Mi-am propus încã dinaintea sãrbãtorilor de iarnã sã aștern în scris odiseea mea dureroasã cu privire la hernia de disc, remediile pe care le-am încercat și rezultatele la care am ajuns. E genul ãla de articol scris din experiențã proprie, de care omul în suferințã dã atunci când cautã pe google o soluție la problema lui de sãnãtate, în loc sã dea fuga direct la medic. Iar cãutarea e cu atât mai asiduã când medicina clasicã îți propune doar soluții radicale, chirurgicale, cum e și în cazul “pietrelor” de la bilã, despre care am mai publicat.

Pe scurt, în primãvara acestui an m-am trezit cu o crizã de sciaticã foarte urâtã. Durerea iradia pe întregul traseul al nervului, din zona fesei, pe exteriorul piciorului, un puct extrem de dureros sub genunchi și apoi pe laba piciorului, tot pe exterior. Trãind o viațã agitatã, cu un program profesional extrem de încãrcat, nu am acordat mare atenție problemei și am rezolvat-o pe moment cu niște geluri-minune din farmacie și plafar, nu le mai dau numele cã efectul lor nu dura decât câteva ore. Maicã-mea, grijulie, mi-a dat cosmo-disck-ul pe care îl avea prin casã (care n-a avut nici un efect notabil). Problema nu devenise (încã) acutã, eram funcțional dar durerea era (încã) suportabilã, ca o muscã sâcâitoare care nu te lasã în pace sã îți vezi de treburile tale (mult mai importante).

Am dus-o așa, pe picioare – cum se spune, toatã vara. Nu am avut vacanțã pentru cã acceptasem niște angajamente cu oameni arestați care se bazau pe mine, iar oboseala și stresul mi-au accentuat problema. Nu m-au ajutat prea mult nici orele lungi de lucru la birou în fața calculatorului, cãci trebuia sã redactez tot felul de cereri și lucrãri care toate aveau termene limitã de predare.

Cãutând pe net și cerând sfaturi în stânga și în dreapta pentru a gãsi cea mai bunã rezolvare a problemei, am apelat la cei de la bio-orto-clinic. Am ajuns la ei cu dureri destul de mari, mișcându-mã cu greutate (practic, târându-mi piciorul stâng). O doctorițã drãguțã mi-a fãcut încã de la primul consult o injecție cu un fel de anestezic în mușchii paravertebrali (de lângã coloanã) din zona în care corespundea simptomatic discului intervertebral avariat, și mi-a dat trimitere pentru un RMN.

RMN-ul a arãtat cã am discul deplasat între vertebrele L5-S1, cu o inflamație bilateralã. Cei de la Bio Orto Clinic, se lãudau pe site-ul loc cã vindecã hernia de disc fãrã operație prin proceduri non-invazive, așa cã am început procedurile la clinica lor, în ciuda faptului cã au prețuri destul de mari.

Concret, în prima fazã am urmat în jur de 10 ședințe de elongații, câte 200 lei ședința. Ședințele erau de obicei zilnice și durau cam o orã. Eram preluat de la recepție de un operator care mã ducea într-unul din cabinetele de la etajul clinicii. Acolo mã dezbrãcam pân la brâu, mã întindeam pe patul de elongație cu fața în jos și mi se aplicau pe spate pentru câteva minute, niște perne calde, cu scopul de a încãlzi și relaxa musculatura spatelui. Am înțeles cã pernele conțineau un soi de nãmol (probabil terapeutic). Apoi mã întorceam cu fața în sus și mi se prindeau niște chingi de partea inferioarã a toracelui (imediat de sub coaste) și de zona mijlocului (sub ombilic). Chingile toracale erau prinse de masa de elongație, cele inferioare erau prinse la rândul lor cu o clemã de un cablu ce era treptat tras de un troliu electric, programat special sã lucreze la o anumitã putere, în funcție de greutatea pacientului, și sub un anumit unghi de tracțiune, în funcție de zona coloanei care trebuia elongatã.

Cam dupã 40-54 de minute de astfel de tracțiuni discontinue, lente, blânde, eram desfãcut din chingi, mã întorceam din nou pe burtã și unrma un gen de masaj-sucțiune cu o pompã cu vacuum, datã cu un gel, pentru a stimula circulația perifericã în mușchii paravertebrali și a îmbunãtãți funcționalitatea/tonifierea lor prin umplerea cu sânge.

Dupã 3-4 proceduri, durerea scãzuse simțitor, redevenisem funcțional. Am plecat apoi timp de 10 zile din București și am întrerupt procedurile. La revenire, datoritã unor mișcãri ne-inspirate, pe care ar fi trebuit sã le evit, pierdusem toate beneficiile pe care le obținusem, ba mã simțeam chiar mai rãu. Am reluat procedurile de elongații (cred cã am mai fãcut încã 10), apoi câte 20 de minute de kinetoterapie dupã fiecare ședințã de elongații (câte 100 lei ședința !) dar degeaba. Deși aveam o oarecare ameliorare, durerea refuza sã scadã semnificativ în intensitate. În acea perioadã știu cã m-au ajutat foarte mult cele câteva zile pe care am reușit sã mi le rup sã merg la Techirghiol, la nãmol. Nãmolul mi-a luat durerile cu mâna, cum se spune, însã se pare cã nu a fost suficient iar dupã câteva zile efectul s-a pierdut. Prietenii și cunoscuții s-au grãbit sã îmi dea tot felul de sfaturi și informații despre persoane care ar fi putut sã mã ajute. Am ]ncercat de toate: acupuncturã, terapie cranio-sacralã și reconectivã, osteopatie, kiropraxie. Am fost la cel puțin 3 kineto-terapeuți și kiro-practori (de-ãia de îți pun oasele la loc).

De departe, cel mai bun dintre ei a fost Georgel Filip, care a reușit sã mã punã pe picioare din câteva proceduri, în acea perioadã. Însã o perioadã dl. Georgel nu a mai fost disponibil și am revenit la același punct cu problema mea. Foarte mult m-au ajutat în acea perioadã injecțiile cu ozon pe care mi le-a fãcut la Clinica Focus un doctor moldovean, micuț de staturã. Dar chiar și el mi-a spus cã e posibil sã nu scap fãrã operație. La sfatul medicilor, mi-am cumpãrat un brâu ortostatic (de susținere a coloanei), care îmi mai atenua din presiunea pe disc și din dureri, însã tot degeaba. Când durerile deveneau insuportabile, am recurs la medicație. Am luat Arcoxia cu dozaj maxim (de 120 mg) pentru o perioadã, însã cum întrerupeam administrarea, durerea revenea, parcã din ce în ce mai rãu. Mi-am cumpãrat chiar și un inverter-table, un dispozitiv cu care te prinzi de glezne pe un fel de masã ce basculeazã și atârni cu capul în jos, efectul fiind de detensionare și eleongare a coloanei, datoritã propriei greutãți, unchiul de înclinare al mesei putând fi reglat dupã necesitãți. M-am apucat serios și am fãcut și exercițiile de yoga învãțate la MISA în anii de curs pe care i-am petrecut acolo, însã fãrã mari efecte, cãci problemele se acutizaserã. Am cãutat și pe net, cãci youtube-ul abundã de video-uri cu execiții de kinetoterapie pentru remedierea problemelor. Deci le-am luat la rând, cu rãbdare de chinez bãtrân, leam fãcut dar tot degeaba. Durerea creștea parcã de la o zi la alta. Mi-am dat seama cã treaba devine serioasã, cãci începuse sã-mi afecteze munca. Nu mai puteam sta în picioare mai mult de câteva minute, nu puteam merge mai mult de 20 de pași fãrã sã am dureri groaznice, trebuia sã mã întind undeva tot timpul, cu picioarele flexate, ca sã mai atenuez din dureri. Ajunsesem cã nu mai putea sta pe scaun, sau la veticalã, așezat în fund, nici mãcar pe pat. Ajunsesem sã lucrez ce aveam de muncã, la orizontalã, pe laptop, iar consultațiile cu clienții le fãceam din aceeași poziție. La instanțe, clientul sau nevastã-mea stãteau în salã, în timp ce eu zãceam lungit pe holuri, sau în ultima bancã a sãlii. Mã ridicam doar când îmi țineam pledoaria, de multe ori transpirat de durere, strângând din dinți și chinuindu-mã sã rezist pânã la finalul dezbaterilor, de multe ori înjurând în sinea mea adversarii prea vorbãreți, care bãteau câmpii, obligându-mã sã le ascult bazaconiile și repetițiile stând în picioare în fața judecãtorilor.

Deja cam toți medici pe care i-am consultat (și au fost destul de mulți !) îmi recomandau operația de urgențã. Destul de mulți prieteni sau colegi se operaserã deja de hernie de disc. La unii operația reușise cu brio, la alții mai puțin. Unii se întorseserã la cuțit, pentru noi intervenții. Auzisem de operații laparoscopice, cu laser, minim invazive și eram pregãtit sã consult un astfel de specialist și sã mã operez. Însã mai exista un prieten al cãrui sfat nu îl urmasem. Un tip tot cu muncã de birou ca și mine, care în urmã cu 4 ani avusese aceeași problemã, exact în aceeași zonã. Tot printr-o recomandare, aflase de un medic care l-a pus pe picioare fãrã operație. Dupã 4 ani, omul era încã bine. Ultimul medic consultat, un specialist la care am ajuns prin recomandãri și care mi-a vazut RMN-ul și m-a vazut în ce hal eram mi-a spus cã este exclus sã scap fãrã operație.

Ei bine, dupã atâtea soluții miracol ratate, înainte de a mã decide sã mã programez la operație, am decis sã încerc o ultimã șansã și sã merg și la medicul care l-a scãpat pe amicul meu, fãrã operație.

Este vorba de dl. doctor Dan Curelea, medic specialist în recuperare, medicinã fizicã și balneoclimatologie, care are cabinetul la Institutul de Recuperare și Balneoclimatologie din București, str. Popa Rusu nr. 7.

Omul m-a vãzut, mi-a vazut RMN-ul și mi-a dat o șansã. M-am prins din prima cã e bun, din modul cum a citit RMN-ul. Se pãrea cã problema mea era mult mai veche, din zona studenției, când bãteam munții patriei cu rucsacul în cârcã, cãci atunci am avut prima crizã.

Tratamentul pe care mi l-a prescris a fost sã stau cel puțin 2 sãptãmâni întins la pat, fãrã sã mã ridic decât pentru toaletã. De 3 ori pe zi masaje cu gheațã, de câte 10 minute, în zona lombarã. Tratament cu cortizon (antiinflamator puternic), timp de o sãptãmânã, deci mâncare fãrã sare. Și regim de slãbit. Nu am reușit sã stau la pat decât 10 zile, cred cã cele mai grele zece zile din viața mea.

Când am revenit pe picioare la medic, eram aproape refãcut, mai persistau doar paresteziile (amorțelile) pe piciorul stâng, pe toatã lungimea nervului sciatic. Imediat, m-a bãgat la un tratament complex: electro-terapie, masaj și kinetoterapie.

Au trecut aproape douã luni de atunci. Fac în continuare kineto, inclusiv acasã, azi mã duc din nou la o reevaluare la dl. doctor Curelea, dar în proporție de 99% problema mi s-a rezolvat. Mi-am recãpãtat puterea în piciorul stâng, durerile au dispãrut complet, mai am mici zone cu parestezii pe picior, care am înțeles cã o sã disparã și ele. Va trebui sã mențin tonifiatã musculatura spatelui și abdomenului prin exerciții, toatã viața de acum înainte, dar mãcar am scãpat de operație. Momentan.

Asta este experiența mea pe care voiam sã v-o împãrtãșesc. Este a mea, parricularã. Poate pe unii i-au ajutat procedurile fãcute de mine, toți kineto-terapeuții basarabeni sau ruși de care e plin Bucureștiul. Se pare cã secretul nu este punerea la loc a oaselor coloanei în poziția corectã, ci menținerea lor, prin tonifierea musculaturii ce rãspunde de chestia asta. Pe mine m-a rezolvat doctorul ãsta, Dan Curelea, Dumnezeu sã îl ținã sãnãtos sã îi ajute și pe alții.

]]>