Mã întreabã amici, cititori fideli care îmi citesc “cu sfinþenie” blogul (cum se exprima astãzi amuzat, unul dintre ei) de ce scriu atât de rar, de ce nu mai public pe blog. Ce face Rapcea, ce mai coace, cu ce se mai ocupã – e întrebarea care preocupã “ºi prieteni ºi duºmani”, ca sã-l parafrazez pe memorabilul “bard” al epocii noastre, Nicolae Guþã.
În afarã de faptul cã muncesc ºi mã ocup de familie, pe plan secund – într-un colþiºor al minþii mele þes planuri fatale de rãsturnare a Noii Ordini Mondiale, în timp ce croºetez o nouã pereche de izmene pentru nepoþi 🙂
ªi, evident, citesc în paralel mai multe chestii, în funcþie de starea pe care o am, locul unde citesc ºi timpul mort pe care îl umplu cu lecturã. În instanþã spre exemplu, citesc literaturã “de evadare”, cum o numesc eu. Adicã SF-uri, povestiri, romane, nuvele – în general chestii captivante care te sustrag din mediul în care te afli, proiectându-te în poveste, în fantastic, în imaginarul autorului.
Alteori citesc chestii grele, filosofice, cãrþi rare sau lucrãri “fundamentale” în câte un domeniu, la recomandãrile unor prieteni sau luate de pe lista de aºteptare. Da, am o listã cu cãrþi pe care mi-aº dori sã le citesc. Unele nici nu sunt mãcar cãrþi, sunt tomuri, volume întregi de cunoaºtere ºi experienþã condensatã. De obicei le las pentru vacanþã sau rarele momente în care mã pot cufunda în lectura lor fãrã sã mã tulbure nimeni.
ªi evident citesc chestiile de muncã. Volume întregi de acte, dosare ce inchid între coperþile lor poveºti de viaþã, situaþii conflictuale, probleme a cãror dezlegare o cauþi luminând filele cu lãmpaºul logicii juridice, al legislaþiei ºi a experienþei acumulate.
Ca avocat, lectura de material beletristic este importantã cãci îmi þine vocabularul în formã, îmi exerseazã memoria ºi concentrarea, îmi uºureazã formularea de fraze în pledoarii dar ºi în materialele scrise.
Revin la momentul prezent cu referire la cãrþile aflate în curs de lecturã. Pe ebook citesc acum în original Coraline de Neil Gaiman, dupã ce am terminat povestioara Fortunately, the Milk, de acelaºi autor. Ambele povestiri au un leitmotiv ce reapare obsesiv în diverse forme la Neil Gaiman. La fel ca ºi în Cartea Cimitirului, regãsim la autor ca temã de pornire a naraþiunii pierderea pãrinþilor, lipsa sau dispariþia lor, prilej de aventurã pentru personajele sale.
Am descoperit ºi un alt autor prolific, americanul Robert T. Jeschoneck, pe care autorul de Fantasy Adrian Phoenix l-a catalogat foarte inspirat ca fiind “…the literary love child of Tim Burton and Neil Gaiman.” Evident, ador ºi filmele lui Tim Burton, care au o caracteristicã unicã, anume reuºesc sã înfrumuseþeze aºa-zisa urâþenie, macabrul ºi grotescul. Jeschoneck are lansate mai multe volume de povestiri scifi, evident nici una tradusã (încã) în românã. În primul volum, are o poveste genialã din genul high-tech, intitulatã The Love Quest of Smidgen the Snack Cake, pe care v-o recomand cu cãldurã. Se poate citi la liber, pe scribd. Poveºtile lui au un umor irezistibil, ce dubleazã ºi acoperã de cele mai multe ori tragismul subiectelor abordate.
Sunt frustrat cã nu gãsesc nimic nou de Serge Brusollo în românã sau englezã, ºi privesc cu jind în curtea culturii franceze, dorindu-mi sã fi dedicat ceva mai mult timp în ºcoalã învãþãrii francezei.
Revenind la autorii români, mã delectez cu “mitul democraþiei” a lui Lucian Boia, scrisã în original iniþial în limba francezã (oau !) ºi tradusã în românã, ca o parte componentã a unei trilogii de lucrãri, celelalte douã fiind “Douã secole de mitologie naþionalã” ºi “Mitologia ºtiinþificã a comunismului”. Chiar dacã la anumite chestii nu sunt de acord cu Boia ºi chiar m-au revoltat aprecierile sale referitoare la “miturile comuniste” ale glorificãrii istoriei naþionale, totuºi nu pot sã nu îi apreciez erudiþia, fineþea observaþiilor ºi justeþea lor în alte chestiuni mai puþin… subiective.
Pe zona de lecturi în materie de yoga/spiritualitate – e o zonã fecundã în lucrãri, despre care nu vreau sã scriu la acest moment – pentru a nu da material de curs anumitor plagiatori de profesie.
Am în pregãtire cu IntenseLight un articol scris în co-autorat, despre sfinþii închisorilor comuniste (ºi nu numai), o paralelã între sfinþii creºtini ºi cei ai altor religii, cu un exemplu mai puþin cunoscut cititorilor, cazul lui Silviu Crãciunaº – care a fost iniþiat în tainele yoga de cãtre Sri Aurobindo, în timp ce se afla închis în puºcãrie ºi era supus la torturi.
Deci, cam asta fac, momentan. Revin în câteva zile, când mã întorc în þarã, cu articolul promis.
ªi, apropos, ca sã nu uit, aºtept un feedback la schimbarea de themã wordpress. Vã place mai mult blogul în forma actualã, sau revin la cea iniþialã ? Micul meu experiment a demonstrat deja cã traficul la accesãri de paginã a crescut – comparativ cu zilele anterioare, dupã schimbarea temei, comparaþia o puteþi face ºi singuri pe t5.ro:
evident, tema trãitului din click-uri date pe kãkaturi publicate cu titluri ºirete, îl frãmântã ºi pe piticul gratis, care a bãgat un articol cocoºãtor pe subiect, cu titlul http://www.piticigratis.com/2015/02/o-veste-cutremuratoare-care-afecteaza-toti-romanii/
Enjoy, eu unul m-am spart de râs :)))))]]>
