Cat de actuale sunt cuvintele lui Cornel Zelea Codreanu…
“Biata masã a poporului român alerga de la partid la partid, de la promisiune la promisiune, legându-ºi de fiecare, cu credinþa ei secularã, cele mai curate nãdejdi, dar întorcându-se înºelatã ºi amãrâtã, cu toate speranþele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, pânã când va înþelege odatã, cã a intrat în mâna unor cete puse pe câºtig ºi pe pradã. Erau trei partide mai mari: liberal, averescan ºi naþional þãrãnesc. Pe lângã ele ºi altele mai mici. În fond, nu exista între ele nici o deosebire. Numai formele ºi interesele personale le deosebeau. Acelaºi lucru sub alte forme. Nu aveau nici mãcar justificarea unor pãreri deosebite. Singurul lor mobil sufletesc adevãrat era: religia interesului personal, pe deasupra oricãror dureri ale þãrii ºi a oricãror interese ale neamului. De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustãtor. Fuga dupã bani, dupã situaþii personale, dupã avere ºi plãceri, dupã pradã, dãdea un aspect de duºmãnie neasemuitã, acestor lupte. Partidele apãreau ca adevãrate cete organizate care se învrãjbeau, se mâncau ºi se luptau unele cu altele pentru pradã. Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depãºeºte interesul, egoismul ºi poftele personale, este blândã, cuviincioasã, nobilã ºi fãrã dezlãnþuire oarbã de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimã oarbã ºi josnicã. Aspectul de vrãjmãºie ºi de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadã suficientã, cã ele nu se dãdeau în lumea unui ideal înalt ºi sfânt ºi nici în aceea a principiilor, ci în adâncul cel mai trist al celor mai neruºinate interese personale. Lumea politicienilor trãieºte în lux ºi în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai dezgustãtoare, pe spinarea unei þãri din ce în ce mai demoralizatã. Cine sã se mai ocupe de nevoile ei?
Politicienii aceºtia cu familiile ºi cu agenþii lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-ºi întreþine clientela politicã, bani pentru voturi, bani pentru cumpãrarea de conºtiinþe omeneºti.
Rând pe rând, cetele lor se vor nãpusti ºi vor spolia þara. Aceasta va însemna, în ultimã analizã, guvernarea ei, opera de guvernare. Vor secãtui bugetele statului, ale prefecturilor, primãriilor.
Se vor înfige ca niºte cãpuºi în consiliile de administraþie ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fãrã nici o muncã, din sudoarea ºi din sângele muncitorului istovit.
Vor fi încadraþi în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte milioane ºi zeci de milioane, ca preþ al vânzãrii lor de neam.
Vor da naºtere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupþia se va întinde în viaþa publicã a þãrii ca o plagã, de la cel mai umil slujbaº ºi pânã la miniºtri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea sã-i cumpere pe aceºti monºtri ºi prin ei þara întreagã.
De aceea, când þara stoarsã nu va mai putea sã le dea bani, vor ceda consorþiilor de bancheri strãini, rând pe rând, bogãþiile pãmântului ºi cu ele ºi independenþa noastrã naþionalã.
O adevãratã pletorã de oameni de afaceri se va întinde ca o pânzã peste toatã România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga þãrii.
Acesta este politicianismul.
Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea ºi deznãdejdea. Vor muri copiii cu zecile de mii, seceraþi de boli ºi de mizerii, slãbindu-se astfel puterea de rezistenþã a neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidãnesc organizat ºi susþinut de politicianismul înstrãinat ºi de tot aparatul de stat.
Cei câþiva oameni politici cinstiþi, câteva zeci, poate chiar conducãtori de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi niºte biete marionete în mâna presei jidãneºti, a bancherilor jidani sau strãini ºi a propriilor lor politicieni.
Aceastã batjocurã, aceastã demoralizare, aceastã infecþie, va fi susþinutã, pas cu pas, de toatã falanga jidãneascã, interesatã la distrugerea noastrã, pentru a ne lua locul în aceastã þarã ºi a ne fura bogãþiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei româneºti, prin sute de fiþuici imunde, printr-o literaturã atee ºi imoralã, prin cinematografe ºi teatre provocatoare la desfrâu, prin bãnci, Jidanii au devenit stãpâni în þara noastrã.
Cine sã se opunã? Astãzi când ei sunt pregãtitorii dezastrului ºi apariþia lor e semnalul morþii noastre naþionale, cine sã le aparã în faþã?”
