S-a ajuns la momentul în care se trimit prin poștã plicurile cu carduri de sãnãtate – pentru cei care sunt asigurați în sistem. Am primit de la cititorii blogului multe întrebãri: poate fi refuzat cardul, dacã da, cum, și ce consecințe are acest lucru ? O sã rãspund pe scurt. Calitatea de asigurat în sistemul național de sãnãtate nu este condiționatã de primirea și folosirea cardului ci de plata contribuțiilor la Casa de Sãnãtate din zona în care sunteți domiciliați. Deci, puteți refuza cardul fãrã probleme, în continuare se poate beneficia de serviciile medicale FÃRÃ CARD, doar cu buletinul. De altfel, majoritatea medicilor și a cabinetelor medicale nu au cititoarele de carduri, iar sistemul informatizat centralizat nu nu a fost încã pus la punct, aceasta fiind etapa ulterioarã ce se dorește a fi implementatã. Din câte știu de la amici medici, sistemul va funcționa în paralel (cu card și fãrã) încã o perioadã… nedeterminatã, ceea ce mã duce cu gândul la inutilele și mult lãudatele cãrți de alegãtor, distribuite cu aceeași mãrinimie de guvernanți, și la fel de inutile în final în raport de scopul pentru care au fost emise. Deci, cum refuzãm cardul ? Poștașii au primit dispoziții exprese sã nu predea decât personal pe semnãtura persoanei, plicurile ce conțin cardurile. Deci este puțin probabil sã le gãsiți la cutia de scrisori. Cel mai probabil este ca, dacã poștașul nu vã gãsește acasã, sã vã lase la cutie o recipisã de ridicare de la poștã a plicului. Dacã nu vã prezentați sã ridicați plicul de la poștã, dupã câteva zile el este restituit cãtre expeditor, adicã Casei de Sãnãtate emitente. Dacã poștașul vine cu plicul la ușã aveți posibilitatea sã refuzați primirea plicului, eventual fãcând mențiunea cã ”nu doresc sã primesc card de sãnãtate cu cip. Doresc sã beneficiez de asigurarea de sãnãtate pe baza unui document clasic.” Atunci poștașul e obligat sã restituie plicul cãtre Casa de Sãnãtate iar dacã suntem mulți care facem aceste mențiuni, se poate lansa o dezbatere cu reprezentanții Casei, pentru o modalitate alternativã de înregistrare a celor ce nu doresc cardurile cu cip. În rest, sistemul rãmâne același cu tot cu carduri: la spital nu au nimic (medicamente, pansamente, instrumentarii sau dispozitive medicale). Ți le cumperi singur, din farmacia din incinta spitalului. Iar pentru consultații, mai bine mergi la privat unde dai aceiași bani care oricum îi dãdeai șpagã la medicul de la Stat, dar cu așteptare la cozi mai mici. La medicamente nu mai ai aproape nimic compensat, deci chiar nu prea afecteazã pe nimeni povestea cu cardurile. Acu, poate cã se vor trezi unii care sã zicã: dar ce au domnule cardurile astea ? Cã doar n-au pe dracu-n ele, sã nu le iei. Pãi, o sã dau câteva argumente de ce nu voi lua eu personal acest card:

1. Prin acceptarea cardului încurajez îndosarierea electronicã a individului (pacientului). Cu alte cuvinte, dosarul meu medical, cu detalii privind grupa sanguinã, eventual analize fãcute, stare de sãnãtate, compatibilitãți genetice, tot istoricul bolilor, intervențiilor și tratamentelor – va fi într-o bazã de date centralã, de unde anumite grupuri de interese îl pot accesa. Vor spune unii: și ce e rãu în asta ? E bine ca în ipoteza în care suferi un accident, medicul sã știe imediat ce grupã sanguinã ai, ca sã te salveze, sau care este istoricul tãu medical, intoleranțe la anumite substanțe, anestezice, etc. ca sã nu greșeascã. Da, este un posibil argument valid. Dar eu ofer un contra-argument, la fel de ipotetic: un mare mahãr are nevoie de un transplant de rinichi. Lista persoanelor donatoare compatibile este extrem de scurtã. Atunci plãtește la anumite servicii secrete, care acceseazã baza de date a Casei de Asigurãri a unei țãri de mâna a treia (sã zicem România), unde îl gãsește perfect compatibil genetic (și sãnãtos tun !) sã zicem pe cetãțeanul Rapcea, dar care nu are nici un gând sã renunțe la rinichiul sãu indiferent de oferta financiarã. Așa cã îi însceneazã un accident destul de mortal, iar întrucât ghinionistul de cetãțean accidentat nu și-a exprimat pe parcursul tumultoasei sale vieți dezacordul scris în privința prelevãrii de organe, se va prezuma cã DA, este donator de organe, și va fi golit pe șest, rapid, la cel mai apropiat spital de urgențã de cãtre echipa medicalã de recoltare aflatã ”întâmplãtor” în zonã, uneori chiar înainte ca familia victimei sã fie anunțatã. Personal, prefer sã avem medici buni, care sã facã eforturi sã afle ce grupã sanguinã am, de ce intoleranțe sufãr, decât sã fiu un potențial cetãțean al planetei folosit de elita mondialã pe post de sursã de organe – cam în genul puilor de avicola crescuți pentru pipote. De altfel, astfel de scenarii precum cel prezentat de mine nu sunt chiar povești. Știți unde mergea echipa de medici din avionul prãbușit iarna trecutã în Munții Apuseni, condus de Adrian Iovan ? La Oradea, unde urmau sã preleveze ficatul, rinichii și corneele unei paciente decedate. Echipa de medici-corbi de la București era la concurențã cu o echipã de la Budapesta, care și ei voiau organe de la decedata din Oradea, împãrțeala fãcându-se pe principiul din jungã: primul venit, primul servit. Iar medii ãia erau plãtiți pe mãsurã pentru organele ”recoltate” ! Ca sã nu mai spun cã de multe ori ”donatorii” hãcuiți în baza acordului prezumat sunt încã vii (în ideea pe care o știu și gospodinele care merg în piațã dupã carne, cã cu cât organele sunt mai proaspete, cu atât sunt mai bune), dar asta e o altã poveste macabrã, pe care o puteți citi pe blogul lui SACCSIV.
2. Îndosarierea electronicã a individului accelereazã procesul de centralizare a guvernãrii electronice și implicit de control total al individului: Guvernul te va putea urmãri unde ai plãtit cu cardul, și chiar ghici de unde ai cumpãrat cu cash anumite produse (spre exemplu medicamente) dacã știe de ce boli suferi și ce medicamente ai prescrise de cãtre medic. Deci, per ansamblu nu e vorba cã respectivul card are pe dracu sau pe 666 în el, cum în mod voit exagereazã unii, considerându-ne talibani religioși pe noi ãștia care nu vrem carduri cu cip. E vorba de principiu. Cã nu vreau sã existe acces electronic la datele mele de orice fel, din partea oricui, indiferent câte asigurãri de privacy mi s-ar oferi prin legei sau delcarații politice. Pentru cã vine un dement la putere care instituie dictatura doar pentru cã poate, cã sistemul de control creeat cu acordul nostru, îi permite acest lucru. Cea ce e nașpa și trebuie din principiu preântâmpinat.