Federaþia Rusã suferã din cauza lipsei unor mituri care ar defini rostul sãu pe plan internaþional, în actualul moment al istoriei. Spre deosebire de perioadele anterioare, Rusia medievalã, Imperiul Rus, URSS avea „pe cont” un rãzboi de apãrare naþionalã, care ar deveni un model al unitãþii naþionale. Rusia de astãzi nu are nici o mãreaþã victorie, ci doar o succesiune de umilinþe ºi eºecuri. În 1612 întreaga Rusie s-a ridicat împotriva invadatorilor polonezi, pentru a evita dispariþiei sale ca stat. La 4 noiembrie, printr-un efort colosal, Moscova este eliberatã de invadatorii strãini, pentru ca în timpurile noastre anume aceastã zi sã fie decretatã drept „zi a unitãþii naþionale a ruºilor”. În 1812, cea mai mare putere continentalã – Franþa declarã rãzboi Imperiului rus, din nou întregul  popor se ridicã la luptã împotriva agresorului. Trupele lui Napoleon sunt distruse. Rãzboiul devine un simbol al mãreþiei Rusiei ºi stimuleazã expansionismul þarului în alte zone ale lumii. În 1941, URSS este atacat de Germania naþional-socialistã. Din nou forþa poporului ºi a Bisericii Ortodoxe joacã un rol primordial în salvarea þãrii. Aºa-numitul „rãzboi pentru apãrarea patriei sovietice” devine un simbol în jurul cãruia are loc construcþia mitului despre „mãreþia Uniunii Sovietice”. Precum spuneam mai devreme, astãzi Federaþia Rusã este o þarã lipsitã de acel mit care ar unifica întregul popor. În pofida faptului cã actuala Rusie pretinde a fi continuatorul de drept al URSS, victoria asupra Germaniei aparþine exclusiv Uniunii Sovietice, nu Federaþiei Ruse. Iatã de ce actuala elitã ruseascã încearcã sã destructureze vechile mituri, pentru a construi „un mit al Rusiei contemporane”, de parcã rãzboiul ar fi fost câºtigat de Putin ºi Medvedev, nu de Stalin. Panglica „Sfântului Gheorghe” Dupã ce ziua de 4 noiembrie a fost „privatizatã” ºi compromisã de grupãrile de extremã dreapta, autoritãþile ruse ºi-au propus lansarea unui nou “simbol naþional”, care ar depãºi graniþele etnice. Atunci s-a propus lansarea campaniei „panglica Sfântului Gheorghe”. Oficial, campania a fost lansatã de agenþia de ºtiri RIA Novosti (proprietate de stat). Paradoxal, dar acest element simbolic, care nu are nimic în comun cu cel de al doilea rãzboi mondial ºi URSS, reprezintã regimul þarist, tocmai împotriva cãruia au luptat sovieticii.  Cu toate acestea, în epoca postmodernã astfel de „mãrunþiºuri” nu prea au importanþã. S-a procedat la sinteza unor elemente imperiale ºi sovietice, pentru crearea, în final, a unui „produs nou”, a unui „mutant mitologic”, propriu postsovieticei Federaþii Ruse. Ziua de 9 mai a fost transformatã dintr-un mit sovietic, într-un mit al „Rusiei capitaliste-eliberatoare”. Sensul mitului – redefinirea realitãþii Mitul este purtãtorul unui metalimbaj, a unei gramatici ai realitãþii. El defineºte ce este bine ºi ce este rãu, cine este duºmanul ºi cine este aliatul, cine este strãin ºi cine este conaþional. Prin rãspândirea mitului construit în interiorul Federaþiei Ruse, în spaþiul CSI ºi în alte þãri ale lumii, inginerii sociali  încearcã impunerea a unei gramatici ai realitãþii politice naþionale ºi internaþionale. Chiar dacã panglica „negru-oranj” pare una „inofensivã”, în realitate aceasta reprezintã o armã eficientã în rãzboiul de recucerire a fostelor zone de influenþã. În aceastã gramaticã, Republicii Moldova nu i se rezervã decât rolul de pion al Moscovei. Vulnerabilitatea fostului spaþiu sovietic (inclusiv al Republicii Moldova) constã în lipsa unor mituri naþionale, care ar crea un sistem imun la agresiunile de acest gen. Republica Moldova (Basarabia) are nevoie de propriile sale mituri ºi o doctrinã naþionalã, fundamentate pe niºte realitãþi istorice, care ar defini identitatea statului nostru ºi calea pe care trebuie sã parcurgã þara noastrã în viitor apropiat ºi îndepãrtat. Iatã de ce actuala generaþie trebuie sã depunã un efort fizic ºi intelectual enorm pentru redefinirea spaþiului fizic ºi simbolic în care existãm. Sursa: AntiMedia]]>