scris de Av Rapcea Mihai Ținuta profesionalã a acestui site (ADSA.RO) precum și ambianța intelectualã a tematicii abordate mã obligã la o redactare pretențioasã, mai cizelatã aș spune, a materialelor pe care urmãresc sã le public pe ADSA.ro. Asta îmi cam taie din avânt și spontaneitate – deși acestea sunt principalele mele atuuri atât în profesia de avocat, cât și în articolele pe care le scriu. Astãzi doresc sã abordez un subiect extrem de “fierbinte” în blogosferã: restrângerea libertãții de a folosi produse contrafãcute – în special prin intermediul internetului. Cu toții am auzit de faptul cã reprezentanții României au semnat ACTA ( Anti-Counterfeiting Trade Agreement), pe românește Acordul comercial de combatere a contrafacerii. Acest tratat comercial este considerat ca find un  rãspuns la „creșterea globalã a comerțului cu bunuri contrafãcute și lucrãri protejate de drepturi de autor”.    De ce este atât de important acest tratat ? Pentru cã dorește sã dea naștere unui fel de Interpol al drepturilor de autor, cu tot ce înseamnã asta (autoritate supra-naționalã în domeniu, modalitãți efective de implementare a mãsurilor de control și sancționare, etc.). Ideea nu este nouã. Marile companii multinaționale, deținãtoarele de brevete și mãrci (cu cifre e afaceri mai mari decât Produsul Intern Brut al unor țãri de talie medie) au pierderi uriașe datoritã comerțului cu bunuri contrafãcute și lipsei eficiente a unei protecții a drepturilor de autor. A intrat deja în obișnuința noastrã a tuturor, sã ne cumpãrãm lucruri “de firmã” (haine, ceasuri, etc.) în vacanțele din Turcia. China  copiazã orice, indiferent cât de avansat tehnologic este acel produs (vezi cazul magazinului Apple – clonat integral – cu produse chinezești !). Singurele lucruri chinezești  care ajung la noi și nu sunt copiate/clonate dupã patente occidentale – se pare cã sunt pisicuțele de plastic, purtãtoare de noroc, care dau din lãbuța stângã, și broaștele de bronz cu monezi în gurã… halal influențã culturalã ! În materie de tehnologie informaticã, mã întreb oare câți dintre noi nu am decodat mãcar odatã “la bãieți” un telefon mobil, sau am folosit un sistem de operare windows sau programe “crãcuite” (cuvânt care a intrat deja în bagajul de neologisme al limbii române !) !? Mai cumpãrã cineva ultimele CD-uri cu hit-urile în vogã, scoase de mamuții corporatiști – din categoria Sony Music, când le poți dowloada direct pe telefon, laptop sau, MP3 player de pe net ? La fel stau lucrurile și cu filmele, acele producții de zeci de milioane de dolari. Ne-am cumpãrat cu toții plasme imense, cu sloturi usb sau Sdcard, mai nou televizoarele se pot conecta și direct la internet, de unde downloadãm ultimele noutãți în materie de filme – multe care nici mãcar nu au apucat sã aparã la cinematograful din orașul în care locuim ! Ne-am obișnuit sã nu dãm bani pe distracție (muzicã și filme), și mai nou, pe culturã (fenomenul bibliotecilor virtuale explodând în ultima vreme). Totul de pe internet ! În fața acestui nou tip de consumatorism, producãtorii, autorii și deținãtorii de mãrci înregistreazã pierderi uriașe – în vreme ce state întregi își datoreazã avântul economic fãrã precedent pirateriei și contrafacerii de produse. Dintr-o perspectivã istoricã, asistãm la un nou tip de confruntare dintre “lumea civilizatã” – producãtoare de valori, capabilã de cercetare, inovație și avans tehnologic și “sãlbaticii” care furã scânteia prometeicã a civilizației – și trãiesc gratis de pe urma ei. ACTA ar putea schimba la modul fundamental lumea – așa cum o știm. Evoluția tehnologicã, ritmul din ce în ce mai trepidant al vieții de zi cu zi, dislocarea forței de muncã autohtone în cele 4 zãri – la care se adaugã criza profundã a societãții – economicã, politicã și chiar identitarã, au creat o stare de dezechilibru și nesiguranțã la nivel global. Paradigmele specifice fiecãrei culturi sau popor s-au topit în acel meltpotting proorocit de Alvin Toffler, cu consecința pierderii oricãrui tip de rezistențã comunitarã în fața unor schimbãri radicale – a lumii zilei de mâine. Dacã ACTA va fi pusã în aplicare așa cum doresc multinaționalele care o impun din umbra guvernelor marionetã, probabil cã în câțiva ani vom folosi cu toții sisteme de operare linux, pentru cã nu ne vom putea permite riscul de a fi prinși cu sisteme Windows crãcuite, ne vom întoarce la teneșii de Drãgãșani, mai accesibili decât originalii Puma sau Adidas, vom vedea mult mai puține genți Louis Vuitton pe stradã, însã vom ști cu certitudine cã sunt originale. Vom plãti prețul curiozitãții vizionãrii unui film nou, iar mulți se vor întoarce la oferta imbecilizantã a posturilor TV, la care renunțaserã în favoarea libertãții de informații și creație audio video – de pe internet. Lumea de dupã ACTA va fi o lume sumbrã, în care plãtești pentru orice. ACTA este doar o micã piesã dintr-un puzzle atent gândit de cãtre arhitecții viitorului lumii. Trebuie privitã din perspectiva unei dinamici legislative tot mai restrictivã și opresivã la adresa drepturilor individului. Statele se aflã în plin proces de cedare a suveranitãții cãtre structuri regionale, continentale sau chiar planetare. Sub pretextul luptei împotriva terorismului, cetãțenii acceptã pierderea intimitãții, mãsuri de control și urmãrire fãrã precedent în istorie. Avântul tehnologic folosit în direcția controlului total, oferã unui grup restrâns de indivizi posibilitatea creerii unui sistem social, cultural, juridic și economic care sã impunã un control cvasi-total asupra vieții oamenilor de pe întraga planetã. Se fac pași mici, dar siguri cãtre implementarea unei guvernãri electronice (a se vedea platforma E-Romania), reducerea și în final abolirea folosirii în tranzacții a banilor fizici, în favoarea tranzacțiilor exclusiv electronice. Dincolo de beneficiile confortului oferit de aceste tehnologii, rãmâne totuși temerea ca acest sistem sã nu conducã Umanitatea cãtre o nouã Erã Totalitarã, în care puterea sã fie exercitatã tiranic, cu încãlcarea drepturilor fundamentale ale omului. Cãci, în final, totul se rezumã la vechea întrebare pe care și-o puneau latinii – în fața paradoxului ultim al democrației: Cine îi va controla pe cei care vor controla totul ? Știu cã oamenilor nu le plac scenariile sumbre. Cu toții cãutãm binele și evitãm, pe cât se poate, neplãcerile. Din acest motiv, probabil cã mulți dintre cititori vor fi tentați sã considere aceste rânduri drept o exagerare ce se înscrie în categoria teoriilor conspiraționiste ce împânzesc internetul. Și eu mi-aș dori sã fie așa. Însã am pretenția cã suntem oameni formați în contactul cu legea, obișnuiți sã judecãm faptele și nu teoriile. Iatã deci în continuare câteva argumente în sprijinul celor arãtate mai sus. Nu doresc sã fac aici o analizã a textului ACTA. Fiecare dintre voi îl poate lectura și trage o concluzie personalã, potrivit pregãtirii și experienței în domeniu. Documentul ACTA disponibil în limba românã – cât și în celelalte limbi ale UE, pe site-ul Comisiei Europene, din data de 23 august 2011, are 51 de pagini (scrise rãsfirat – vã recomand sã le citiți integral, nu vã ia mult timp). Interesantã este geneza acestui document, precum și mecanismul prin care a fost impus spre semnare. Ca avocați, avem noțiuni un pic mai vaste decât cetãțeanul obișnuit, despre procesul legislativ, cu tot ceea ce înseamnã el: inițiativã a unui organ competent, consultare publicã, transparențã. Toate aceste noțiuni au fost implementate prin Carta ONU și – în ceea ce ne privește – de legislația comunitarã europeanã. Deci, ne-am fi așteptat ca acest tratat comercial sã fie adoptat conform principiilor mai sus enunțate. Sub aspectul inițiatorului acestui tratat precum și al conducerii negocierilor, nu existã pânã în prezent informații publice relevante. Pare un acord apãrut din neant, la a cãrui redactare nu putem identifica aportul niciunui stat semnatar. Ce este și mai ciudat este faptul cã ACTA a fost anunțat cã “va fi negociat” din septembrie 2007, însã negocierile nu au fost publice. Abia în 22 mai 2008, dupã publicarea de cãtre Wikileaks a unui document privind ACTA, o anumitã parte independentã a presei a început sã scrie în strãinãtate – despre acest tratat. Pentru ca lucrurile sã fie și mai clare, în septembrie 2008 un numãr de grupuri de interese (ONG-uri în special) au solicitat pãrților negociatoare ale ACTA sã facã public textul acordului. În noiembrie 2008 FFII (Fundația Pentru o Infrastructurã Liberã a Informației) a nominalizat în clar un numãr de 12 documente a cãror publicare o cere. Cererea a primit rãspuns negativ de la consiliul UE, cu motivația cã „publicarea informației ar pune piedici desfãșurãrii eficiente a negocierilor și ar putea afecta relațiile cu pãrțile implicate”. Cu asta, s-a dus și ultima pretenție de pãstrare a unei aparențe democratice a consultãrilor publice și transparenței decizionale. Ceea ce vreau sã punctez este urmãtorul lucru:  faptul cã o entitate (fizicã sau juridicã) necunoscutã (ne-nominalizatã) propune – fãrã consultare publicã    prealabilã sau ulterioarã, un proiect de tratat comercial ce vizeazã controlul și sancționarea contrafacerii bunurilor fizice cît și „distribuirea prin internet și tehnologia informației” – contravine tuturor normelor democratice cunoscute ! Statele membre ale acestui acord, pe lângã cele ale Uniunii Europene, sunt Australia, Canada, Japonia, Republica Coreea, Statele Unite Mexicane, Regatul Maroc, Noua Zeelandã, Republica Singapore, Confederaþia Elvetianã si Statele Unite ale Americii. Acordul va intra în vigoare pentru România dupã ce vor fi parcurse mai multe etape. Cronologic, Parlamentul European va trebui sã-ºi dea avizul conform în vara anului 2012, apoi consiliul Uniunii Europene îl va adopta, independent de ratificarea în parlamentele naþionale, iar ulterior acordul va trebui ratificat de Parlamentul României ºi doar dupã aceºti paºi va putea intra în vigoare. Tarile care nu au semnat actul sunt Germania, Olanda, Estonia, Cipru si Slovacia. In ciuda vastei sustineri internationale, ACTA nu va intra in vigoare ca lege a UE daca Parlamentul European va vota impotriva actului intre 11-14 iunie 2012. Dacã vrem sã lãsãm copiilor noștri o lume cel puțin la fel de liberã ca cea pe care am moștenit-o de la pãrinții și strãbunii noștri, trebuie sã ne implicãm activ în acest sens. ACTA este un document care poate schimba fața lumii, așa cum o trãim azi. Consider cã noi, elita unei categorii de intelectuali – poate singura care poate propune o modificare rezonabilã a tratatului ACTA, trebuie sã facem demersurile necesare pentru modificarea textului acestui tratat aducând un echilibru între drepturile consumatorului și drepturile deținãtorilor de licențe și patente protejate. Existã un foarte mare interes pe aceastã temã din partea publicului ne-specialist. Se întocmesc liste de semnãturi, se scriu memorii, dar toți așteaptã o direcție viabilã de acțiune pentru a preântâmpina excesele la care poate aduce ACTA. Dintre aceste posibile excese, enumãr doar câteva (identificate și de cãtre presã): – legalizeazã practic mijloace de presiune si controale din partea companiilor si organizatiilor, fara mandat judecatoresc prealabil. – include o clauza de obligare a furnizorilor de servicii internet sa ofere informatii despre suspectii de incalcare a copyright-ului fara mandat judecatoresc, facilitind astfel industriei muzicale intentarea de procese si suspendarea siturilor necomerciale precum The Pirate Bay. ACTA poate duce si la controale pe aeroporturi asupra laptop-urilor si telefoanelor mobile dupa “fisiere si documente care ar incalca drepturile de autor”, acest lucru putand sa contravina dreptului la viata intima. sursa: ADSA.ro]]>