Multã lume trãieºte cu o impresie greºitã despre justiþia din România. Impresia generalã a publicului se situeazã undeva între propaganda ieftinã de la televizor, cu descinderi, mascaþi ºi zãngãnit de cãtuºe – ºi scandalurile periodice de trafic de influenþã ce zguduie mai ceva ca seismele japoneze sistemul judiciar românesc.
Pânã la urmã ce este Justiþia românã ? Este premianta clasei europene la capitolul lupta anti-corupþie, datã exemplu peste tot, sau o formã mult mai bine mascatã de nepotism organizat pe criterii de clan ºi ºpãgi, unde nou-veniþii fãrã proptele nu au acces ?
Dupã 15 ani de avocaturã, în care am vãzut ºi am auzit cam tot ce se poate vedea ºi auzi în acest Sistem, pot spune cã realitãþile lui sunt într-o continuã schimbare de suprafaþã, schimbare ce nu afecteazã însã la modul fundamental fondul problemelor Sistemului.
V-am bãgat în ceaþã ?!
Hai sã mã explic. De când se ºtie, Justiþia Românã lucreazã subdimensionat ca personal ºi organizare – undeva cu un personal la 40% din necesarul real al Sistemului (procurori ºi judecãtori). Se întreabã unii: DE CE ?! nu sunt bani suficienþi pentru salariile acestor magistraþi ? Nu sunt candidaþii suficient de bine pregãtiþi pentru a trece examenele ?!
Realitatea este cã stãpânii României menþin sistemul judiciar la limita de jos a personalului pentru a preântâmpina pierderea controlului asupra acestuia.
În magistraturã se intrã în continuare pe bazã de recrutare, recomandare, familie sau ºpagã. Recuratare fãcutã de servicii secrete sau chiar de procurori, recomandare politicã sau a unor ºefi din servicii secrete, familie (magistraþi) ºi ºpagã – în special pentru instanþe de provincie – unde miza controlului Sistemului nu este atât de importantã.
Mai existã ºi un procent infim de procurori ºi judecãtori proveniþi fie din rândul grefierilor/avocaþilor (tot pe bazã de proptele) ºi rare cazuri de candidaþi super-smart, cu creiere pozitronice în loc de masã cenuºie, perfecþi la capitolul învãþat, care reuºesc sã treacã de furcile caudine ale sistemului de examinare al Institutului Naþional al Magistraturii.
Notari ? Castã închisã. Trebuie sã moarã unul ca sã poþi intra în locul lui. Iar ca sã ai ºansa asta, fie trebuie sã dai ºpagã imensã ºi prinzi loc doar pe provincie, fie eºti neam cu un alt notar în funcþie.
Avocaþi ? A existat o fereastrã de oportunitate în urmã cu 10-20 de ani, pe care am prins-o ºi eu, când intrarea în barou se fãcea pe bazã de examinare de bun simþ a cunoºtiinþelor juridice. Astãzi, Uniunea Naþionalã a Barourilor din România permite întrarea masivã în profesie doar a foºtilor securiºti, poliþiºti, procurori ºi judecãtori. Pentru restul, gen proaspeþi absolvenþi, se prefigureazã examene la fel de draconice precum cele de la INM !!!
O primã constatare este deci aceea cã sistemul judiciar românesc este cãpuºat la vârf de oameni proveniþi din fosta Securitate a vechiului regim comunist. Uºor uºor, se mai scapã de ei, dar foarte greu. Dacã au fost prinºi cu ºpãgi luate iar situaþia nu a apucat sã explodeze în presã, li se oferã ºansa unei retrageri grãbite la pensie, motiv bune pentru ei de a reintra în jocul ºpãgilor de pe poziþia de avocaþi, cãci intrã aproape instantaneu în avocaturã, imedicat ce sunt pensionaþi.
În România, nu oricine poate da ºpagã la judecãtor. Trebuie sã foloseºti o filierã sigurã: un avocat fost miliþian, securist, procuror sau judecãtor, în care oamenii din prezidiu au încredere. Anumite filiere funcþioneazã pe linie de prietenii de familie ºi serviciu (în foste structuri de putere – în prezent relocate în Justiþie), vechi de zeci de ani. Sistemul nu moare niciodatã, copii celor ce ies la pensie le iau locul, iar relaþiile continuã.
Cele mai vânate locuri în prezent de cãtre stãpânii sistemului (cãci sunt mai mulþi, pe grupuri, haite ºi familii, ºi de multe ori se luptã între ei) sunt poziþiile din: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – în special inspecþia judiciarã, Departamentul de Informații și Protecție Internã (DIPI), Direcþia Generalã Anticorupþie (DGA), Oficiul Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor (ONPCSB) ºi evident ANAF, Antifrauda (tot ANAF), SRI, DNA ºi DIICOT, fãrã a uita ºi mult aºteptata Agenþie Naþionalã de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI).
Miza unora este sã aibã un om bãgat acolo, fie ºi ca ºofer sau om de serviciu, cãci o informaþie corectã furnizatã la timp poate preveni multe neplãceri.
Realitãþii din sistemul de Justiþie românesc i se potrivesc cel mai bine cuvintele-blazon ale serviciului de informaþii israeliene, Mossad:
