci ce nu face omul disperat? A mers prin toata tara in cautarea acestora, a trecut pe la toti, in speranta unei vindecari miraculoase, insa degeaba. Au trecut astfel doi ani de suferinta grea. A avut perioade in care insomniile erau atat de cumplite incat nu reusea sa doarma nici macar 30 de minute pe noapte, uneori saptamani la rand. Insa ceva in sufletul ei ii spunea sa nu se lasa dusa la spitalul de psihiatrie, caci daca ajunge acolo, totul s-a terminat. In final a reusit sa descopere un terapeut naturist foarte competent si s-a pucat sa faca un regim naturist foarte dur sub indrumarea lui, si dupa un an, incet incet, a inceput sa isi revina. Practic toata povestea a durat in jur de 3 ani. A iesit din toata aceasta suferinta complet transformata; mult mai intelegatoare, fara aere de superioritate, infinit mai sensibila la suferinta celor din jur. Mi-a spus ca si-a dat singura seama ca problema a fost cauzata de acel tapas extrem. De atunci practica yoga cu o mult mai mare atentie si intr-un mod foarte gradat. Intr-un cuvant a ales calea de mijloc. Un caz cu un final fericit. Din pacate unul rar. Pe site-ul exmisa, fosti cursanti Misa au realizat o lista cu colegi de-ai lor care au „inebunit”.  O gasiti aici: http://www.exmisa.org/viewtopic.php?f=2&t=1388&start=70 E am numarat 17 persoane. Cativa dintre ei s-au sinucis deja. Insa din pacate acesta este doar varful aisbergului. Am avut posibilitatea sa discut acum un an cu un psihiatru de la o clinica de psihiatrie importanta din Bucuresti (prieteni comuni, etc), si din vorba in vorba am ajuns la subiectul yoga. Omul avea o atitudine extrem de critica, dintr-un motiv foarte simplu: mi-a povestit ca au foarte multe cazuri (repet, „foarte” multe) de tineri proveniti din randurile Misa, in special fete, care au ajuns la el la spital cu diagnostic de episod psihotic. Ulterior, de curiozitate, am luat legatura cu un prieten medic, care lucra intr-un spital din provincie. La rugamintea mea, s-a interesat si mi-a confirmat ca si la spitalul de psihiatrie din orasul lui situatia era asemanatoare. Motivul pentru care oficial” (adica pe site-ul exmisa.org) se discuta doar de 17 cazuri tine de psihologia omului aflat intr-o astfel de situatie: probabil majoritatea celor care trec prin asa ceva, renunta rapid la curs si se retrag total din viata sociala, probabil de rusine (stigmatul „bolnav psihic” este la fel de dureros atat in interiorul Misa cat si in afara ei). In pus, se stie deja faptul ca Bivolaru ii da rapid afara de la curs pe cei aflati in aceasta situatie, din dorinta de a isi proteja imaginea! Un exemplu elocvent de dragoste si compasiune divina. Evident ca in toate aceste situatii, scuza clasica este aceasi: acesti oameni aveau probleme psihice si inainte. Fals! Dupa cum arata cercetarile de la ora actuala si dupa cum se stie clar si in traditia yoghina autentica (subliniez  autentica) exista practicanti care pot dezvolta astfel de tulburari psihice fiind perfect sanatosi, doar dintr-un simplu motiv: profesori de yoga/”ghizi spirituali” incompetenti! Si daca astfel de probleme mai apar (in ciuda masurilor de „securitate” si a unor maestrii competenti) chiar si in scolile traditionale, va dati seama care sunt riscurile in cadrul Misa, unde multe lucruri se practica total gresit! Daca mai punem si presiunea psihica extrema, izolarea sectara, contradictiile interioare imense prin care trec cursantii Misa, etc, etc, ne mai miram de ce exista atat de multi cursanti Misa care cedeaza psihic?   Gregorian Bivolaru – un posibil caz de psihoza cronica indusa ca urmare a practicilor yoghine/tantrice incorect realizate? Am vorbit in ultimii ani cu mai multe persoane care au fost in vizita la Bivolaru si care au avut „indrazneala” de a discuta cu el problema neregulilor majore din cadrul Misa: afacerea cu Japonia, video-chat-urile, filmele porno realizate fara permisiunea cursantelor, plagiatul extrem, minciunile, profetiile esuate, excluderea din organizatiile internationale, lipsa unor rezultate notabile, etc, etc. Elemente pentru care exista atat de multe dovezi, incat numai un idiot le-ar mai putea nega. Spre surpriza lor insa, au descoperit ca Gregorian Bivolaru neaga in continuare cu incapatanare toate acestea, chiar daca i se prezinta dovezi imposibil de ignorat! Mereu gaseste diverse explicatii halucinante: francmasoneria, serviciile secrete, etc, etc. Mi-au spus ca au avut impresia ca omul de fapt este bolnav, pentru ca pare a crede sincer in ceea ce spune! Unul dintre acestia mi-a spus chiar ca de fapt Gregorian Bivolaru ar trebui ajutat, si nu condamnat, pentru ca si-a dat seama dupa discutia avuta cu el, ca de fapt are de-a face cu un om bolnav psihic. Ma gandesc la aceasta ipoteza de cativa ani, si aceasta dintr-un motiv foarte simplu. Nu pot sa cred ca un om poate sa fie chiar atat de ticalos incat sa coordoneze toate porcariile care se fac la Misa, si sa se comporte asa cum se comporta, si apoi sa mearga sa tina conferinte despre „iubirea de Dumnezeu” si alte subiecte de genul acesta. Nu pot sa cred. Insa daca omul in cauza este pur si simplu bolnav psihic, atunci totul capata imediat sens. Un alt element interesant (care sustine acest punct de vedere) este relatarea pe care am aflat-o de la un apropiat al celebrului vindecator roman Valeriu Popa, a carui capacitati exceptionale sunt deja dincolo de orice indoiala  (si chiar au fost testate intr-un laborator stiintific din Romania). Ei bine, acesta mi-a relatat ca a fost de fata la o discutie in cursul careia Valeriu Popa l-a atentionat in mod clar pe Gregorian Bivolaru „ sa nu se bage in treaba cu sexul” caci lucrurile se vor sfarsi foarte prost pentru el. Probabil discutia a avut loc in perioada in care Bivolaru incerca sa treaca de la faza de abstinenta, la faza de practica “tantrica”/continenta. Se stie deja ca Bivolaru a avut o perioada in care era abstinent, si nu aborda practica tantrica. Din ceea ce am aflat pana acum, se pare ca era un cautator sincer, ce practica intens yoga, si avea un comportament absolut normal. Insa in momentul in care a obtinut primele lucrari referitoare la practicile sexuale tantrice, s-a decis sa schimba macazul si a inceput sa experimenteze, incercand sa integreze si sexualitatea in practica lui spirituala. Asa cum am aratat deja, Mircea Eliade a parasit ashramul lui Shivananda tocmai din acest motiv: s-a apucat sa practice „tantra” fara a avea un indrumator, si a fost atentionat ca lucrurile se vor sfarsi foarte prost pentru el daca va continua pe aceiasi linie. Gregorian Bivolar a facut acelasi lucru, desi se pare ca a fost atentionat in acest sens. Prin urmare, daca Gregorian Bivolaru este pur si simplu sincer si in prezent? Daca crede sincer in tot ceea ce spune? Adica pur si simplu delireza, fiind victima unor dezechilibre energetice grave, ce au dus (in timp) la o psihoza cronica, sau chiar mai grav, o schizofrenie? Sa luam de exemplu povestea cu celebrele lui puteri paranormale. Exista doar doua astfel de marturi ale Gregorian Bivolaru, referitoare la aceste dovezi de maiestrie: „spectaculoasa” evadare din cladirea securitatii, si povestea cu invizibilitatea, cand (sustine el) a scapat de niste ofiteri de securitate facandu-se invizibil. Restul povestilor sunt marturii ale unor fosti discipoli apropiati, care acum sustin insa exact opusul.. Evenimentul cu evadarea din cladirea securitatii a fost deja de mult demitizat de catre cercetatorii romani seriosi din acest domeniu. Mihai Rapcea a scris deja un articol pe aceasta tema, in care arata clar ca lui Gregorian Bivolaru i s-a lasat intentionat acea scara, in acel loc, dintr-un motiv foarte simplu: daca ceda tentatiei si evada, ar fi fost rapid prins si adus inapoi, si astfel condamnarea lui ar fi fost mult mai mare. In caz contrar, el ar fi fost eliberat in scurt timp, ceea ce nu era pe placul ofiterior de securitate. Si lucrurile s-au petrecut exact asa cum au planuit acestia: Bivolaru a evadat si a fost imediat prins si adus inapoi. Cea de-a doua “demonstratie” poate fi foarte usor explicata daca luam in considerare ipoteza delirului/psihozei. Oricine poate sa delireze ca este urmarit, si apoi sa delireze ca se face invizibil, si apoi sa descopere ca „a scapat” de urmaritori.. Singura modalitate in care Gregorian Bivolaru poate demonstra ca nu este bolnav, (sau escroc), ar fi prin acceptarea provocarii lansate anterior: sa demonstreze intr-un laborator stiintific ca are intr-adevar capacitatea de a se face invizibil. Insa in mod extrem de ciudat (si elocvent in acelasi timp), desi Gregorian Bivolaru si-a exprimat deja intentia de a demonstra celor din jurul lui capacitatile sale paranormale, pentru a le intari credinta (prin faptul ca a trimis acea filmare video cu el miscand acul unei busole, cica..), totusi, cand vine vorba despre o testare reala, in conditii strict controlate, da bir cu fugitii.Oare de ce? Nu ii „permite” Dumnezeu (scuza clasica)? Nu este oare ciudat ca Dumnezeu nu are nici o problema cu raspunsul la consacrare cand vine vorba de trimis pe banda cursante Misa in Japonia, care sunt obligata sa jure pe sanatatea lor (!) ca vor pastra secretul actiunii lor de „karma yoga”, insa cand vine vorba de ceva cu adevarat bun, se opune?   Riscurile practicilor yoghine realizate in cadrul cursurilor Misa Daca oricare dintre cursantii Misa ar avea brusc o criza de apendicita, care ar necesita o operatie de urgenta, si ar fi pusi sa aleaga intre un chirurg autorizat (care a facut facultatea de medicina, plus 3-4 ani de rezidentiat, plus inca 10-20 de ani de experienta in spital) si unul autodidact (!), adica un indivd care s-a apucat si a citit tot ce a prins in mana despre medicina si chirurgie, si a exersat singur in bucatarie, oare pe mainile cui s-ar lasa? Sunt absolut sigur ca nu ar mai face o consacrare, sa il intrebe pe Dumnezeu pe care dintre chirurgi sa il aleaga! L-ar alege fara sa stea pe ganduri pe cel autorizat, deoarece pana la urma isi vor incredinta viata in mainile acelui om! Cu toate acestea, cand vine vorba despre alegerea unui maestru/ghid spiritual, brusc bunul simt nu mai conteaza, si multi prefera un „autodidact”! Ceea ce este extrem de ciudat. Cumva, acesti oameni au fost convinsi ca poti sa fi la fel de bun ca un chirurg, daca pur si simplu te apuci si citesti carti de medicina si exersezi cu o lama pe vecina de apartament! Ce s-ar intampla cu dumneavoastra, daca in urma practicilor yoga in cadrul Misa, v-ati confrunta brusc cu niste experiente spirituale tranzitorii extreme (Nyam)? De exemplu, incepeti brusc sa simtiti ca nu mai puteti iesi din casa datorita unei anixetati ciudate, vi se pare ca oamenii din jur vorbesc numai despre dumneavoastra, va este teama chiar si de prietenii apropiati, apoi aveti brusc stari de mare fericire si de apropiere de Dumnezeu, adevarate stari de „iluminare spirituala”, pentru ca apoi sa intrati imediat in stari de suferinta intensa, incepeti sa aveti halucinatii auditive, si chiar incepeti sa vedeti demoni in vis sau chiar si in realitate, etc? Evident veti fi total bulversat, veti ajunge sa credeti ca o luati razna, veti intra intr-o stare de mare spaima (ceea ce va va dezechilibra si mai mult), si in cele din urma veti ajunge pe mana unui psihiatru care probabil va va diagnostica imediat cu o psihoza acuta, cu suspiciune de schizofrenie (ca de, e la moda sa pui imediat diagnostice grele) si veti fi indopati cu medicamente antipsihotice.   Intr-un cuvant va veti trezi dupa 2 saptamani pe un pat de spital, fara sa va amintiti mai nimic din momentul in care ati fost luat cu forta de binevoitorii colegi de curs si dus la spital! Apoi, cand veti fi externat, veti afla ca ati fost dat afara de la curs, veti fi privit intr-un mod ciudat de majoritatea prietenilor (daca mai aveti vreunul!) si daca mai punem la socoteala si efectele secundare groaznice ale antipsihoticelor (pe care va trebui sa le luati zilnic pentru cativa ani, sau chiar pentru toata viata) veti ajunge sa va doriti sa nu va fi nascut niciodata! Ce s-ar intampla cu dumneavoastea daca ati avea exact aceleasi simptome, insa ati avea sansa sa practicati yoga/meditatia intr-un cadru autentic, cu un ghid competent? De exemplu in cadrul retragerilor meditative tinute de dr. Allan Wallace (despre care Dalai Lama afirma ca: „este bine calificat pentru a va ghida in practica meditatiei, datorita indelungatilor lui ani de studiu si de practica meditativa intr-un context traditional”) Pai in prima faza, veti purta o discutie foarte lunga cu Allan Wallace. Apoi veti fi evaluat cu atentie de catre un psihiatru (angajat de catre institut pentru a fi disponibil 24 de ore din 24 pentru dumneavoastra), si in final, se va decide despre ce este vorba cu exactitate: o dezordine energetica (rlung), o experienta spirituala tranzitorie (Nyam), sau altceva. Daca este vorba despre o dezordine energetica, vi se va recomanda sa va opriti imediat din practica meditativa si veti fi pus imediat pe un regim de viata care sa va ajute sa va echilibrati (o dieta speciala, un anumit regim de viata, etc). Daca este vorba despre niste experiente spirituale Nyam, vi se va explica foarte clar despre ce este vorba, si, daca va simtiti in stare, veti fi indemnat sa continuati meditatiile, insa sub o supreveghere stricta, pentru a trece prin tot procesul in deplina siguranta si a iesi in final la liman, pe deplin transformat. Nu veti fi dus cu forta la un psihiatru, nu veti fi dat afara de la curs, nu veti fi parasit de prieteni si nu veti auzi niciodata in spatele dumneavoastra sintagma: „nebunu”!   „Ce esti tu am fost si eu. Ce sunt eu vei fi si tu.” Acestea au fost cuvintele pe care i le-a sus Gregorian Bivolaru unui cursant Misa pe nume Radu Ionescu Heroiu. De unde stiu acest lucru? Din cartea acestuia, numita: „De la agonia incercarilor spirituale la extazul comuniunii cu Dumnezeu – cum am trecut cu succes unele teste spirituale majore cu ajutorul lui Dumnezeu si prin sustinerea Ghidului spiritual”, carte care i-a placut atat de mult lui Gregorian Bivolaru incat a distribuit-o gratuit cursantilor Misa in cadrul unei spirale. Nimic neobisnuit pana aici. Singura problema este ca multi dintre apropiatii lui Radu Heroiu, afirma (din pacate) ca acesta delireaza pur si simplu. Mihai Rapcea chiar a scris un articol atentionand asupra acestui fapt, insa binenteles a fost atacat la greu din cauza aceasta. Tocmai de aceea m-am hotarat sa dau niste citate din aceasta lucrare (pe care am gasit-o online aici: http://www.scribd.com/doc/60627164/De-La-Agonia-Incercarilor-Spirituale-La-Extazul-Comuniunii-Cu-Dumnezeu-Radu-Ionescu-Heroiu   postata chiar de catre autorul ei, motiv pentru care ii multumim), pentru a va putea face o idee despre ce vorbim. Practic cartea contine relatarea unor experiente spirituale prin care Radu Heroiu a trecut „cu bine”. Asta cel putin in opinia total inconstienta a lui Gregorian Bivolaru: „Energia se amplifica si începe sa ascensioneze, sunt într-o stare de vibratie puternica si sesizez ca ma dilat foarte mult, fiinta mea este dilatata pe o raza de câtiva kilometri. Simt ca am acces într-un plan mental foarte înalt si ca acolo sunt raspunsuri la toate întrebarile. Le spun si prietenilor mei ca sunt inspirat de acest plan si ca pot raspunde la întrebarile pe care le au pe orice tema. Sunt întrebat tot felul de lucruri la care eu nu stiam sa raspund în mod normal, dar acum în momentul când îmi era pusa o întrebare stiam instantaneu si raspunsul si eram si eu foarte uimit pentru ca aveam o siguranta ca asa este raspunsul corect la acea întrebare. În continuare lovesc continuu mânerul fotoliului amplificându-mi energia foarte mult si raspund la întrebari. La un moment dat pot vedea la o distanta de câtiva kilometri chiar în centrul orasului trei canale energetie subtile, unul dintre canalele energetice facea legatura cu Dumnezeu Tatal, al doilea cu Fiul si al treilea cu Sfântul Duh. Percep ca aceste trei canale energetice enorme uneau Cerul cu Pamântul dar nu circula energia prin ele pentru ca erau blocate de niste blesteme care formau un dop malefic si nu lasau sa circule energia prin aceste trei canale. Simt ca pot în acea stare interioara de exceptie sa îndepartez acele „dopuri” formate din blesteme. Practic ce fac: în loc sa duc energia (trezita prin lovitura cu mâna în mânerul fotoliului) în crestetul capului, dirijez acea unda energetica foarte puternica prin mâna dreapta sa lovesca acel dop energetic format de blesteme si care tinea închis unul dintre canalele energetice. Simt si vad cum aceasta energie pleaca din mâna mea dreapta având o vibratie foarte intensa, având traiectoria stabilita mental de mine exact în unul dintre acele dopuri malefice formate de blesteme. În momentul impactului dopul malefic format de blesteme a fost spulberat si a început sa circule cu o mare intensitate energie benefica prin primul canal energetic. Simt o fericire extraordinara empatizând cu energia care era transferata prin canalul energetic deschis în acea zona a Brasovului si sunt foarte încântat de situatie. Îmi doresc sa deschid si celalalte doua canale energetice, procedez tot în acelasi mod si reusesc sa deschid si celalalte doua canale energetice care legau orasul de cer.” „Primul lucru care simt sa îl fac când intru în casa este sa desenez cu creionul o cruce pe peretele din bucatarie. Aceasta cruce înseamna „Iisus biruitorul iadului”. Simt ca s-a realizat o mare protectie a casei facând aceasta cruce de lumina. Acasa aveam un musafir barbat care era în vizita la noi si masa era plina de foarte multe feluri de mâncare si fructe. Desi nu era un eveniment foarte special acea vizita, aveam aceste feluri variate de mâncare, care depaseau cu mult pregatirile ce erau facute de mama pentru sarbatorile importante din an. Constat un fenomen foarte interesant ca prin mama mea îmi vorbea Fecioara Maria. Ce vreau sa spun prin aceasta este ca era folosit corpul mamei mele de catre Fecioara Maria. Diferenta dintre ce îmi spunea Mama si Fecioara Maria o faceam în mai multe feluri: 1. când îmi vorbea Fecioara Maria mi se deschidea inima si simteam o iubire dumnezeiasca coplesitoare de neconfundat. 2. cu Fecioara Maria am povestit cele întâmplate legat de coborârea mea în infern si stia tot ce s-a petrecut cu mine atunci de parca a asistat la evenimente si îmi dadea sfaturi de natura spirituala care erau foarte precise si aratau o foarte buna întelegere a fenomenelor ce s-au petrecut cu mine în vreme ce mama mea nu avea cum sa aiba acele cunostiinte spirituale foarte exacte. Prin musafirul care era la noi în vizita îmi mai vorbea Dumnezeu Tatal, ma simteam un copil mult iubit de Tatal Ceresc si foarte alintat de catre Dumnezeu si Fecioara Maria. Ma asez la masa plina de bunatati dar nu îmi vine deloc sa manânc. Fecioara Maria îmi spune ca este foarte necesar sa manânc pentru a-mi reface structurile energetice si ca acea masa era speciala pentru mine si era asa bogata pentru a cuprinde elementele necesare refacerii mele. Înteleg situatia dar tot nu am deloc pofta de mâncare. Din dragostea pe care o resimt pentru Fecioara Maria sunt dispus sa manânc ce îmi spunea sa manânc din fiecare fel în cantitatea indicata de ea. Reusesc sa manânc tot ce era nevoie pentru refacerea mea. Ma duc la baie sa ma spal pe dinti ajutat de iubita mea de atunci care a fost chemata de mine sa ramâna peste noapte sa dormim împreuna. I-am povestit iubitei mele câte ceva dar am constatat ca nu ma credesi m-am oprit cu detaliile”. „Încep sa am confruntari cu demonii pe perioade mari de timp. Practic demonii încep sa îmi apara aproape zilnic în camera la mine, pe strada, în biserica, în parc etc. Aceste aparitii sunt terifiante, sunt amenintat, înspaimântat, chinuit de catre demoni. Pot sa vad acesti demoni, nu visez, sunt reali, ma chinuie foarte tare, vin la mine în camera, sunt aproape fizici acesti demoni, le aud respiratia greoaie, îi vad, vorbesc cu mine, sunt amenintat si ma speriu de ei, ma chinuie cu o energie îngrozitoare”,   „Demonii se adapteaza noii situatii si încep în plus sa îmi sugereze sa ma omor ca prin asta voi scapa de suferinte. Normal ca nu îi bag în seama dar au o mare perseverenta în a-mi sugera sa ma omor cu fiecare ocazie. Ca exemplu de sugestii: când tai pâinea îmi spun sa ma omor înfingându-mi cutitul în mine, când ma uit pe fereastra îmi spun sa ma arunc pe fereastra, când merg pe munte îmi spun sa ma arunc în prapastie si cu fiecare ocazie si de alte genuri îmi tot sugereaza sa ma omor. Chiar o perioada buna un demon îmi zicea continuu „omoara-te, omoara-te, omoara-te”. Mai bine de o luna de zile acest demon asa mi-a spus clipa de clipa”.   „În tot acest timp de încercari prietenii, familia, cunoscutii fugeau toti de mine si datorita actiunilor mele( tamâiam de câteva ori pe zi, mâncam putin, ascultam caseta cu calugarii de la muntele Athos foarte des)ma considerau cel putin ciudat, eu în plus zicându-le cu sinceritate si de confruntarile pe care le aveam pe viata si pe moarte cu demonii. Ei, datorita faptului ca aveau o stare de spirit mult mai buna decât a mea, îmi ziceau ca sunt fanteziile mele, dar cu toate acestea familia mea m-a lasat sa fac ce cred ca este bine pentru mine. Viata în acest ritm era foarte complexa. Simt ca am o cruce grea de dus. Încep sa vad nu numai demonii care ma încercau pe mine, ci si pe ceilalti demoni care îi încercau pe ceilalti. Sunt foarte uimit cât de usor influenteaza demonii aproape toate fiintele umane de pe pamânt si cât de dese sunt cazurile de posesiune. Vad cum papusaresc oamenii foarte usor si le iau corpul pentru diferite perioade de timp si le folosesc pentru a-si îndeplini scopurile lor. Constat ca replici folosite în anumite momente de cei din jurul meu nu sunt ale lor si chiar vad demonul care a preluat acel corp si zice aceste replici. Sunt socat de aceasta situatie”.   „Mama îmi propune sa îmi scoata o scutire medicala pentru a-mi amâna anul universitar. Merg la doctor, când ajungem vad ca mama m-a dus la un psihiatru care vroia sa ma consulte. Nu-mi place ideea dar vorbesc cu medicul psihiatru, vad si un demon în spatele doctorului. Doctorul stilat ma ia usor si începe sa-mi puna tot felul de întrebari, se face ca întelege, îmi cere mai multe detalii. Eu, naiv, îi prezint cu lux de amanunte detalii ale confruntarilor, cum sunt demonii, cum este în lumea lor. Doctorul este binevoitor, îmi zâmbeste mereu, pare ca ma întelege si ma aproba. Dupa cel putin o ora de discutii lasa masca jos si îi spune mamei pe un ton serios: „Doamna, este clar ca are probleme psihice, trebuie neaparat internat, daca vreti chem salvarea chiar acum si daca nu vrea, îl internam cu forta”. Mama izbucneste în plâns la aceasta veste. Dupa momente de tacere, mama îmi spune ca doctorul îi recomanda internarea mea la un spital de nebuni pe o durata nelimitata si ca ea decide când se produce aceasta internare. În parc îmi fac un plan prin care urmaresc sa o conving pe mama care cam înclina pentru internare – si care putea în noile conditii sa decida în locul meu . Vreau sa transform perioada de internare nelimitata sugerata de doctor într-o perioada limitata de 7-10 zile sub pretextul ca si asa trebuia sa am zile de internare pentru a-mi amâna anul universitar. Revin acasa si îi spun mamei ca sunt de acord sa ma internez 7-10 zile pentru a-mi amâna anul universitar. Mama este de acord cu ideea mea si începe a doua zi formalitatile de internare. Sunt bucuros ca în mintea mamei, care putea decide, se întipareste tot mai bine ideea de o saptamâna de internare pentru amânarea anului universitar în locul aceleia ca sunt iresponsabil si trebuie sa fiu internat pe un termen nelimitat.Aici începe o alta încercare grea: câtiva prieteni vechi si buni de ai mei spun despre mine ca sunt nebun fara a avea un motiv anume din partea mea, si ca tot ce mi s-a petrecut si mi se petrece este o fantezie de a mea, ca nu exista aceste forte despre care eu vorbesc”.   „Este îngrozitor sa te lupti cu nebunia aceasta chiar într-un spital de nebuni unde eram mai multi în camera. Nu accept ideea care îmi este sugerata ca sunt nebun, este un demon care îmi repeta în continuu ca sunt nebun. Îmi dau seama ca daca eu cred despre mine ca sunt nebun, în clipa urmatoare voi înnebuni. Nu vreau sa capitulez si nici sa înnebunesc, parca mai este atât de putin ce ma leaga de normalitate, ceva parca ar fi un fir de par, restul este nebunie. Cred cu tarie în acest fir de par de normalitate si desi sunt scufundat în nebunie, ma tin de firul de par cu toate puterile mele si nu vreau sa renunt, afirm cu tarie în inima mea ca nu sunt nebun”.   „Cât sunt în spital se petrece un fenomen deosebit: ma dilat foarte mult si devin un canal energetic urias care are un capat în corpul meu iar celalalt capat în cer. Simt cum prin acest canal energetic urias deschis în fiinta mea se preiau pacatele (karma) zonei respective, percep cum multe boli mortale cum ar fi cancerul sunt absorbite prin acest canal urias prin care se preia un fluviu de pacate vidanjate de pe pamânt. O picatura din acest fluviu reprezinta o boala sau o suferinta ce ar fi provocat moartea unei persoane ce traia pe pamânt. Nu traiesc o senzatie deloc placuta când trece prin fiinta mea acum o cantitate atât de mare de pacate. În timpul acestui proces de ridicare a pacatelor simt cum am sustinerea lui Dumnezeu pentru a realiza acest transfer, ca altfel nu as fi putut fi neafectat de acest fluviu karmic. La celalalt capat al canalului, cel din cer, sunt identificat cu Iisus, care preia pacatele. Iisus este crucificat si simt anumite suferinte avute de Iisus, sunt cutremurat sa înteleg ca într-o singura lovitura de bici era condensata o cantitate de karma enorma ce provoca în fiinta lui Iisus o suferinta îngrozitoare, de neimaginat în conditii normale. În aceasta perioada pot vindeca instantaneu orice boala, oricât de grea ar fi. Nu am spus nimanui de ceea ce mi se petrece si cu toate acestea câtiva bolnavi din spital vin la mine si ma roaga sa-i vindec. Simt nevoia sa ridic mâna dreapta în sus, cu palma orientata catre cel care îmi solicita vindecarea si vreau sa spun „Gata, pacatele tale îti sunt iertate”. Dar fac acest gest si spun „Gata, pacatele tale îti sunt iertate” doar în inima mea.Vad cum karma era preluata instantaneu de la respectiva persoana si era vindecata pe loc. Dupa ce karma era preluata, respectivul se simtea vindecat si îmi multumea fiind coplesit de vindecare. Realizez câteva vindecari la cei din jurul meu care îmi solicita cu credinta vindecarea”.   „Fizic am o statura obisnuita si sunt barbat dar în fiinta mea subtila cuprind suprafete mari. Am înglobat în fiinta tot orasul si locuitorii lui, pot vedea cu aceasta stare tot ce se petrece pe o raza foarte mare ca si cum as vedea din avion dar este mult mai complex deoarece fiinta mea sferica este enorma si simt tot ce este cuprins în ea, am toate simturile, percep mirosurile, gusturile, simt tot ce simte fiecare fiinta aflata în sfera mea, toate emotiile, gândurile acestor locuitori ai orasului de atunci, ba mai mult, stiu si ce se va petrece cu ei în viitor, când vor avea evenimentele placute în viata si chiar când vor muri si în ce conditii, simt ca pot interveni în viata lor si sa îi ajut, sa îi vindec sau chiar sa nu îi las sa moara. Îmi dau seama ca locuitorii orasului stiau de mine ca sunt acolo pe munte si mai veneau sa ma viziteze. Eu nu ma miscam fizic din acea pozitie de meditatie dar eram foarte prezent în viata orasului si a locuitorilor lui. Vad ca la unii locuitori ce doreau sa ma vada karma nu le permitea sa se apropie de mine si aveau probleme de sanatate daca se apropiau mai mult decât karma le permitea, de exemplu îsi rupeau piciorul si nu mai puteau merge mai departe.Eu sesizam ce se va petrece si daca vroiam le preluam karma si puteau ajunge la mine sa ma vada, dar daca nu, aveau acea problema de sanatate ce îi impiedica sa ajunga la mine. Percep si sub pamânt si ce simte iarba când creste, tot ce este cuprins de aceasta sfera sunt eu si pot influenta instantaneu mersul lucrurilor, îmi este foarte usor sa fac vindecari si sa intervin în vietile oamenilor”.   „Dumnezeu îmi vorbeste si prin semne, daca vreau parerea Lui Dumnezeu într-o anumita situatie si daca Dumnezeu este de acord îmi apar urmatoarele semne: primul este o cruce imensa pe cer perfect simetrica, formata din nori. Al doilea semn sunt trei porumbei ce zboara în triunghi în fata mea. La al treilea semn apare curcubeul si al patrulea semn este un corb care apare chiar si în oras daca sunt, si în loc sa faca cra-cra mie îmi este foarte clar ca aud da, da, da . Al cincilea semn este soarele, chiar daca este înnorat si cerul este plumburiu daca Dumnezeu este de acord cu acea actiune la care solicit acordul lui Dumnezeu, apare soarele si traiesc o fericire foarte mare în inima”.   „Daca ies sa ma plimb si este înnorat, constat ca iese soarele pentru mine si ma însoteste în plimbare.Simt razele, energia cu care ma învaluie si îmi provoaca o mare fericire în inima aceasta energie, simt cum intru în comuniune cu Dumnezeu prin soare, soarele este ochiul lui Dumnezeu prin care se uita la mine, simt ca Dumnezeu este alaturi de mine si ma îmbratiseaza cu energia lui solara si se plimba odata cu mine”.   „Mai intru în comuniune uneori si cu fiintele ce locuiesc pe soare, simt ca sunt alaturi de mine,au un nivel de constiinta dominant mult mai elevat decât pe pamânt, ma înteleg, ma bucur si eu ca ma mai întelege cineva si nu crede ca sunt nebun”.   „Vine prietena mea de atunci, ma gaseste, eu ramasesem mai în spate putin, îi spun prietenei mele sa se roage pentru mine, prin aceasta rugaciune sa creeze un ecran protector. Iubita mea începe rugaciunea si vad cum se formeaza în jurul meu un ecran energetic protector de forma sferica. Ajunge demonul si nu îi convine situatia, nu mai poate ajunge la mine, simt si simte si demonul câmpul de protectie creat de rugaciune ce nu va rezista datorita faptului ca rugaciunea nu era facuta cu toata fiinta, cu credinta. Demonul cheama ajutoare si vin repede o ceata de demoni si se învârt în jurul meu, ma îngrozesc aceste fiare ce doresc sa ma devoreze. Fac apel la Tatal Ceresc sa mai trimita pe cineva din grupul nostru sa se roage si el pentru a consolida câmpul de protectie. La scurt timp apare fratele meu Traian care încearca sa ma ia tare, dorind sa ies din aceste închipuiri,îi spun cu o voce disperata ca daca nu se roaga pentru mine, voi fi omorât. Începe sa se roage si fratele meu si vad cum se consolideaza câmpul subtil energetic din jurul meu de forma sferica, demonii sunt disperati si foarte iritati, nu mai pot ajunge la mine în nici un fel, sunt protejat ca într-un glob de sticla transparenta dar imaginile demonilor sunt îngrozitoare si terifiante”. „Când aceasta energie a atins crestetul capului meu, am perceput cum constiinta mea se dilata extrem de mult si cuprinde întreg muntele, pot vedea, auzi, pipai, mirosi tot ce se afla în acest perimetru. Este o stare de forta interioara foarte mare, pot vedea întreg peisajul de parca l-as vedea de sus si am o panorama superba dar în acelasi timp sunt identificat si cuprind în fiinta mea tot peisajul, simt si vad calugarii si toti oamenii din aceasta zona, le pot vedea gândurile si intentiile prezente, am acces la foarte multe informatii care sunt primite si întelese în acelasi timp, este o stare de cuprindere. Am mai multe puteri paranormale în aceasta stare. Pot, datorita faptului ca vad ce se va petrece cu cineva (aflat în acest perimetru) în urmatoarea perioada, sa intervin sa îi ard karma si sa scape de o anumita suferinta si chiar de moarte. Pot sa fac sa fie soare sau sa ploua instantaneu, este necesar doar sa îmi doresc. Ce îmi doresc în aceasta stare se îndeplineste instantaneu”   „Mai am deasemenea unele stari în care sunt canalul prin care se absoarbe mizeria si karma planetara si se face curat, si aceasta mizerie este alchimizata în lumina alb stralucitoare ce coboara tot prin aceste canale al fiintei mele gigantice si inunda planeta”.   „Când l-am întrebat ce se petrecea când eram acel canal urias prin care se resorbea fluviul de karma negativa, Grieg mi-a spus ca ardeam karma planetara precun Shiva”   „Am o viziune, sunt cu constiinta foarte dilatata încât pot sa vad ce se petrece pe o distanta foarte mare, de sute de kilometri, si am o perceptie în plan subtil, vad cum actioneaza demonii si cum îi folosesc pe oameni pentru a-si îndeplini scopurile lor, cum îi poseda si le iau corpurile, sunt îngrozit de aceasta viziune. Ce ma socheaza este usurinta cu care demonii intra si îi influenteaza si pe cursantii yoga. Nu înteleg cum de este posibil sa fie atât de usor papuseriti si cursantii yoga. Încep sa Îl rog pe Dumnezeu sa îmi raspunda daca trebuie sa merg la cursul de yoga sau nu”,   „Sunt foarte alintat în aceste zile Îl simt pe Dumnezeu aproape fizic, ma tine de mâna si este cu mine mereu, ma simt ca sunt copilul cel rasfatat al Lui Dumnezeu, ce se plimba de mâna cu Parintele Ceresc.Dumnezeu ma întreaba cum sunt yoghinii, îmi este foarte rusine de ce am vazut si I-am spus cum intrau demonii foarte usor si îi foloseau, dar mai vad si foarte multe pacate grave facute în urma faptului ca fac dragoste fara sa iubeasca, este o cruce grea aceasta”.   „Încep sa ajung în planul cauzal si când nu sunt în prezenta lui Grieg, sunt fascinat, în planul cauzal, energiile sunt foarte intense si nu este forma, fiinta mea este foarte dilatata în acest plan. Ce gândesc în acest plan se îndeplineste instantaneu, ma si speriu de atâta forta. Încep sa experimentez în planul cauzal si vreau în aceasta stare de mare forta sa schimb vremea, de exemplu, daca ploua torential sa opresc ploaia si sa iasa soarele. Este necesar doar sa ma gândesc si apare soarele instantaneu, experimentez si invers când este soare sa fac sa ploua, mai mult, sa ma conving odata când era cerul întunecat foarte tare si eu îmi doream sa fie soare, dar înainte sa fac complet soare sa ma conving eu si aici este un element de siguranta suplimentar, vreau ca numai jumatate din cer sa fie senin si jumatate sa fie tot asa închis la culoare si trasez aceasta linie chiar în dreptul meu pe cer si cerul se schimba dupa cum v-am spus. Mai vreau sa desenez în partea închisa la culoare a cerului o ferestruica prin care sa vad soarele si în partea întunecata a cerului si se realizeaza aceasta ferestruica instantaneu. Este necesar doar sa îmi doresc si se realizeaza”.   „Îi spun lui Grieg printre altele ca ajung în planul cauzal si ca tot ceea ce gândesc în aceea stare se realizeaza instantaneu, îi mai spun ca orice gândesc se realizeaza si sunt foarte încântat. Grieg intervine si ma corecteaza, îmi spune ca orice bun fac, se realizeaza. Apoi îi spun ca pot sa fac sa fie soare sau sa ploua într-o clipa. Grieg îmi spune „Tu ce crezi ca eu nu pot sa fac sa fie soare, pot, dar daca Dumnezeu nu vrea, eu nu fac”   Va mai spun ce a zis maestrul meu Grieg „Ce esti tu am fost si eu. Ce sunt eu vei fi si tu.”   Marturisesc ca lectura acestei carti  m-a intristat profund. Razbate din ea o cumplita suferinta. Avem de-a face cu un om care probabil sufera de o psihoza/delir cronic, datorat unui dezechilibru aparut in urma unor practici yoghine defectoase si caruia, Bivolaru i-a intarit intr-un mod total inconstient halucinatiile, prin faptul ca le-a confirmat „autenticitatea”, ceea ce l-a afundat probabil si mai tare in problema. (Si mi se pare perfect normal sa fi procedat asa, caci la ce te poti astepta cand un om care delireaza cere un sfat unui alt om care si el la randul lui delireaza?) Prin urmare, avem de-a face cu un cursant Misa, care afirma alb pe negru ca detine puteri paranormale exceptionale, puteri confirmate chiar de catre Gregorian Bivolaru. Interesant este insa ca, in cartea lui, exista si un pasaj in care Gregorian Bivolaru afirma clar ca si el detine astfel de capacitate. Insa nu le poate folosi deoarece Dumnezeu nu ii permite. Evident.. (Grieg îmi spune „Tu ce crezi ca eu nu pot sa fac sa fie soare, pot, dar daca Dumnezeu nu vrea, eu nu fac”) Cel mai banala metoda pentru a testa daca toate aceste experiente spirituale sunt adevarate sau sunt pur si smplu niste halucinatii, consta in testarea obiectiva a capacitatilor lui Radu Ionescu Heroiu. Adica exact asa cum procedeaza orice psihiatru cand vine un individ la el si ii spune ca este Isus. Ii cere pur si simplu sa mearga pe apa, daca chiar crede ca este Isus! Simplu! Ei bine, intotdeauna, dar intotdeauna, cel care delireza va gasi tot felul de scuze pentru a nu demonstra nimic: ca Dumnezeu nu permite acest lucru, ca nu se simte bine pe moment, deci sa se amane testul pe o alta zi, etc, etc. Mihai Rapcea a avut deja o discutie telefonica cu Radu Ionescu Heroiu, in cursul caruia i-a cerut acestuia sa ii demonstreze capacitatile paranormale intr-un mod obiectiv. Dupa ce in prima faza Radu Ionescu Heroiu a refuzat, invocand tot felul de scuze jenante („Dumnezeu nu imi permite acest lucru, nu iti permite tie karma sa vezi asa ceva, etc), in final a aceptat sa faca acest lucru, daca Gregorian Bivolaru isi da acordul pentru asa ceva. Prin urmare asteptam ca Gregorian Bivolaru sa isi dea acordul in aceasta directie, pentru a putea vedea in sfarsit in plina actiune un “produs” al scolii de yoga Misa! Ne-am decis deja care va fi testul la care va fi spus domnul Heroiu; vom merge impreuna cu el la spitalul Fundeni, la sectia de oncologie copii, si ii vom cere sa aleaga un copil din cei cateva sute care se sting din viata, incet dar sigur, datorita cancerului, (caci suntem siguri ca Dumnezeu, in mila lui infinita fata de oameni va “permite” vindecarea macar a unui copil din acest spital!), si sa ii „arda instantaneu karma”, deci sa il vindece pe loc de cancer. Ulterior vom face testele medicale necesare pentru a confima sau infima puterile sale paranormale. Nu de alta, insa deja ceea ce face Gregorian Bivolaru este sub orice critica. Sa ajungi sa te folosesti de un om aflat intr-o situtie atat de delicata (precum Radu Heroiu), pentru a iti intari imaginea de “maestru” spiritual, in loc sa incerci sa il ajuti cu adevarat, arata lipsa completa a celei mai elementare empatii, ce sa mai vorbim de compasiune.. O sa va intrebati probabil de ce consider ca situatia lui Radu Heroiu este atat de delicata. Dintr-un motiv foarte simplu. La Misa a exista deja un caz similar, destul de mediatizat. Cel al lui Sende Dragos Milea. Acesta a fost coleg de curs cu Mihai Rapcea, si uneori acestia veneau impreuna de la curs, inspre casa. Din ceea ce mi-a povestit Mihai, Dragos Milea se comporta perfect normal. Nu era in evidenta niciunui spital de psihiatrie, nu vorbea aiureli, era doar un indiv putin mai tacut, la locul lui. Absolut nimic deosebit.  Insa in noaptea de 11/12 iulie 1997, folosind doua cutite, Dragos Milea si-a injunghiat tatal, mama si sora, dupa care a fugit de la locul tripului asasinat. Sende Milea a fost prins de politisti dupa doua zile de cautari. Initial, el a declarat anchetatorilor ca, in noaptea de 11/12 iulie 1997, a fost trezit din somn de “niste spirite negre si agresive”, care vroiau sa-l omoare, “motiv pentru care a luat un cutit cu care a ucis spiritele din locuinta”. Ulterior, Dragos a recunoscut faptul ca si-a ucis parintii si sora, declarind ca acestia erau “niste demoni care il terorizau in permanenta”. Dau mai jos o bucata din marturiile pe care le-a facut politistilor Dragos Milea (sursa:  http://ziare.zaraf.ro/articol20008/POVESTEA-TERIBILA-A-UNUI-MASACRUL-DIN-STRADA-OZANA.htm ) “- Am ucis demonii din casa, cum mi-au dictat spiritele. M-au trezit din somn si m-au trimis sa elimin demonii. – Parintii tai si sora erau demonii? – Era un demon puternic in sufragerie si doua dracoaice in dormitor. Ce mai tipau dracoaicele! – Dar tu esti firav, esti delicat si sensibil. De unde ai avut atata forta in noaptea de 12 iulie? – Stiam ca va veni clipa razboiului. Ma inarmasem. Un “frate” imi procurase sprayuri lacrimogene si o baioneta scurta, asa cum au cei de la trupele speciale americane. Asa am facut fata.” Dupa cum se poate observa cu usurinta, comparand marturia lui Dragos Milea cu cea a lui Radu Heroiu, avem de-a face cu aceasi tema comuna: demonii, care sunt peste tot (in viziunea lor) si care intra cu usurinta in oameni, etc. Evident ca nu afirm ca Radu Heroiu va face acelasi lucru! Nici pe departe! Insa nu cred ca un om  care are astfel de experiente ar trebui sa fie mediatizat drept un model in cadrul Misa, si nici nu ar trebui sa fie dat afara de la curs! (cum au patit altii in situatia lui). Ar trebui sa fie pur si simplu ajutat la modul cel mai serios! De asemenea, anumite actiuni din cadrul Misa sunt in totala contradictie cu principii spirituale fundamentale dupa care se ghideaza majoritatea traditiilor religioase. De exemplu, niciodata practicantii nu sunt indemnati de catre maestru/duhovnic/invatator sa isi povesteasca in public (nici in crestinism, nici in budism, nici in sufism) „experientele” spirituale! Dimpotriva, interdictia in aceasta privinta este totala! Intotdeauna astfel de experiente sunt relatate doar maestrului/duhovnicului, in cel mai mare secret, din motive foarte clare: riscul foarte mare al amplificarii orgoliului celui in cauza + obstacolele care pot sa apara in practica lui, etc, etc. Doar in cazuri exceptionale sunt permise astfel de lucruri. In plus, dupa cum am aratat deja, doar in fazele extrem de avansate experientele spirituale pot fi considerate autentice. Probabil ca in 99% din cazuri, este vorba pur si simplu despre semne iluzorii, ce indica pur si simplu atingerea unui anumit nivel (si care daca sunt prost integrate, sau daca sunt luate drept „adevaruri”, ca urmare a confimarilor oferite de catre un „maestru” incompetent, pot duce la mari probleme), sau fabulatii ale subconstientului practicantului. La Misa se incurajeza foarte des astfel de expuneri publice halucinatorii, in speranta „imbunatatirii” imaginii scolii, atat de grav afectata in urma scandalurilor jenante din ultimii ani. Si pentru a va da seama de diferenta enorma de abordare, am sa va dau aici un exemplu concret, petrecut in cadrul unor retrageri budiste din SUA. Un practicant foarte infocat s-a hotarat sa practice meditatia timp de 24 de ore in continuu, fara sa se miste deloc din postura de meditatie. Si a facut ceea ce si-a propus. Problema este ca atunci cand si-a incheiat meditatia, a inceput sa  povesteasca celor din jur ca atunci cand ii priveste, vede in spatele lor, intr-un sir lung, corpurile pe care le-au avut intr-o viata anterioara! Ce s-ar fi intanplat cu acest practicant in cadrul Misa?  Probabil ca toata lumea cunoaste raspunsul la aceasta intrebare: si-ar fi prezentat experienta la microfon, iar Bivolaru, ca de obicei, l-ar fi laudat si i-ar fi spus ca, da, este vorba despre o experienta autentica de clarviziune, etc, etc. Ei bine, ce s-a intamplat in cadrul retragerii din SUA? Imediat profesorul de acolo, fiind un individ experimentat si bine pregatit, si-a dat seama ca are de-a face cu un caz de dezordine de tip rlung, si nu despre o boala psihica (nici pe departe nu si-a inchipuit ca experienta este autentica!), astfel ca i-a interzis respectivului sa mai realizeze orice fel de meditatie, i-a modificat complet regimul alimentar, l-a pus sa sape timp de cateva sapatamani la gradina (tehnici prin care s-a urmarit aducerea cu “picioarele pe pamant” a individului), l-au pus sa alerge de doua ori pe zi, cate 10-15 km, etc, toate acestea sub stricta supraveghere (o persoana a stat cu el tot timpul), etc. Dupa 3 zile, acesta a inceput din nou sa doarma, si incet incet, in cateva luni si-a revenit. In cadrul Misa, Bivolaru i-ar fi incurajat/intarit acestui individ delirul, cu rezultate probabil dezastruoase, iar daca cumva acesta, ulterior ar fi cedat psihic complet, l-ar fi dat afara de la curs, fara sa clipeasca. Doar in cazuri foarte rare, (mai exact in situatii in care ar fi avut ceva de castigat, cum este cazul lui Radu Heroiu), i-ar mai fi permis sa ramana la curs.   In concluzie:  prin modul in care se practica yoga la Misa, prin faptul ca Gregorian Bivolaru este un “autodidact” in tantra si yoga, prin faptul ca niciodata pana acum nu l-am auzit vreodata pe Gregorian Bivolaru vorbind despre pericolele practicilor meditative/yoghine, desi atat de multi cursanti Misa au ajus din pacate la psihiatrie, prin faptul ca mereu si mereu Gregorian Bivolaru a confirmat ca fiind reale majoritatea experientelor spirituale care ii erau povestite, prin faptul ca incurajeaza publicarea unor astfel de lucrari, precum cea scrisa de Radu Ionescu Heroiu, oferind-o drept exemplu cursantilor Misa, Gregorian Bivolaru reprezinta un pericol pentru sanatatea psihica a celor care practica yoga sub indrumarea sa.   PS.  Mihai mi-a tot sugerat sa dau si un exemplu referitor la ce se face concret cand cineva sufera de un dezechilibru energetic rLung, indus prin intermediul unei practici yoghine gresite. In principiu nu sunt de acord cu asa ceva, deoarece daca cineva a ajuns intr-o astfel de stare practicand yoga invatata din carti ce se gasesc la liber pe internet, e aberant sa crezi ca se poate vindeca folosind informatii gasite tot pe net.  Fiecare caz este unic, necesitand o abordare particularizara. Insa macar ca sugestie, am sa descriu liniile generale de abordare a unei astfel de situatii. In prima faza se stabileste clar daca este vorba despre o experienta spirituala tranzitorie, o dezordine energetica sau o psihoza reala. (Aceasta inseamna ca in cadrul Misa persoana in cauza nu poate fi ajutata, deoarece nimeni de acolo nu este nici pe departe capabil sa stabileasca asa ceva). Apoi, daca este vorba despre o psihoza, evident este necesara interventia unui psihiatru, daca este vorba despre Nyam, se poate continua practica, insa sub supravegherea unui individ foarte competent, iar daca este vorba despre un dezechilibru energetic se pot lua urmatoarele masuri: se stopeaza urgent orice tip de meditatie, i se restabileste urgent (foarte important) ritmul de somn (insomnia este dezastroasa intr-o astfel de situatie), se modifica regimul alimentar introducandu-se in mod obligatoriu carnea – pestele de exemplu (da, carnea are calitatea de a fixa individual in concret, si in medicina traditionala tibetana si chineza este folosita in diverse tratamente) si alimente foarte consistente, bogate in vitamine, i se asigura un mediu calduros, foarte placut si armonios, in care sa nu exista nimic stresant, este pus sa faca sport, destul de intens chiar, i se recomanda lungi plimbari in natura, in padure, i se face masaj ayurvedic (cu mult ulei), si i se recomanda anumite medicamente din plante, cunoscute a fi foarte eficiente pentru o astfel de situatie (acestea vor fi particularizate dupa tipologia fiecaruia, etc).  ]]>