De la o vreme încoace, mai accentuat în ultimele zile, se pare cã Rusia nu mai poate de grija României. Pe posturi TV ruse se difuzeazã reportaje despre România, privitã mai rãu ca o þarã din lumea a treia, dar de parcã nu ar fi fost de ajuns, a trebuit ca însuºi prim ministrul Vladimir Putin, conducãtorul de facto al Rusiei, sã-ºi manifeste grija extremã faþa de soarta românilor. Pare hilar, dacã nu ar fi de fapt o manevrã bine gânditã a Moscovei. Nu este prima datã. Ne amintim, de exemplu, la începutul lui 2008, când independenþa Kosovo devenea un fapt real, cum Putin ºi-a exprimat din nou îngrijorarea asupra consecinþelor recunoaºterii independenþei Kosovo-ului, care ar deschide o nouã cutie a Pandorei. Atunci avertiza cu un ton profetic, dând mai multe exemple, la ce ar putea duce aceastã independenþã. Printre þãrile nominalizate se afla ºi România. Nu sunt de ajuns problemele din Transilvania, clama acesta, uitând sau neglijând faptul cã în România minoritãþile se bucurã de drepturi largi, nu sunt discriminate în niciun fel, sunt ajutate sã-ºi pãstreze identitatea culturalã, lucru despre care nu se poate vorbi în Rusia. Mai nou, în contextul crizei economice globale, din nou suntem copleºiþi de atenþia ºi grija mass-mediei ruse, aflatã în totalitate sub controlul conducerii politice de la Kremlin. De exemplu, postul TV rus Pervîi Canal a difuzat un reportaj în luna noiembrie, în care spun cã România, dupã aderarea la UE, este cea mai sãracã þarã a Europei (au uitat, poate, cã Albania, Bosnia-Herþegovina, Belarus, Ucraina, chiar ºi Bulgaria, precum ºi altele, sunt tot þãri europene). Jumãtate din populaþia României nu are ce mânca (sic!). Probabil respectivii confundã România cu Sudanul. Aceastã informaþie trezeºte în cel mai bun caz ilaritate. Despre Transilvania, vorbesc ca ºi cum ar fi un stat total diferit de graniþele României (din nou, referire directã la afirmaþiile lui Putin din 2008). În final vorbesc de problema care îi doare: cu toate acestea, în ciuda situaþiei dramatice din þarã, politicienii, atât de la putere, cât ºi din opoziþie, sunt uniþi doar prin idealul recreãrii României Mari. ªi, de fapt, concluzia reportajului, cea mai importantã: aceastã expansiune a început deja, prin sutele de mii de paºapoarte acordate moldovenilor. Iar asta îi doare foarte tare. De ce? Fiindcã au folosit aceastã motivaþie, a cetãþenilor ruºi atacaþi de georgieni, ºi în conflictul din august 2008 din Georgia. Aceºti aºa-zis cetãþeni ruºi, abhazi sau osetini, au beneficiat de paºapoarte ruseºti într-un ritm accelerat începând cu anul 2000, chiar dacã nici ei, pãrinþii sau bunicii lor nu au fost vreodatã cetãþeni ruºi. Rezultatul s-a vãzut prin rãzboiul împotriva georgienilor din august 2008, pretextul fiind protejarea cetãþenilor ruºi proaspãt dotaþi cu astfel de paºapoarte. Când situaþia se întoarce împotriva lor, prin cetãþeniile acordate pe drept moldovenilor, care nu au renunþat, nici ei, nici pãrinþii sau bunicii lor la cetãþenia românã, Moscova e deranjatã. E logic, nimãnui nu-i convine sã fie combãtut cu propriile-i arme. Revenind, de parcã nu era de ajuns, a trebuit ºi primministrul Vladimir Putin sã accentueze starea de haos ºi sãrãcie în care se gãseºte, chipurile, România. Adresându-se populaþiei într-o emisiune televizatã, premierul Putin susþine cã vârsnticii în Rusia nu o duc la fel de bine ca ºi în þãrile industrializate, dar nici nu o duc mai rãu, comparativ cu Letonia sau România. Poate premierul nu a citit reportajele Annei Politovskaia, care menþioneazã cu date ºi cifre pensionarii morþi de frig în propriul apartament. În fine, nu acesta este subiectul articolului. Totuºi, de ce Rusia, prin televiziunile sale, controlate ºi dirijate de putere, ºi chiar prin glasul omului forte, premierul Vladimir Putin, se concentreazã aºa de mult asupra României? De ce nu asupra Bulgariei, al cãrei nivel de trai, ca ºi þarã UE, este inferior României, chiar dupã statisticile UE? Este logic, o miºcare a Rusiei prin care loveºte mai mulþi iepuri dintr-o loviturã. În primul rând, confruntatã cu probleme grave, Rusia recurge la o metodã studiatã ºi verificatã în perioada sovieticã. Rusia, chiar dacã raporteazã creºteri economice constante, chiar dacã susþine cã nu este afectatã de crizã, pe baza propriilor statistici, pe care nu prea le crede nimeni, fiind prea mult copiate din vremea planurilor cincinale, este afectatã grav de criza economicã globalã. Economia ei este bazatã pe exportul de materii prime, în primul rând petrol ºi gaze naturale. Genereazã multe venituri, dar populaþia de rând nu beneficiazã, sau beneficiazã prea puþin de ele. Aceste venituri nu sunt deloc transparente, nu sunt supuse impozitãrii de cãtre statul rus decât într-o prea micã mãsurã, majoritatea banilor scurgându-se spre entitãþile ce controleazã companiile gigant, de unde sunt dirijaþi în direcþii necunoscute. Ca ºi exemplu de ordin de mãrime, compania ce intermediazã exportul gazului spre Ucraina a avut încasãri de douã miliarde de euro, cifrã de afaceri, dar a declarat profit doar de o sutã de milioane, plãtind impozit doar pe profit. Ce se întâmplã cu banii, nimeni nu ºtie. Mai mult, acþionariatul principalelor companii ruseºti energetice este necunoscut. Chiar la Gazprom, 40% din acþionari sunt „entitãþi speciale ruseºti”. Nu degeaba documentele WikiLeaks spun despre Rusia cã este un stat mafiot, lucru cunoscut, dar confirmat astfel de serviciile secrete americane. Deci, majoritatea banilor nu se ºtie unde merg. Iar restul, ce ajung la bugetul Rusiei, se îndreaptã în majoritate spre complexul militar-industrial, spre sistemul de siguranþã naþionalã, conducerea Rusiei fiind permanent atentã la orice tentativã destabilizatoare, ºi prea puþini ajung la învãþãmânt, sãnãtate, ºi altele. În concluzie, populaþia nu simte creºterea economicã prin creºterea exporturilor de materii prime, mai ales cã investiþiile directe au scãzut în Rusia, atât din cauza crizei, cât mai mult din cauza corupþiei ºi sistemului mafiot la care companiile occidentale nu s-au putut adapta. De aici apare o aºteptare a populaþiei care ºi-a dat voturile cãtre actuala conducere a Rusiei. Iar aceasta nu poatã sã-i satisfacã aºteptãrile, nici în cea mai micã mãsurã. Ruºii o duc la fel de prost, sau poate mai prost decât acum zece ani. Întrebarea este cui se adreseazã aceste emisiuni ºi declaraþii ale premierului. Din start, putem spune cã nu Occidentului, care nu pune bazã pe astfel de reportaje, iar ruºii o ºtiu ºi ei. Românilor, nici atât. Lãmuriþi, în decursul istoriei, de adevãrul afirmaþiilor ruseºti sau sovietice, precum ºi de diferenþa între declaraþii ºi intenþii, românii nu au reacþionat în nici un fel, pe principiul cã nu este nici prima datã, nici ultima datã, când ruºii au treabã cu noi. De fapt, publicul þintã este cel intern, poporul rus, care nu prea are alte surse de informare, din moment ce mass-media este controlatã de Kremlin, iar la Internet au acces prea puþini, ºi o mare parte din aceºtia, tinerii, sunt racolaþi în grupãrile naþionaliste. Spuneam de metoda sovieticã, aplicatã ºi verificatã. Aceasta sunã cam aºa: chiar dacã noi o ducem prost, sunt alþii care o duc mai prost, aºa cã fiþi mulþumiþi cã trãiþi în Rusia (sau în URSS) ºi nu acolo unde oamenii abia au ce mânca. Ne amintim ºi noi de emisiunile aproape zilnice ale TVR din anii 80, copiate dupã modelul sovietic, intitulate sugestiv „Occident 88” sau 87, sau 89, în funcþie de anul difuzãrii, în care ni se prezenta obsesiv o lume occidentalã plinã de ºomeri, de oameni fãrã locuinþe ce trãiau în ghetouri, de veºnice proteste violente. Totul cu scopul de a convinge cetãþeanul cã trãieºte într-o societate mult superioarã, ºi sã fie mulþumit cu asta, sã nu spere cã dincolo ar fi mai bine. Urmãrind aceastã emisiune, ruºii ar fi convinºi cã este bine cã nu intrã în UE, sã nu se mai gândeascã la asta, ca sã nu se confrunte cu problemele cu care cicã se confruntã România. Aºa cã este bine unde sunt ei, ºi îºi vor da votul în continuare sã fie acolo. Dar de ce România ºi nu Bulgaria, care este ceva mai în urmã din punct de vedere al nivelului de trai, cel puþin în cadrul þãrilor UE? Rãspunsul este simplu, Bulgaria se aliniazã dorinþelor Moscovei, acceptã inclusiv conducta South Stream, precum ºi multe dintre iniþiativele ruseºti în zonã, chiar dacã este membrã NATO ºi UE. Dacã în trecut þinta criticilor Moscovei erau Polonia ºi þãrile baltice, mai ales prima prin poziþia sa intransigentã în UE faþã de Rusia, faþã de care nu a ezitat sã-ºi foloseascã dreptul de veto, chiar dacã asta i-a atras sancþiuni economice prin interzicerea importului de carne de porc în Rusia pe motive calitative (ar pãrea cã standardele Rusiei sunt superioare celor ale UE), de fapt politice, în ultima vreme tunurile Rusiei se îndreaptã spre România. ªi nu întâmplãtor. România a devenit adversarul principal al Rusiei în regiune din mai multe motive. Enumãr doar o parte: 1. Strategia Mãrii Negre, care în fapt prevede scãderea rolului predominant al Rusiei în zona limitrofã a Mãrii Negre, la care Rusia a reacþionat dur, culminând cu invazia Georgiei în august 2008 2. Atragerea Ucrainei în concertul occidental, proiect eºuat în urma venirii la putere preºedintelui prorus Ianukovici 3. Bazele militare americane pe teritoriul României 4. Instalarea scutului antirachetã pe teritoriul românesc 5. De importanþã supremã, scoaterea Moldovei de sub controlul Rusiei ºi integrarea în spaþiul occidental Ultimul punct este cel mai dureros pentru Rusia, mai ales prin intransigenþa prin care România îºi urmãreºte interesele, susþinând inclusiv la summitul NATO de la Lisabona necesitatea ca Rusia sã-ºi retragã trupele din Transnistria. O atitudine care nu avea cum sã nu rãmânã fãrã vreo reacþie, fie ºi cea mediaticã ce încearcã sã distragã atenþia ruºilor de la propriile lor probleme, spre o þarã cicã mult mai problematicã, care totuºi are tupeul sã încerce ceva în Moldova. Ca o ultimã remarcã, referitoare la afirmaþia lui Vladimir Putin din 2008 referitoare la potenþialul conflictelor interetnice din Europa, special la Transilvania. Ca ºi în proverbul cu lupul, se pare cã Putin a uitat sã se uite în propria ogradã, cea a Federaþiei Ruse, unde Caucazul stã pe un butoi de pulbere, deºi el a proclamat demult victoria în Cecenia. Continuarea la Cristian Negrea – Analist Online