Cum a apărut școala budhismului tibetan Sakya

Astăzi, Sakya este singura şcoală de budism tibetan ai cărei lideri provin dintr-un singur clan aristocratic. Este vorba despre clanul Khon, a cărui genealogie, ca în cazul majorităţii clanurilor tibetane, începe de dincolo de lumea oamenilor, din lumea zeilor. Cuvântul khon înseamnă „dispută”. Acest nume e explicat de povestea care spune că primul Khon s-a născut după ce tatăl lui a învins un vampir pe nume Kyareng „Cel fără sânge” şi s-a însurat cu soţia acestuia. O interpretare budistă ulterioară spune că numele se referă la disputa cu inamicul ignoranţei. Membrii clanului Khon îşi amintesc cu mândrie că unul dintre strămoşii lor a fost ministru la curtea imperială tibetană. Căsătorindu-se cu membri ai familiei imperiale, reprezentanţii clanului au urcat pe scara socială, clanul lor ajungând să fie printre puţinele care au supravieţuit după epoca întunecată. Ca şi clanul Zur (promotorii învățăturii Dzogchen în Tibet), aceştia şi-au transmis din tată în fiu practici tantrice care fuseseră traduse în limba tibetană în vremea imperiului.

Lucrurile s-au schimbat odată cu Khon Konchog Gyalpo, contemporan cu Milarepa, născut în 1034. Într-o zi, acesta a asistat la o scenă descurajantă. Într-o piaţă se cântau cântece tantrice ca formă de teatru stradal, în contextul activităţilor zilnice: negoţ şi curse de cai. Konchog Gyalpo credea că învăţăturile tantrice sunt eficiente doar dacă sunt ţinute secrete. Căutând o şcoală tantrică nealterată de spectacolele publice, Konchog Gyalpo a apelat la cel mai renumit traducător al tantrelor indiene, Drogmi, despre care ştim deja că fusese profesorul lui Marpa şi al lui Zur cel Bătrân. Cu Drogmi, Konchog Gyalpo a studiat Hevajra tantra, apoi a studiat cu alţi traducători foarte cunoscuţi din acea perioadă. Însă Konchog Gyalpo nu a abandonat străvechile tradiţii ale familiei. A păstrat practicile de meditaţie pline de mânie ale zeităţilor Vajrakilaya şi Heruka, care constituiau o parte importantă a tradiţiei clanului Zur, decizie care arată că Sakya rămâne singura şcoală „nouă” care a transmis învăţături tantrice din perioada imperială, într-o descendenţă neîntreruptă.

Mai târziu, Konchog Gyalpo a decis să construiască un centru pentru pustnici în Sakya, o vale din Tibetul de Sud. Însă chiar şi un proiect mic ca acesta necesita acţiuni diplomatice. Întâi a obţinut permisiunea stăpânului regiunii, după care a negociat cu preoţii satului, numiţi bande. Şi-a asigurat sprijinul lor oferindu-le o serie de daruri: o iapă albă, perdele şi straie femeieşti, un rozariu din nestemate şi o armură. Aşa a început legătura dintre familia Khon şi Sakya, legătură ce avea să dureze până când aceştia au fugit de comunişti la mijlocul secolului XX. Centrul pentru pustnici al lui Konchog Gyalpo avea să devină un vast centru monastic şi avea să dea şcolii lui religioase numele care a făcut-o celebră.

Konchog Gyalpo a avut un fiu abia la cincizeci şi opt de ani, însă mama acestuia nu a fost soţia lui, ci o tânără dintr-un sat din apropiere. Dând dovadă de pragmatism, soţia lui a acceptat ca fiul nelegitim să fie adus în familie. Tânărul Khon a avut parte de cea mai bună educaţie budistă şi s-a dovedit a fi un elev inteligent, practicând meditaţia cu multă sârguinţă. Cu vremea, avea să devină cunoscut drept Sachen, „Marele Sakyapa”. Medita adesea în templul tatălui său, unde avea viziuni în care îi apăreau zeităţi budiste. În una dintre aceste viziuni i s-a arătat zeul Manjushri, care i-a dat instrucţiuni concise, în patru versuri:

Copile drag,

Dacă eşti ataşat de această viaţă, nu eşti budist.

Dacă eşti ataşat de samsara, nu dai dovadă de renunţare.

Dacă eşti ataşat de bunăstarea ta, nu ai o minte trează.

Dacă apar fixaţii, nu ai viziune.

Mai apoi, alţi adepţi ai şcolii Sakya au luat aceste versuri drept o explicaţie a procesului gradual de „renunţare” cerut de calea budistă. Practicarea acestei căi este numită „renunţarea la cele patru ataşamente” – la lucrurile din această viaţă, la reîncarnările mai bune din vieţile viitoare, la bunăstarea proprie în favoarea bunăstării altora şi, în cele din urmă, la orice idee fixă despre realitate.

Ataşamentul pe care Sachen e posibil să-l fi avut faţă de vastele lui cunoştinţe a fost pus la încercare când, la vârsta de patruzeci şi şapte de ani, s-a îmbolnăvit în mod misterios. Boala, care îl făcea neputincios, a fost considerată de unii rezultatul otrăvirii sale de un zombi. Sachen s-a ales cu amnezie totală, lucru dezastruos atât pentru practicarea religiei la nivel personal, cât şi pentru statutul lui de lider al unei şcoli religioase incipiente. Neputând să studieze, Sachen a început să mediteze şi, exact ca în copilărie, a visat şi a avut viziuni. Treptat, memoria i-a revenit şi, odată cu ea, toate învăţăturile pe care le dobândise.

Dintre învăţăturile studiate de Sachen, una este considerată supremă de toţi cei din şcoala Sakya: Lamdre, „Calea şi rezultatul ei”. Aceste instrucţiuni secrete au fost traduse pentru prima oară de Drogmi, bătrânul profesor al lui Konchog Gyalpo. Deoarece Drogmi murise, Sachen a trebuit să pornească în căutarea lui Zhangton, unul dintre elevii lui Drogmi, un individ cu o reputaţie atât de dubioasă, încât profesorul lui Sachen l-a avertizat pe acesta să-l evite. Însă Sachen a insistat să-l caute, căci Zhangton era singura persoană care avea textele ce îi trebuiau. În cadrul tradiţiei budiste, multe învăţături erau memorate şi transmise pe cale orală. Chiar şi după ce majoritatea lor au fost redate în scris, se considera că e necesară transmiterea lor ritualică (lung, în tibetană), pentru a facilita studierea lor ulterioară. În lipsa acesteia, învăţătura respectivă devenea „o simplă carte”, lipsită de tradiţia vie a explicaţiilor şi de transmiterea rezultatelor ce însoţeau transferul unui text din generaţie în generaţie.

Când, în cele din urmă, Sachen l-a găsit pe Zhangton, a văzut doar un bătrân neîngrijit care şedea pe un câmp, torcând un fir şi bârfind. Nimeni nu ştia că Zhangton se ocupa cu meditaţia; localnicii ştiau doar că e fermier şi că e un ins prietenos, dar cam ciudat, care, adesea, aduna excremente de pe marginea drumurilor pentru a-şi fertiliza ogoarele. Când Sachen l-a întrebat despre Lamdre, Zhangton a negat că ar şti ceva, spunând că avea oarece cunoştinţe despre Marea Perfecţiune. Doar după ce Zhangton a aflat că tatăl lui Sachen fusese unul dintre discipolii lui Drogmi, care îi fusese profesor şi lui, s-a îmbunat şi i-a transmis lui Sachen preţioasa Lamdre. Însă a insistat ca Sachen să nu o redea în scris vreme de cel puţin optsprezece ani.

Spre deosebire de tatăl lui, Sachen a avut mai mulţi fii. Deşi unul dintre ei a murit în timpul unei călătorii în India, alţi doi, Sonam Tsemo şi Drakpa Gyaltsen, au călcat pe urmele tatălui lor, dobândind o educaţie religioasă vastă, fiind, împreună, lideri ai şcolii Sakya şi căutând, în scrierile lor, să ajungă la o formă mai stabilă de budism tantric tibetan. Al patrulea fiu a fost mai interesat de medicină decât de religie, dar a avut un fiu care nu numai că avea să preia conducerea şcolii Sakya, ci avea să-i facă pe cei din şcoala Sakya să devină primii conducători ai întregului Tibet, pentru prima dată de la destrămarea Imperiului Tibetan.

Școala Sakya în zilele noastre

Șeful școlii Sakya, cunoscut sub numele de Sakya Trizin („deținătorul tronului Sakya”), este întotdeauna ales din linia masculină a familiei Khön. Actualul Sakya Trizin, Ngawang Kunga Tegchen Palbar Trinley Samphel Wanggi Gyalpo, născut la Tsedong în 1945, este al patruzeci și unulea care deține această funcție. Al 41-lea Sakya Trizin este considerat a fi reîncarnarea a doi mari maeștri tibetani: un lama Nyingmapa cunoscut sub numele de Apong Terton (Orgyen Thrinley Lingpa), care este renumit pentru ciclul său Tara Roșie, și bunicul său, al 39-lea Kyabgon Sakya Trizin Dhagtshul Thrinley Rinchen ( 1871–1936). Astăzi, el locuiește în Rajpur, India, împreună cu soția sa, Gyalyum Kushok Tashi Lhakyi, și cei doi fii Ratna Vajra Rinpoche și Gyana Vajra Rinpoche. Ratna Vajra Rinpoche fiind fiul mai mare, este titularul descendenței. Este căsătorit cu Dagmo Kalden Dunkyi Sakya și Gyana Vajra Rinpoche este căsătorit cu Dagmo Sonam Palkyi Sakya.

În mod tradițional, succesiunea ereditară a alternat între cele două palate Sakya, de la domnia lui Khon Könchok Gyelpo (1034-1102). Sub-dinastia Ducho din Sakya supraviețuiește împărțită în două palate, Dolma Phodrang și Phuntsok Phodrang. Sakya Trizin este șeful Dolma Phodrang. Jigdal Dagchen Sakya (1929–2016) a fost șeful Phuntsok Phodrang și a locuit în Seattle, Washington, unde a co-fondat Mănăstirea Sakya a budismului tibetan cu Dezhung Rinpoche III și a construit prima mănăstire budistă tibetană din Statele Unite. Tatăl lui Dagchen Sakya a fost Sakya Trizin anterior, Trichen Ngawang Thutop Wangchuk, deținător al tronului Sakya, și mama sa Dechen Drolma. Dagchen Sakya a fost căsătorit cu Înaltpreasfinția Sa Dagmo Jamyang Kusho Sakya; au cinci fii, cinci nepoți și trei strănepoți.

Sistemul tantric predat în școala Sakya este considerat unul dintre cele mai amanunțite și mai complete sisteme tantrice păstrate până în zilele noastre, sakyapa-șii fiind considerați experți în practicile ciclurilor de învățături Lamdre, „Calea şi rezultatul ei”, Vajrayogini, Vajrakilaya, Mahakala și Guhyasamaja, la fel cum cei din școala Jonang sunt recunoscuți ca experți și deținători unici ai stadiului de completitudine (cele 6 vajra yoga) în Kalachakra Tantra.

surse: Sam van Schaik – O istorie a Tibetului și Wikipedia