Cu toate acestea, în mod paradoxal, România reuºeºte sã formeze olimpici ºi mai ales sã se claseze printre þãrile fruntaºe care “exportã creiere”. Aºa se înþelege cum problema inteligenþei românilor a devenit una controversatã, mai ales în contextul unei puternice identitãþi naþionale ce pune accentul pe o “inteligenþã nativã”.
Important este cã inteligenþa românilor a ridicat semne de întrebare cu mult înainte ca promovabilitatea la examenul de bacalaureat sã scadã sub 45%.
În perioada 1934 – 1940, o echipã de cercetãtori de la facultãþile de Filosofie ºi Litere, din Bucureºti, au iniþiat un studiu pentru alcãtuirea unei Antropologii somato-psihologice româneºti. Cercetarea a pornit de la o observaþie referitoare la coeficientul de inteligenþã al românilor care pãrea sã difere de la o regiune la alta. Ea urma sã serveascã Guvernului României pentru a facilita elaborarea unei politici economice.
Condus de I.M. Nestor ºi C. Rãdulescu-Motru, studiul a fost împãrþit într-un “sector somatic” ºi unul “psihic” ºi, în total, a fost efectuat pe un eºantion de 143.854 români.
În lucrarea lor intitulatã Cercetãri experimentale asupra inteligenþei la români, specialiºtii au ales sã porneascã de la o “definiþie restrânsã a inteligenþei”. Astfel ei au înþeles prin inteligenþã un “factor mental ireductibil ºi constant, datoritã cãruia sunt posibile conturãrile de raporturi logice la om”. Cu alte cuvinte, ei au analizat, în mare, gândirea logicã a fiecãrui individ care a luat parte la studiu. Rezultatele obþinute în urma mãsurãrii inteligenþei au fost completate de altele, obþinute ca urmare a unor cercetãri cu privire la personalitate, imaginaþie, spirit de observaþie ºi sugestibilitate.
Testarea inteligenþei a fost realizatã pe un numãr 59.817 indivizi cu vârste cuprinse între 10 ºi 44 de ani. Cercetãrile au fost întreprinse pe locuitori din întreaga þarã, din mai toate judeþele, grupul examinat fiind alcãtuit din ºcolari, elevi de ºcoalã militarã (ofiþeri ºi subofiþeri), soldaþi, studenþi, ucenici, medici, profesori, funcþionari, învãþãtori etc.
Fiind la curent cu ultimele noutãþi în materia testãrii inteligenþei, cei doi specialiºti aleg sã utilizeze patru teste specifice. Unul dintre acestea este Testul Lahy, de gândire logicã, care presupune opt probe ºi include exerciþii cu proverbe, cu arbori genealogici, silogisme, sinonime, interpretare de texte ºi probleme de aritmeticã. De asemenea, s-a utilizat ºi cunoscutul test American Army creat de Robert Yerkes ºi folosit pentru selecþionarea armatei în rãzboiul mondial din 1914-1918. Celelalte douã teste au fost: cel de inteligenþã N.I.I.P, împrumutat de la colegii din Londra, ºi cel de gândire logicã Monnin creat de un cercetãtor francez în 1935.
Laboratorul de Psihologie experimentalã a tradus ºi adaptat toate testele pentru mediul românesc. Întrebãrile ºi probele au fost structurate în funcþie de gradul de dificultate. Ele au alcãtuit un caiet de inteligenþã care avea între 60 ºi 200 de teme. Rezolvarea lui necesita, în medie, 2-3 ore fãrã întrerupere. Cu toate acestea, un subiect avea voie sã petreacã cât timp dorea pentru a rezolva problemele sub supravegherea specialiºtilor. Timpul în care un caiet era terminat dãdea indicaþii asupra rapiditãþii cu care participanþii rezolvau probleme ºi era corelat cu corectitudinea rãspunsurilor.
Evaluarea inteligenþei a fost reprezentatã pe o scalã de la A la F (unde A însemna excepþional de inteligent ºi F foarte slab), iar cea a rapiditãþii în gândire a fost simbolizatã printr-o numerotare de la 1 la 6 (unde 1 reprezenta excepþional de rapid în gândire ºi 6, foarte lent în gândire).
Rezultatele au scos la ivealã cã, în medie, persoanele testate aveau un nivel de inteligenþã normal ºi o rapiditate de gândire peste medie, ceea ce schematic a fost notat drept D3. Cu toate acestea, în urma calculelor, specialiºtii au constat o micã diferenþã între subiecþii de sex feminin ºi cei de sex masculin, media aritmeticã a acestora din urmã fiind mai mare, adicã de 51,04, comparativ cu 48,94. Aceeaºi diferenþã s-a observat ºi între cei nãscuþi la sat ºi cei originali de la oraº, inteligenþa celor care proveneau din mediul urban depãºind-o pe cea a celor din mediul rural.
Conform studiului, cercetãri anterioare, întreprinse de Pressey, Anastasi, Fuff, Pintner, Gist-Clark ºi Al. Roºca au reliefat acelaºi lucru: cã din punct de vedere al inteligenþei, la sate se înregistreazã o oarecare inferioritate faþã de mediul urban. Diferenþa dintre cercetãrile anterioare ºi cea a lui C. Motru este cã cea din urmã a studiat capacitatea cognitivã a oamenilor originari de la sate, dar care, în momentul cercetãrii migraserã deja spre oraº, unde locuiau de ani buni.
Deosebirile dintre grupurile de subiecþi se pot observa cel mai bine într-un “tabel global”, aºa cum îl numesc oamenii de ºtiinþã, care redã distribuþia inteligenþei plecând de la “excepþional de inteligent ” (A) ºi mergând treptat pânã la “foarte slab” (F).
Ceva mai detaliat este urmãtorul tabel regãsit în lucrare, care ordoneazã alfabetic provinciile ºi în care sunt prezentate rezultatele bãrbaþilor ºi ale femeilor de toate vârstele, atât din mediul urban, cât ºi rural. Fruntaºi sunt bãnãþenii, ale cãror rezultate au arãtat cã sunt inteligenþi peste mãsurã ºi la fel de rapizi în gândire. Cei mai slabi, comparativ cu restul românilor, par a fi oltenii cu o inteligenþã ºi o rapiditate în gândire normalã, dar cu cele mai mici medii obþinute la teste .
Diferenþele dintre bãrbaþi ºi femei au fost ºi ele subliniate de date aºezate în tabele. La bãrbaþi, bãnãþenii au o inteligenþã peste medie, în timp ce transilvãnenii s-au clasat pe ultimul loc. La viteza gândirii, locul fruntaº a fost luat tot de bãnãþeni, în timp ce oltenii au fost, în medie, mai lenþi în gândire.
În rândul femeilor, cele mai inteligente participante s-au dovedit a fi tot din Banat, în timp ce la coadã s-au plasat oltencele. Ca rapiditate în gândire, tot bãnãþencele au fost în frunte, pe când femeile din Transilvania au fost mai încete, comparativ cu restul persoanelor care au luat parte la studiu.
Rezultatele exprimate în tabele au confirmat cã, în medie, bãrbatul are un sistem de gândire mai organizat decât femeia, el arãtând un tempo ceva mai rapid în gândire, decât ea.
În ciuda faptului cã rezultatele au reliefat un nivel normal al inteligenþei românilor, cercetãtorii au constat cã procentele oamenilor foarte slab pregãtiþi sunt mult prea mari. În încercarea de a gãsi o explicaþie la acest decalaj ei au fãcut o legãturã între judeþele cu un procent mare de subiecþi “foarte slabi” din punct de vedere al inteligenþei ºi judeþele unde existau cei mai mulþi guºaþi. Pentru aceastã coroborare de date, experþii au apelat la cercetarea efectuatã în 1924 de dr. Liviu Câmpeanu asupra problemei guºei ºi cretinismului în România. Astfel, judeþele evidenþiate ca având cel mai ridicat procent de guºaþi (Fãgãraº, Maramureº, Târnava-Mare, Turda, Alba, Baia ºi Hunedoara) coincid cu o parte din cele îi care coeficientul de inteligenþã a fost foarte slab. Observând aceastã legãturã, cercetãtorii considerã cã studiul lor ºi cel al lui L. Câmpeanu vin sã susþinã alte cercetãri ºi sã demonstreze cã, factorul endocrinologic influenþeazã caracteristicile mentale ºi emoþionale.
Pe de altã parte, studiul a analizat ºi problema reliefului ºi a modului în care acesta ar favoriza sau nu, un nivel crescut de inteligenþã. În funcþie de relief, zonele au fost sau nu supuse migraþiilor ºi diversitãþii. Solul a jucat ºi el un rol în formarea unui anumit climat economic ºi implicit a unor reguli sau obiceiuri legate de igienã sau alþi factori ce pot explica fenomenul de superioritate sau inferioritate intelectualã al unor provincii.
Astfel, cercetãtorii români au împãrþit judeþele în ºase categorii în funcþie de formele de relief: judeþe de munte (Braºov, Câmpulung-Bucovuna, Caraº, Hunedoara, Maramureº, Odorhei, Trei-Scaune), jumãtate munte, jumãtate deal (Alba, Argeº, Bacãu, Baia, Ciuc, Cluj, Fãgãraº, Gorj, Mureº, Nãsãud, Neamþ, Putna, Rãdãuþi, Sibiu, Turda, Vâlcea), judeþe de deal (Botoºani, Caliacra, Constanþa, Covurlui, Dorohoi, Durostor, Fãlciu, Iaºi, Mehedinþi, Roman, Sãlaj, Satu-Mare, Someº, Suceava, Târnava-Mare, Târnava-Micã, Tecuci, Tulcea, Tutova, Vaslui), jumãtate deal, jumãtate câmpie (Arad, Dolj, Olt, Râmnicu-Sãrat, Romanaþi, Severin, Timiº-Torontal) ºi judeþe de câmpie (Brãila, Ialomiþa, Ilfov, Teleorman, Vlaºca).
Din datele prezentate în tabel putem conchide cã, în medie, omul de la munte are o inteligenþã superioarã faþã de cei din alte regiuni geografice, judeþele din zona montanã având cea mai mare medie (54, 68), cu un procent mare de “excepþionali” (4,03%) ºi un numãr mic de “foarte slabi” (12,30%).
Pe baza acestui studiu comparativ, cercetãtorii români au reuºit sã mãsoare nivelul de inteligenþã al colectivitãþilor din þara noastrã ºi sã identifice factorii care împiedicã dezvoltarea intelectualã. Conform lor, cei mai importanþi factori sunt cei de ordin igienic, degradarea fizicã, diferenþele impuse de mediul rural / urban, forma de relief ºi statutul economic al provinciei din care provin.
Prin urmare, nu e de mirare cã vremurile actuale ne trimit iar la scrierile ºi cercetãrile care au marcat începuturile psihologiei experimentale la noi. Deºi de mai bine de 70 de ani, de când a fost creat studiul lui C. Rãdulescu-Motru ºi al lui L-M. Nestor, nu s-au mai remarcat astfel de cercetãri, în 2010 a fost publicat un alt studiu cu privire la inteligenþa românilor, diferenþa fiind cã de data aceasta românii nu mai erau comparaþi între ei, ci examinãrile s-au fãcut în raport cu alþi locuitori de pe continent.
Dacã acum aproape ºapte decenii românii aveau un nivel normal de inteligenþã, noul studiu vine sã sublinieze cã românii sunt mult mai puþin alfabetizaþi ºtiinþific în comparaþie cu restul europenilor. Astfel, la acest capitolul noi ocupãm locul 24 din 29 de þãri. Cele mai slabe rezultate ale românilor au fost obþinute la întrebãrile legate de medicinã, geneticã sa fizicã. Remarcabil a fost faptul cã pentru 42% dintre români Soarele se învârte în jurul Pãmântului ºi nu invers. În acest condiþii nu ar trebui sã ne mire cã stocul public de cunoaºtere ºtiinþificã este sub media europeanã.
În schimb, românul este fruntaº la încrederea în para sau pseudoºtiinþe. Drept dovadã stau cele 22 de procente de români care considerau în 2005 cã horoscopul este foarte ºtiinþific. În aceeaºi ordine de idei, s-a constat cã populaþia adultã a României are unul dintre cele mai înainte niveluri ale credinþelor. Mare parte din populaþie, 60% dintre români, este de acord cu afirmaþia: “Ne bazãm viaþa prea mult pe ºtiinþã ºi nu destul pe credinþã”. Mai mult, aproximativ 4 din 5 români cred cã “Existã miracole, fenomene ce nu pot fi explicate de ºtiinþã”, ºi 2 din 3 români cred cã biserica nu greºeºte niciodatã în ceea ce spune.
În contextul în care ne confruntãm cu un nivel scãzut de cunoaºtere ºtiinþificã nu este de mirare cã românul este superstiþios ºi neinformat. Cu toate acestea, îngrijorãtor este faptul cã deºi ne mândrim cu ºcoala româneascã, pe care o considerãm mai utilã decât ce a americanilor, de exemplu, care pare mai uºoarã, se pare cã elevii români nu sunt bine pregãtiþi, ei nefiind dispuºi sã asimileze abundenþa de informaþii.
Dacã studiul lui Constantin Rãdulescu-Motru ºi al lui L-M. Nestor a scos la ivealã cã românul are o inteligenþã normalã ºi o rapiditate în gândire peste medie, atunci nu putem decât sã concluzionãm cã locul codaº ocupat acum de noi în clasamentul european de alfabetizare ºtiinþificã se datoreazã unei degradãri continue a colectivitãþii româneºti.
Chiar dacã motivul ar fi, de fapt, o creºtere a nivelului de inteligenþã al altor þãri, acesta nu ar putea reprezenta o scuzã, cãci, aºa cum alte naþiuni au putut sã evolueze, tot astfel ar fi trebuit sã o facem ºi noi.
sursa: descopera.ro]]>
