Atentie la vaccinul antitetanos !

Tetanosul ºi vaccinul antitetanos Dr. Christa Todea-Gross

1.)   Vaccinul antitetanos

a.)  Generalitãþi –          Vaccinul conþine toxina tetanicã, cu o mortalitate de 50 de ori mai mare decât cea naturalã, dar inactivatã de formol; deci nu putem vorbi de un virus viu sau inactivat, de aceea trebuie tratat altfel decât un vaccin ce conþine viruºi.(ibidem, 120) –          Sugarii au un risc foarte mic de a se infecta cu bacteria care provoacã  tetanosul. În consecinþã, nu ar trebui vaccinaþi. Prin intermediul trivaccinului DTP (administrat de 4 ori pânã la vârsta de 12 luni) sunt introduºi în organismul sugarului toxina tetanicã, alãturi de toxina diftericã, antigenul pertussis ºi adjuvantul alergizant – hidroxidul de aluminiu – putând provoca boli alergice, boli autoimune, boli neurologice  sau chiar moartea subitã.(Viera Scheibner, 2000).   b.)  Adjuvanþi din vaccinul antitetanos –          Hidroxidul de aluminiu: Prin intermediul vaccinurilor, în primele luni de viaþã, sugarului i se administreazã 2,4 miligrame de aluminiu care se depoziteazã în  mãduva oasoasã, sistem nervos, rinichi ºi muºchi. (Keith 2000). La un sugar de 6 kg care primeºte doar hexavaccinul (include ºi DTP), este depãºitã doza limitã de aluminiu prevãzutã de “American Society for Clinical Nutrition”, de 60 de ori. O parte din copii nu mai pot elimina aluminiul din organism.( Bradstreet 2004). În România, vaccinul DTP, în care se gãseºte hidroxid de aluminiu, se administreazã de 4 ori pânã la vârsta de un an. Aluminiul provoacã infecþii la nivelul muºchilor ºi a nodulilor limfatici, pânã la formarea de abcese. Uneori persistã ani de zile un prurit (mâncãrime) la nivelul unor noduli restanþi, mici ºi roºii. Prin formarea de IgE ( imunglobuline E), aluminiul duce la apariþia unor boli cronice alergice. ( Fujimaki 1984, Lindblad 1997). Efectele neurologice sunt cele mai de temut: aluminiul este transportat cu ajutorul unor substanþe la sistemul nervos unde provoacã reacþii alergice ºi toxice. (Redhead 1992). Tulburãrile nervoase  provocate de aluminiu sunt: tulburãri de comportament, somnolenþã, depresii, tulburãri de memorie. Concentratia mare de aluminiu va provoca la sugari distrugerea neuronilor ºi a conexiunilor interneuronale, modificãri identice fiind observate ºi în intoxicaþii cu mercur, plumb ºi alcool.(Waly 2004).   c.)  Efectele  secundare ale vaccinului Reacþii  locale: –          durere ºi inflamaþie la locul injecþiei; –          nu rareori se formeazã la locul injecþiei noduli ºi chiste care  dureazã saptãmâni întregi pânã se vindecã; –          frecvent se inflameazã ºi nodulii limfatici regionali, de la gât ºi din axilã, uneori foarte dureroºi, putând forma abcese sterile; –          cauza acestor reacþii locale este hidroxidul de aluminiu folosit ca adjuvant în vaccin( Pro & Contra, p. 147); –          cu fiecare  revaccinare creºte posibilitatea unei astfel de reacþii locale ( Werner 1987). La prima revaccinare a elevilor din Suedia, efectuatã la vârsta de 10 ani, s-au putut observa astfel de reacþii locale la 73% dintre ei.(Blennow 1984); –          în prima zi dupã vaccinare, sugarii au o stare de agitaþie ºi plâns, însoþitã de febrã; copiii mai mari acuzã o stare generalã uºor alteratã, cu  greþuri ºi dureri de cap; Alergii: –          urticaria cronicã ºi simptome astmatice apari la 1 din 100.000 de cazuri; –          ºocul alergic este rar, dar poate fi mortal; –          la 2 sãptãmâni dupã vaccin poate apare o glomerulonefritã ( afecþiune renalã ) (Quast 1997); –          dacã vaccinul este combinat cu unul sau mai multe vaccinuri (trivaccin, tetravacci, pentavaccin, hexavaccin), creºte frecvenþa cazurilor de alergie. E.L.Hurwitz ( 2000) aratã cã, la copiii vaccinaþi, alergiile sunt de douã ori mai frecvente pânã la vârsta de 16 ani, comparativ cu copiii nevacinati; –          modul în care se pot produce reacþiile alergice dupã vaccinul antitetanos a fost descris de cãtre imunologul italian  Adriano Mari în felul urmãtor: dupã vaccin, organismul produce anticorpi nu doar împotriva toxinei antitetanice, ci ºi împotriva unor componente imunologice înrudite de pe mastocite, numite receptori pentru IgE ( Imunglobuline E). Ca rezultat, va avea loc eliminarea din mastocite a unor mediatori care pot provoca reacþii alergice precum dermatite alergice ºi boli autoimune. ( ibidem, p. 148-149).“Putem lua în considerare faptul cã vaccinul antitetanos a contribuit foarte mult la creºterea frecvenþei bolilor alergice din ultimii 30-40 de ani  prin marea rãspândire a acestuia în întreaga lume “ , afirmã autorul (Mari 2004); Trombocitopenie –          este o complicaþie a vaccinului, caracterizatã prin tulburãri în coagularea sângelui, care necesitã supraveghere medicalã ºi tratament. Miocardita –          este o complicaþie severã, mai ales la sugari, la care poate provoca decesul (Shye – Jao 2006). Afecþiuni neurologice –          cel mai frecvent sunt afectaþi nervii de la mânã: plexul brahial sau nervul median, având ca rezultat paralizii ale mâinii ( uneori definitive) sau tulburãri de sensibilitate, însoþite de dureri accentuate.(  HRSA 1997, Read 1992, Topaloglu 1992, Pollard 1978, Schlenska 1977); –          mai rar sunt afectaþi nervii centrali sau periferici ( radiculite), sau mai mulþi nervi deodatã ( polinevrite); –          nu sunt de neglijat sindromul Guillain-Barre, mielitele transverse ºi encefalitele, care sunt complicaþii mai rare ce apari dupã vaccin, în special între zilele 4 ºi 14. Se cunosc cel puþin 6 cazuri în Germania când  sindromul Guillain – Barre a fost recunoscut de cãtre STIKO în Germania ( Comisia permanentã pentru vaccinare) ca fiind o complicaþie a vaccinului antitetanos (Ehrengut 1994).  

2.)   Tetanosul 

Este o boalã provocatã de o bacterie numitã Clostridium tetani, care pãtrunde în organism la nivelul rãnilor. Bacteria poate forma spori care sunt foarte rezistenþi în mediul înconjurãtor, mai ales la nivelul solului ºi în excrementele animalelor (în special a cailor). Cel mai uºor se infecteazã rãnile provocate prin muºcãturi, arsuri, înþepãturi ºi mai ales rãnile provocate de corpuri strãine: lemn, sticlã, metal. ( Behrmann 1999). O ranã sângerândã, fiind bine oxigenatã, nu va conþine niciodatã toxina tetanicã. Ea se gãseºte doar în condiþii de anaerobiozã ( medii fãrã oxigen). ( Dr.med G.Buchwald, Impfen, das Geschäft mit der Angst, 2008, 121-131). Odatã cu apariþia mijloacelor de transport moderne în oraºe, care au luat locul trãsurilor cu cai, au scãzut mult focarele de infecþie cu acest bacil.   Infecþia este favorizatã de boli precum diabetul zaharat ºi aterosclerozã (ATS), când bolnavii au o circulaþie deficitarã. Bacteria se înmulþeºte foarte bine în condiþiile unei proaste circulaþii, a lipsei de oxigen. Otrava bacilului, numitã toxina tetanicã, are o mare afinitate pentru sistemul nervos. Ea se propagã de-a lungul nervilor ºi ajunge la sostemul nervos central (SNC). În funcþie de cât de aproape de nervi sau mãduvã este rana, se ajunge la boalã în timp de 4 zile – 2 sãptãmâni. Toxina tetanicã afecteazã activitatea motorie ( a muºchilor), ceea ce duce la contracþii musculare generalizate ºi foarte dureroase, cu pãstrarea cunoºtinþei. Cele mai periculoase sunt laringospasmul ºi contracþia musculaturii respiratorii. Tratamentul este unul de urgenþã. Mortalitatea era mare în trecut. Ulterior, ea a scãzut foarte mult ºi datoritã tehnicilor moderne ale Medicinii :2,3 % la vârsta de 20 de ani ºi 18% la cei trecuþi de 60 de ani.( EB 1999).  Începând cu anul 1980, nu s-a mai înregistrat niciun caz mortal la copiii din Germania. Chiar ºi la vârstnici, se observã o scãdere importantã a cazurilor mortale, cauza fiind probabil ºi rãspândirea tot mai micã a bacteriei (prin mecanizarea agriculturii, modernizarea transporturilor, etc). Din 2001 nu mai este consideratã o boalã care trebuie  raportatã în mod obligator. ( Pro & Contra, 2008, 142). În þãrile lumii a 3-a, OMS (Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii), “ne asigurã” cã sunt încã numeroase cazurile mortale de tetanus, motiv pentru care, a recomandat ºi vaccinarea gravidelor care transmit o protecþie postnatalã de 6 luni la copiii lor.(WHO 2000). Vaccinarea la femeile gravide se face ºi în România […] Sã fie chiar aºa? Tetanosul este consideratã o boalã care þine de civilizaþie, fiind mai frecventã în þãrile subdezvoltate. Pe un studiu efectuat la 89 de oameni nevaccinaþi din Mali, s-a constatat cã aproape jumãtate dintre ei aveau o protecþie sigurã faþã de tetanus, având suficienþi anticorpi ºi pentru copil în cazul unei sarcini. ( Ehrengut 1983). Este posibil ca mâncarea precarã ºi în condiþii neigienice ale copiilor sã ducã la o frecventã infectare cu bacteria care provoacã la nivelul intestinului o apãrare  eficientã prin formare de anticorpi. Copiii mici duc mereu la gurã diferite obiecte ºi acest lucru poate fi pus în legãturã cu prezenþa bacteriei dar ºi a anticorpilor încã de la o vârstã fragedã. Chiar ºi la cei nevaccinaþi, tetanosul poate fi prevenit dacã rana este imediat tratatã ºi dezinfectatã corespunzãtor. În cazul bolii, inclusiv în tãrile mai puþin dezvoltate, 93% din pacienþii tineri cu boalã de gravitate medie pot fi vindecaþi cu tratamente obiºnuite ( antibiotice : Penicilinã ºi Metronidazol). Renumitul chirurg german, Profesorul Hackethal, scrie despre acest vaccin cã timp de 30 de ani a încercat sã-l evite în cazul plãgilor deschise. Explicând pacienþilor la ce eventuale riscuri se pot expune dupã vaccin, aproape niciunul nu s-a mai lãsat vaccinat ºi cu toate acestea, nu a avut niciun caz de tetanus.(Dr.med G.Buchwald, Impfen. Das Geschäft mit der Angst, 2008, s.118-119) Dr Christa Todea-Gross, Dumnica Rusaliilor: 12.06.2011, Cluj-Napoca Sursa: Bucovina Profundã]]>