IGNORANÞà // Ce argumente au invocat demnitarii români pentru a nu vota propunerea legislativã a lui Tudor Panþîru Tevatura în jurul instituirii Zilei Naþionale în memoria victimelor masacrelor de la Fântâna Albã ºi alte zone, ale deportãrilor ºi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei ºi întreaga Basarabie a luat sfârºit. Camera Deputaþilor a Parlamentului României a adoptat recent propunerea legislativã iniþiatã de Tudor Panþîru. Legea prevede comemorãri oficiale, depuneri de coroane ºi alte activitãþi menite sã cinsteascã memoria românilor basarabeni ºi bucovineni. Astfel, în fiecare an, în perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Românã de Radiodifuziune, Societatea Românã de Televiziune ºi Agenþia Naþionalã de Presã AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaþiei sovietice din þinutul Herþa, nordul Bucovinei ºi Basarabia, tratând evenimentele tragice menþionate. Citiþi în interviul de mai jos, acordat de senatorul Tudor Panþîru, cât de anevoios s-a adoptat propunerea legislativã ºi cine s-a opus acesteia. – Stimate dle Panþîru, de ce Guvernul României s-a opus propunerii dvs. privind instituirea unei zile naþionale în care ar fi comemorate victimele regimului sovietic de la Fântâna Albã ºi din Basarabia? E o întrebare care ar trebui adresatã guvernului român. Oficialii români, întreaga mass-medie din România, la înmormântarea preºedintelui Poloniei, Kacinski, au deplâns victimele masacrului de la Katyn, mirându-se de memoria istoricã a polonezilor, de demnitatea lor naþionalã, a fost o zi de doliu naþional în România. ªi atunci mi-am zis: cum se poate aºa ceva? Vorbiþi de victimele poporului polonez, dar uitaþi de propriile victime! Se ºtie cã au fost masacraþi mult mai mulþi români decât polonezi. Nu s-a spus niciodatã niciun cuvânt. ªi atunci am fãcut acest proiect de lege care, spre surprinderea mea, a primit un aviz negativ de la guvern. Se spune cã sub influenþa institutului dlui Tismãneanu, dar pentru mine conteazã poziþia oficialã a guvernului român. Mai mult, în Senatul României aproape toate comisiile ºi senatul în plen au respins din nou proiectul de lege. Am participat la dezbateri în comisie, argumentele care se aduceau sunt absolut ridicole. – De exemplu, ce argumente au fost invocate? Unu. Unul din argumente era cã institutul dlui Tismãneanu pregãteºte un proiect de lege privind comemorarea victimelor comunismului în România. ªi ar fi mai nimerit ca chestiunea sã fie introdusã acolo. Posibil, dar nu obligatoriu. Doi. Republica Moldova a fãcut o comisie ºi ea însãºi îºi va comemora victimele. Trei. Un argument ºi mai ridicol a fost cã prin aceastã lege s-ar încãlca jurisdicþia altor state, cum ar fi Republica Moldova. Am respins aceste idei prin urmãtoarele argumente: 1) Dacã ar fi o problemã de jurisdicþie, atunci cum ºi-ar comemora evreii victimele holocaustului în toatã lumea? 2) Românii de la Fântâna Albã ºi cei din Basarabia au fost masacraþi nu pe criterii ideologice, ci etnice. A fost o politicã de stat prin care se urmãrea diminuarea elementului românesc ºi, ulterior, lichidarea acestuia. Argumentele acestea erau absolut ridicole, dar se vedea cã e presiune din partea guvernului, majoritatea parlamentarã susþinea poziþia guvernului. ªi aºa s-a ajuns cã Senatul a respins în plen proiectul de hotãrâre. Camera Deputaþilor, sub influenþa guvernului, avea aceeaºi poziþie de respingere. Dar, pânã la urmã (vreau sã mulþumesc pe aceastã cale presei, unei pãrþi din presã, în primul rând Romanian Global News, presa din afarã, parþial presa din Basarabia, care a reacþionat la poziþia lipsitã de demnitate a Guvernului României ºi a majoritãþii parlamentare), probabil, sub presiunea mass-media, guvernanþii ºi-au revãzut în ultimul moment poziþia. Altã chestiune care a ajutat foarte mult este cã Comisia juridicã a Camerei Senatului, din care fac ºi eu parte, este comisia de fond care avizeazã acest proiect ºi, în mod repetat, a avizat în unanimitate pozitiv, chiar ºi dupã ce camera a reîntors la comisie proiectul meu de lege, comisia juridicã l-a votat din nou în unanimitate pentru adoptare. ªi, slavã Domnului, am ajuns sã vedem proiectul acesta adoptat. – La ce proiecte mai lucraþi? Am mai multe proiecte de legi, ce nu au încãrcãtura aceasta politicã, care însã au menirea de a transforma declaraþia oficialitãþilor de la Bucureºti despre relaþia privilegiatã cu R. Moldova în realitate, adicã sã trecem de la vorbe la fapte. Aceastã relaþie privilegiatã trebuie sã se regãseascã în legislaþie. În acest sens, am pregãtit mai multe proiecte de legi. De exemplu, sãptãmâna viitoare se va mai examina un proiect de lege care are din nou avizul negativ al guvernului. Este vorba despre un proiect de lege care propune un amendament la Legea cu privire la regimul strãinilor, în care basarabenii sunt puºi laolaltã cu oricare strãini. În particular, mã refer la situaþia studenþilor basarabeni nebursieri, care sunt obligaþi sã plãteascã o taxã de 120 euro, taxã consularã, plus o taxã de 200 de roni, aºa-numita taxã pentru permis de ºedere, ca oricare african. ªi mã întreb unde este relaþia de privilegiere? Din pãcate, guvernul român se opune, aºa cã sãptãmânã viitoare s-ar putea sã avem din nou o respingere. – Veþi insista? Încercãm. Un alt proiect de lege vizeazã veteranii Armatei române din Republica Moldova care, deºi sunt recunoscuþi ca veterani ai Armatei române, li s-a dat chiar ºi certificate de veterani ai Armatei române, nu pot beneficia de unele privilegii stipulate în legea cu privire la veterani ai Armatei române. Din pãcate, ºi în acest caz guvernul se opune categoric. – Dle Panþîru, vã mulþumesc pentru interviu ºi vã urez succes. Interviu realizat de Ilie Gulca O simplã confuzie? Solicitat de JURNAL sã explice poziþia Guvernului României în cazul propunerii legislative lansatã de Tudor Panþîru, senatorul PDL Viorel Badea, vicepreºedinte al Comisiei pentru Politicã Externã a Camerei Senatului din Parlamentul României, a menþionat: „Poziþia guvernului a fost determinatã de o confuzie creatã de un funcþionar care a înþeles cã este vorba de un moment al luptei anticomuniste, ºi nu despre ocupaþie. În România nu se ºtie nimic despre episodul de la Fântâna Albã. Ulterior, când s-a aflat despre ce este vorba, s-a votat. Eu am ºtiut despre acest masacru ºi am votat pentru”. Vladimir Tismãneanu: „Niciodatã nu m-am opus comemorãrii victimelor totalitarismului” Solicitându-l pe Vladimir Tismãneanu sã comenteze afirmaþia fãcutã de Victor Roncea pe blogul sãu, care apare ºi în declaraþiile lui Tudor Panþîru, cã Guvernul României ar fi respins propunerea de a institui o zi naþionalã pentru a comemora victimele regimului sovietic de la Fântâna Alba ºi cele din Basarabia sub influenþa „institutului Tismãneanu”, acesta ne-a rãspuns: „IICCMER susþine comemorarea victimelor comunismului atât în România, cât ºi în Moldova… Niciodatã nu m-am opus comemorãrii victimelor totalitarismului. Aº spune cã dimpotrivã, ºi pot proba documentar acest lucru. Oricum, aº aminti cã nu existã un „institut Tismãneanu”, ci un Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) al cãrui preºedinte executiv este dl profesor Ioan Stanomir, autor al unor importante studii despre comunism. Funcþia mea este de preºedinte al Consiliului ªtiinþific” Masacrul de la Fântâna Albã La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cãrora sovieticii ar fi permis trecerea graniþei în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pãtrãuþii-de-Sus, Pãtrãuþii-de-Jos, Cupca, Corceºti, Suceveni), purtând în faþã un steag alb ºi însemne religioase (icoane, prapuri ºi cruci din cetinã), a format o coloanã paºnicã de peste 3.000 de persoane ºi s-a îndreptat spre noua graniþã sovieto-românã. În poiana Varniþa, la circa 3 km de graniþa românã, grãnicerii sovietici i-au somat sã se opreascã. Dupã ce coloana a ignorat somaþia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieþuitorii au fost urmãriþi de cavaleriºti ºi spintecaþi cu sabia. Dupã masacru, rãniþii au fost legaþi de cozile cailor ºi târâþi pânã la cinci gropi comune sãpate dinainte, unde au fost îngropaþi, unii fiind încã în viaþã. Douã zile ºi douã nopþi s-a miºcat pãmântul în acele gropi pânã toþi ºi-au dat duhul. Câþiva, „mai norocoºi”, au fost arestaþi de NKVD din Hliboca (Adâncata) ºi, dupã torturi înfiorãtoare, au fost duºi în cimitirul evreiesc din acel orãºel ºi aruncaþi de vii într-o groapã comunã, peste care s-a turnat ºi s-a stins var. (Wikipedia) Sursa: Jurnal Moldova]]>