Articolul acesta se doreºte mai degrabã a fi concretizarea unor observaþii personale ºi concluziile la care ele duc – decât prezentarea ºtiinþificã a unor dovezi indubitabile, fãcutã de un profesionist IT.
Deci, sper sã nu mã judecaþi prea aspru dacã sar calul cu teoriile mele consiraþioniste care mi-au atras de multe ori eticheta de paranoic, cãci are ºi paranoia avantajele ei, doar ºtiþi vorba aia, cu paranoia nu eºti niciodatã singur.
Deci azi dezbatem despre telefoanele mobile. N-u intru pe zona de argumentaþie despre cât de invazive sunt la adresa intimitãþii. Cei care ºtiþi ce capabilitãþi au incluse, înþelegeþi faptul cã guvernele noastre nu mai au nevoie sã ne punã cipuri în mânã sau pe frunte pentru a ne spiona sau controla, atâta vreme cât ne cumpãrãm singuri, de bunã voie, tehnologia respectivã înglobatã în smartpone-uri.
Azi vreau sã ridic problema escrocheriei tehnologice a marilor producãtori de smart-phone-uri, cu nimic mai prejos de cea a producãtorilor de autoturisme, care fac maºinile cu piese tot mai proaste, pentru a stimula consumul de piese, ce constituie un segment important al pieþii.
Prin Directiva nr. 1999/44/EC a Consiliului ºi Parlamentului European, vânzãtorii bunurilor de consum din Uniunea Europeanã au obligaþia de a garanta conformitatea produselor vândute pe o perioadã de 2 ani de la vânzarea acestora. În funcþie de standardele de conformitate corespunzãtoare fiecãrui tip de produs, consumatorul poate cere ca bunul sã fie reparat, înlocuit, sau paote obþinere reducerea preþului de achiziþie.
