Un pãduche scârbos, un magician negru cu pretenții de ocultist semidoct, iese din nou pe fruntea palidã a Justiției, cu o cerere prin care solicitã sã i se recunoascã caracterul politic al condamnãrilor suferite pe vremea regimului comunist, și pe cale de consecințã, solicitã daune de la Statul Român, adicã noi.   Alt cãlãu care pozeazã în victimã, altã ploșnițã învãțatã sã traiascã pe spinarea altora. Acest nomenclaturist care s-a dedulcit la bine atât în perioada comunistã dinainte de 90, cât și în regimul neo-comunist de dupã 90 (cãci tovarãșii lui Ion Iliescu din FSN erau aceleași “cadre de nãdejde” din PCR și UTC), mizeazã sã treacã neobservat în barca victimelor, în toatã aceastã degringoladã a Titanicului Românesc ce se scufundã în disperare și sãrãcite, cu vajnicul lui cãpitan de navã cu tot.   Probabil cã domnul Gelu Voican Vociulescu conteazã pe uitarea românilor. Se gândește cã 22 de ani au fost suficienți poate pentru ca el sã scape de judecata Istoriei. Cã poate victimele dumnealui, toți aceia pe care i-a turnat de bunã voie și nesilit de nimeni la odioasa Securitate, au murit, au uitat, sau i-au iertat delațiunile care le-au adus ani grei de pușcãrie politicã.   Începând din 2 ianuarie 1990, generalul Nicolae Militaru, împreunã cu Gelu Voican Voiculescu, a coordonat preluarea de cãtre MApN a Securitãții, trecându-se la analizarea organigramei acesteia și la creionarea viitoarelor structuri informative ale României. Ele au avut ca bazã personalul și logistica Securitãții. “Ca viceprim-ministru, dormea în Palatul Victoria, fãrã sã se despartã de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului București (fãcute cadou de securiștii pe care îi angajase) și de carnețelele sale” – spune despre Voican dl. Marius Oprea în cartea – “Moștenitorii Securitãții” (Ed. Humanitas, București, 2004).  Pânã în martie 1990 (când a fost înființat Serviciul Român de Informații), Gelu Voican s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securitãți.   Fostul ofițer de Securitate, Liviu Turcu a afirmat într-un interviu din noiembrie 2006 de la emisiunea “Marius Tucã Show” de la Antena 1, cã “în faza finalã e evenimentelor din decembrie 1989“, Gelu Voican Voiculescu a luat o echipã de militari înarmați “în condiții extrem de delicate și de incerte” și a pus la zid o unitate militarã a Serviciului de Informații Externe, somându-i sã-i dea rețeaua de informatori români din Occident. Pentru ce îi trebuiau în acele momente lui Gelu Voican, o victimã inocentã a sistemului represiv comunist, lista informatorilor români activi ? Cine i-o ceruse și de ce ?!   Așa s-a fãcut cã fostul vice-primministru al Guvernului provizoriu Petre Roman, comandant al DSS (Departamenul Securitãții Statului), Senator de Buzãu pe listele FSN, ambasador în Tunisia și Maroc, se cere astãzi mare victimã a regimului comunist de dinainte de 89.   Astãzi, Geluțu nu mai face nimic. A îmbãtrânit. Este doar  prim-vicepreședinte al Organizației pentru Apãrarea Drepturilor Omului (OADO), al cãrei președine, excrocul Florentin Scalețchi, infractor dovedit și condamnat penal, fãcea trafic de influențã pe lângã judecãtori și procurori. Din  2004, în lipsã de alte posturi publice disponibile pentru un securist sinecurist ca el, Gelu Voican a fost numit de președintele României Ion Iliescu membru al Colegiului Național al Institutului Revo(lovi)luției Române.   Gurile rele (și bine informate) spun însã cã Geluțu are probleme mari: pentru cã nu mai este demnitar, este în pericol de a fi evacuat din vila sa de înalt demnitar, de la RAPPS. I-a cerut ajutorul lui Iliescu, care ar vrea sã îl ajute sã se relanseze în funcții publice, dar îi cere sã vinã cu adeverințã curatã de la CNSAS.   Colac peste pupãzã, în ciuda faptului cã și-a “periat” dosarul de securitate de petele securiste din trecutul de informator, CNSAS i-a fãcut probleme când a cerut adeverințã cã nu a colaborat cu Securitatea. Au mai sãrit la gâtul lui și Marius Mioc și Gregorian Bivolaru, care și-a amintit de “ciripitul” subțire a lui Voican la Securitate, care i-a adus Gurului din Tãrtãșești o internare la Poiana Mare.   Pânã una alta, Voican a câștigat la Curtea de Apel București procesul cu Bivolaru și Marius Mioc, care i-au contestat adeverința CNSAS obținutã prin intervenții la nivel înalt. Sã vedem ce va fi la Înalta Curte de Casație și Justiție, dacã și acolo mai funcționeazã “colegialitatea” unor foști lucrãtori de securitate, ajunși judecãtori.   Cert este cã tupeul lui Voican nu are margini. Acum, ar vrea sã i se recunoascã în instanțã nu numai cã nu a fost informator, turnãtor și securist – beneficiar al regimului comunist, dar cã a fost chiar o victimã a acestui sistem, care a suferit condamnãri cu caracter politic !   Așa se face cã Gelu Voican Voiculescu, informatorul care l-a turnat pe Paul Goma, a introdus la data de 8 iunie 2012 la Tribunalul București, o acțiune ce face obiectul dosarului nr. 21195/3/2012 cu prim termen de judecatã la data de 7.01.2013, prin care cheamã Statul Român – prin ministerul de Finanțe, pentru a i se recunoaște caracterul politic al condamnãrilor suferite pe vremea lui Ceaușescu și pentru a fi despãgubit pentru asta.   Mã întreb dacã victimele acestui personaj funest vor sta cu mâinile în sân urmãrind impasibile cum negrul devine alb ca neaua, sau vor formula cereri de intervenție în dosarul ipochimenului, pentru a-i da pe fațã ticãloșiile !?]]>