Citeam ieri o știre care m-a enervat. Și m-a enervat suficient de tare încât sã mã facã sã aloc o orã scrierii acestui articol.

O știre conform cãreia Curtea Constituționalã, cu gura ei, a anunțat plângând cã îl va da în judecatã pe jurnalistul Liviu Avram dupa ce acesta a afirmat intr-un editorial ca “judecatorii CCR au fost (…) niste ticalosi“, a declarat, joi, presedintele CCR, Augustin Zegrean.

Deci nu dl. Zegrean dã în judecatã, personal, ci chiar Curtea Constituționalã, ca Instituție !!! Cât de prost jurist sã fii încât sã nu realizezi cã nu poți transfera caracteristicile umane ale personalitãții (dreptul a demnitate) protejate de Codul Civil, asupra unei întregi instituții !? Și mai spui cã ești și judecãtor la cea mai înaltã instanțã din România, domnu Zãgrean !? Marș la pensie, comunistule !!!

“Curtea Constitutionala il va da in judecata pe Liviu Avram pentru ca a jignit institutia. (Vom face acest demers-n.red.) foarte repede. Noi nu o sa facem o plangere penala impotriva sa, nu dorim sa intre la inchisoare. O sa ii cerem o reparatie morala pentru institutie. Totusi suntem acolo oameni cu multa experienta de viata, cu multa scoala, cu multi ani de munca. Nu cred ca este cazul sa ne faca ticalosi“, a declarat presedintele CCR, politrucul PSD-ist Augustin Zegrean.

In replica, Liviu Avram a sustinut, pe Facebook, ca demersul CCR “e de bine“, afirmand ca abia asteapta sa explice in fata unei instante ce a scris in editorialul sau.

“Eu zic ca e de bine. Abia astept sa explic in fata unei instante ceea ce, foarte pe scurt, am scris in acel articol“, a scris Liviu Avram, pe Facebook.

 Problema domnului Zegrean e cã “prima dragoste nu se uitã niciodatã”, la fel cum nu se uitã nici faptul cã prima funcþie publicã a dândului, din 1990 a fost aceea de senator pe listele FSN-ului.

Am mari dubii însã cu privire la competenþele juridice ale acestui semidoct ajuns pe proptele politice dihai preºedintele Curþii Constituþionale. poate ne explicã ºi nouã, avocaþilor cu mai puþine onoruri ca dânsul, dar mai mulþi ani de avocaturã în spate, care ar putea fi temeiul juridic al unei plângeri penale pe care ar putea-o formula Curtea Constituþionalã împotriva ziaristului liviu Avram, de la Adevãrul ?

Sã se fi gândit cumva domnul Zegrean la “legea anti-defãimare” a fostului coleg de partid, dl. Dragnea ? Dacã-ia aºa, libertate cu pumnul în gurã, sã o zicã cu glas tare, barem sã ºtim ºi noi în ce dictaturã trãim.

Ca sã înțelegeți despre ce e vorba, acest ziarist a contestat prevederile legii privind alegerile locale în privința regulilor de organizare a alegerilor (alegerea primarului într-un singur tur de scrutin și numãrul minim de semnãturi de susținere de 1% pentru fiecare candidat), care sunt neconstituționale întrucât favorizeazã partidele mari. Și ce partid mare și etern avem noi în România ?!

Evident, unul singur: PCR, devenit apoi FSN – PDSR – PSD ! Și ce este domnul Zegrean, împreunã cu toți colegii lui de Curte Constituționalã ? Niște comuniști ticãloși, desigur ! Pentru cã numai niște comuniști ticãloșiți ar putea menține aparența de constituționalitate a unei legi strâmbe, care prezervã puterea administrativã și politicã în mâinile nomenclaturii comuniste !

Nu conteazã cã a nivelul țãrii, odatã la patru ani trebuie sã tai zeci de hectare de pãdure ca sã se obținã sutele de mii de coli pe care sã se strângã milioanele de semnãturi ale celor 1% dintre susținãtorii diverselor partide, la nivelul întregii țãri, important e ca aparențele sã fie salvate și cei care ar putea deranja jocul marilor partide ce falsificã semnãturi și voturi pe bandã, sã fie înlãturați din cursã.

Fãcând o parantezã, nici un personaj public sau politolog nu s-a arãtat deranjat sau șocat de risipa de hârtie presupusã de aceste strângeri aberante de semnãturi, în schimb se atacã și vorbesc despre naturã și copaci când vãd cã 3 milioane de români au semnat ÎMPOTRIVA cãsãtoriilor homosexuale ! Curatã ipocrizie !!!

Revenind la cazul jurnalistului Liviu Avram, DACÃ vor îndrãzni sã îl dea în judecatã pe Avram, sper sã fim câteva zeci sau sute de mii de români care sã depunem cereri de intervenții în dosar, prin care sã achiesãm la opinia cã “Judecãtorii Curții Constituționale sunt niște comuniști TICÃLOȘI”. Eu, personal, O VOI FACE ! Cãci și eu m-am lovit neo-comunismul ce acoperã ca o crustã jegoasã urechile judecãtorilor Curții !

Desigur, nu toatã lumea cunoaște mecanismele constituționale sau sistemul electiv elaborat de neo-comuniștii care ne conduc prin rotație de 26 de ani. Așa cã o sã vã fac un scurt rezumat ca sã vã dumiriți cum au fãcut o schemã prin care, chiar dacã majoritatea românilor ar vota anti-PSD, tot PSD-ul sã câștige alegerile, fie cã e vorba de cele locale sau parlamentare.

Și acum, hai sã vã explic:

Alegerile locale.

Ce alegem ? pãi, alegem un primar și un consiliu local. Primarul dispune, consilierii voteazã proiectele. PSD-ul încurajeazã cât mai multe partide sau persoane sã candideze, pentru a fragmenta votul segmentului de alegãtori ce voteazã anti-PSD și care de cîțiva ani încoace sunt mai mulți decât cei ce voteazã pentru PSD. Cãci PSD-ul are segmentul sãu de alegãtori captivi, așa-numitul nucleu dur de votanți tradiționai, format din: membrii aparatului administrativ clientelar din PSD (și sunt o grãmadã !) împreunã cu familiile lor; familiile defavorizate, mituite în prag de alegeri cu ajutoarele sociale restante, țiganii (votanți tradiționali ai PSD-ului, folosiți și pentru turismul electoral în ideea cã “la amãrâții ãia ce sã le ia, cã nu pot sã le facã dosare penale la toți”), pensionarii (nostalgici ai comunismului “când toatã lumea avea casã și loc de muncã”) și idioții utili, care pun botul la promisiunile electorale din campanie (din ce în ce mai puțini).

Tocmai de aceea, noua legislație electoralã nu mai pune accentul pe publicitate electoralã: PSD-ul a înțeles cã votanții lui nu se uitã la afișe și bannere, în schimb s-ar putea uita la ale adversarilor, așa cã mai bine sã le scoatã de tot, astfel ne-mai-fiind nevoiți sã menținã la același nivel cu adversarii politici o campanie costisitoare care oricum nu le aducea voturi, ci doar urã și reclamã negativã.

Deci, alegerile dintr-un singur tur, vor face ca electoratul captiv al PSD-ului sã facã diferența iar partidul neo-comunist sã își impunã propriul primar.

 În sistemul electiv precedent, alegerea se fãcea din douã tururi, dacã candidatul cu cel mai mare numãr de voturi nu reușea sã ia mai mult de 50% din voturile exprimate de alegãtori. Astfel, prin alegerile dintr-un singur tur, PSD-ul evitã ca alegãtorii anti-PSD sã se coalizeze în turul doi și sã voteze pe oricine numai pe candidatul PSD nu, cum s-a întâmplat la Prezidențiale, când Ponta a fost bãtut de cãtre Johannis, în turul 2.

Consilierii locali:

De obicei, la nivel de Consiliu, PSD-ul își ia partea leului datoritã electoratului captiv (cam 30-40% din Consiliu). Iar pentru restul, existã PRU, PP-DD și alte partide mici, ale cãror membri trãdeazã și se lasã fie cumpãrați, fie trec direct la votul din Consiliu în barca celui majoritar – adicã tot PSD-ul, prin tot felul de înțelegeri frauduloase (cãci pe fațã nu pot, cãci dacã demisioneazã din partidul care i-a adus acolo, pierd ocul în Consiliu).

Și astfel, se realizeazã marele paradox: cã deși majoritatea românilor îi înjurã și vor sã scape de ei, tot PSD-ul iese la Putere.

La fel stau lucrurie și cu alegerile parlamentare:

Acolo s-a instituit pragul de 5% din voturile alegãtorilor pentru ca un partid sã intre în Parlament, însã minoritãțile naționale au asigurate locuri direct, prin efectul legii. CU cât mai multe partide mici și noi, cu atât mai bine pentru PSD. Cãci procentele obținute de cãtre cei ce cad sub pragul electoral sunt apoi redistribuite în ordinea mãrimii, partidelor ce au trecut pragul electoral, marele câștigãtor al redistribuirii fiind evident, tot PSD-ul.

Asta este de fapt cea mai mare înșelãtorie, anume ca cei ce au votat ALTCEVA decât PSD, sã se trezeascã cã de fapt votul lor merge, prin redistribuire, tot la PSD !

Așa se conduce aceastã țarã de cãtre neo-comuniști, de 26 ani încoace !

Care ar fi soluțiile sã scãpãm de ei !?

Sunt douã, diametral opuse:

 Soluția nr. 1 : Absenteism masiv la vot, refuzul de a vota, sau anularea votului de o majoritate zdrobitoare a alegãtorilor, care sã ducã la o crizã de legitimitate și sã punã sub semnul îndoielii regulile jocului.

Pericolul acestei soluții este anarhia. Cei aflați la putere nu vor ceda niciodatã de bunã voie puterea, și vor face tot felul de ajustãri minore, prin care sã pãcãleascã electoratul cã le-au îndeplinit cerințele (vezi Guvernul “tehnocrat” de dupã Colectiv).

Anularea votului ar pune sub semnul îndoielii însãși ideea de Democrație, ca mijloc de participare a poporului la viața publicã, prin vot.

Din rezultatele prezenþei la vot la ultimele scrutine, se observã totuºi o participare tot mai scãzutã a electoratului, ceea ce aratã cã în mod natural ne cam îndreptãm cãtre aceastã variantã. Ne aºteaptã deci o nouã revoluþie, precum cea din aceste zile de pe strãzile Parisului.

Soluția nr. 2: ieșirea masivã la vot. Voteazã orice, cu excepția PSD, numai VOTEAZÃ ! Astfel, nu mai rãmâne nimic sub pragul de 5% și jocul se echilibreazã, nu mai rãmân voturi de redistribuit PSD-ului și celorlalte fețe ale monedei neo-comuniste (PNL, UNPR, PC).

Însã, pentru asta, trebuie mai întâi sã înțelegem mecanismul și sã ne depãșim lipsa de interes sau deznãdejdea și fatalismul.

]]>