În lipsa regretatului economist Ilie Șerbănescu (decedat în luna aprilie a acestui an) care ne mai dădea câteva repere reale privind cauzele prăbușirii economice din România și mai ales oferea și soluții de bun simț, mă văd nevoit să abordez cam singurel acest subiect, pornind de la cifrele apărute în presă.
Deci, cum stăm?
Stăm prost în primul rând datorită lipsei de predictibilitate și instabilității sistemului fiscal. Faptul că am avut peste 500 de modificări fiscale în ultimii 7 ani ne face campioni nu doar europeni ci mondiali la imprevizibilitate.
În special au fost lovite companiile mici, fiind scoși de pe piață micii întreprinzători români care au riscat să își deschidă o afacere nouă.
Ce anume duce la închiderea companiilor? Printre altele, nenumăratele sancțiuni și controale abuzive care sufocă libera inițiativă. În România există circa 100 instituții civile de control, mai mici sau mai mari, organizate la nivel central, fără a mai pune la socoteală puzderia de inspectori aflați în fiecare primărie, consiliu județean și prefectură din țară. Iar la 41 de județe, 320 de orașe și 2.850 de comune, fiecare cu propriul corp de control și alte servicii de verificare, de la urbanism la poliție locală și de la asistență socială la inspectori fiscali, conturăm deja tabloul unei țări în care majoritatea angajaților la stat are în fișa postului controlul altora.
În medie, o firmă românească este verificată de 60 de instituții de control astfel că de multe ori ajungi să nu mai poți face nimic altceva decât să duci acte la verificat unor funcționari care își creează obiectul muncii pe timpul, banii și energia întreprinzătorilor care riscă să construiască o afacere în România.
Dacă adăugăm la toate acestea distrugerea deliberată a infrastructurii informatice a Registrului Comerțului, cu înregistrarea de mențiuni și cereri care nu sunt gata nici după o lună, avem deja tabloul complet al unei țări auto-sabotate de la vârf.
https://termene.ro/articole/portalul-registrului-comertului-inca-functioneaza-lent
