Cinci tineri luptãtori anticomuniºti au produs primul atac „terorist” românesc ºi au pus stãpânire pe reprezentanþa diplomaticã a României din Elveþia. Românii au produs, în anii comunismului, un incident diplomatic care, pe undeva, se asea¬mã¬nã cu criza ostaticilor americani din Iran. Dacã în cazul Iranului, islamiºtii au atacat Ambasada SUA, în cazul românilor, o serie de luptãtori anticomuniºti au atacat ºi au pus stãpânire, în februarie 1955, pe Legaþia Republicii Populare Române din Berna. Episodul este descris cu lux de amãnunte de cãtre istoricul Stejãrel Olaru în cartea sa „Cei cinci care au speriat Estul”, apãrutã la Editura Polirom. Foarte succint, un grup format din cinci tineri luptãtori anticomuniºti români au vrut sã jefuiascã Legaþia comunistã ºi sã punã mâna pe documente compromiþãtoare. Legaþia Republicii Populare Române din Elveþia era, de fapt, unul dintre cele mai importante centre de spionaj ale Securitãþii. Practic, era vorba de un adevãrat „nod” al informaþiilor. Acolo erau colectate informaþii care proveneau din statele NATO ºi care apoi erau transmise cãtre Bucureºti ºi cãtre Moscova. Legaþia din Berna era un adevãrat „releu” în aceastã reþea, în condiþiile în care spionii comuniºti profitau de statutul de neutralitate al Elveþiei. Cei cinci tineri voiau sã atragã atenþia asupra abuzurilor regimului comunist. Atacul asupra Legaþiei a început în seara de 14 februarie 1955. Tinerii au intrat într-una dintre clãdirile Legaþiei, mai exact în locuinþa „ºoferului” Aurel ªeþu, un agent al Securitãþii. Acesta, împreunã cu ataºatul Miron al Legaþiei ºi cu secretarul ªandru tocmai aduseserã de la Zürich curierul diplomatic, sosit din România. „ªoferul” ªeþu a ajuns în clãdirea Legaþiei pe la ora 2.00. Unul dintre cei cinci atentatori l-a somat sã se opreascã, însã ªeþu a refuzat. Aºa cã a tras, iar ªeþu a murit dupã ce ajunsese rãnit la spital. Cei mai mulþi dintre funcþionarii Legaþiei au reuºit sã pãrãseascã incinta în dimineaþa de 15 februarie. Clãdirea a fost încercuitã de poliþia elveþianã, care a refuzat sã intervinã în forþã, pentru cã existau ostatici. Cei cinci au formulat o serie de revendicãri politice, inclusiv eliberarea din închisoare a unor personalitãþi precum Dinu Brãtianu. Apoi, în 16 februarie, s-au predat. Ei au primit pedepse uºoare. ªeful grupului, Oliviu Beldeanu, dupã eliberare, a fost rãpit în Berlinul occidental de agenþi ai serviciilor de spionaj est-germane STASI ºi ai Securitãþii. A fost adus în România, legat, într-un coº de nuiele. Apoi, dupã un proces sumar, a fost executat în data 18 februarie 1960, în Bucureºti. Cine sunt cei cinci? Grupul era format din Ioan Chirilã, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu, Teodor Ciochinã ºi Oliviu Beldeanu. Ultimul era ºi ºeful grupului. Toþi aveau biografii interesante. Teodor Ciochinã, basarabean de origine, avea cetãþenia germanã ºi s-a înrolat în Wehrmacht pentru a lupta împotriva comuniºtilor. La finalul rãzboiului, ca sã nu fie deportat în Siberia, a trecut graniþa în România, cu ajutorul unui cal, care a înotat peste Prut. A fost anchetat de autoritãþile comuniste, dar a reuºit sã fugã în Iugoslavia lui Tito, apoi a ajuns la Trieste, în Italia. S-a întors în Germania, unde a suferit un accident grav de maºinã. Oliviu Beldeanu era fiul unuia dintre ºefii PNÞ din Dej. Tatãl sãu, Oliver Beldeanu, avea un cinematograf în oraº. Oliviu Beldeanu se pare cã a fost implicat ºi în asasinarea unui agent comunist de poliþie din Dej. El a fugit în Iugoslavia în data de 1 ianuarie 1949. Se pare cã a devenit agent secret titoist ºi a îndeplinit o serie de misiuni în România. Apoi, Oliviu Beldeanu a fugit la Trieste, în Italia, ºi a ajuns în contact cu serviciile secrete americane prin intermediul comandorului Mircea Petru. Pe Chirilã, Beldeanu l-a recrutat în grupul sãu pe când se aflau în Iugoslavia. ªi Chirilã a fost agent titoist, însã împreunã cu Beldeanu au decis sã fugã în Italia, la Trieste, dupã ce au primit misiunea de a spiona unitãþile militare sovietice dislocate în Timiºoara. Dumitru Ochiu fusese turnãtor al Securitãþii. El i-a mãrturisit acest lucru lui Beldeanu ºi a transmis apoi informaþii false Securitãþii. De aceea, surpriza autoritãþilor comuniste a fost totalã. Stan Codrescu a avut rude printre luptãtorii anticomuniºti din munþi. Agenþi americani? Toþi cei cinci au fost diabolizaþi de presa comunistã, care a spus cã ar fi fost agenþi ai americanilor. Surse documentare aratã cã, într-adevãr, cei cinci au fost folosiþi de serviciile secrete americane, dar nu în aceastã misiune. Mai mult, americanii s-ar fi opus atacãrii Legaþiei RPR, de aceea, Oliviu Beldeanu a procurat pe cont propriu armamentul folosit în atac. Se pare cã acesta provenea de la un dentist din Konstanz, Rolf Rutschmann. Oficial, atacul asupra Legaþiei a fost considerat un act de terorism, mai ales cã tinerii luptãtori au ucis un om. Dupã cãderea comunismului, ei sunt consideraþi eroi. Însã abia istoricii viitorului vor putea rãspunde la întrebarea dacã cei cinci au fost spioni, teroriºti sau eroi. Preluare din ziarul Romania Libera Comentariu rapcea.ro Tonul articolului este ușor tendențios, pãrerea mea. Eu nu am vãzut nicãieri vre-o referire, în vre-un manual de istorie sau în vre-o publicație, mãcar o singurã referire despre eroismul acestor tineri. În schimb, în acest articol sunt tratați din capul locului, mai în glumã mai în serios, ”teroriști”]]>