Ca în fiecare an (din ultimii), petrec sãrbãtorile acasã, “între sânii familiei”, cum ar spune un prieten mucalit. Fãrã pretenții, fãrã ștaif și aere de om de bani gata. Cuuum, nu pleci de sãrbãtori, mãcar pânã la munte, vor exclama unii ?! Pãi, dai dovadã de sãrãcie, inseamnã cã n-ai bani nici sã ieși din casã dacã nu te tãguiești pe facebook pe vreo pârtie de ski din Austria sau în nu`ș ce club de fițe de pe aiurea. Cã așa-i românu, cât e el de sãrãcan, chit cã se împrumutã dar tot face pe dracu-n patru și pleacã din București, chiar și virtual, mãcar cu tagu` prin Centrul Vechi, ca sã nu zicã lumea cã e luzer. Dar de fapt nu despre asta voiam sã scriu. Voiam doar sã preaslãvesc bucuriile simple ale vieții: cãldura cãminului, a prezenței familiei, tihna omului care se știe liber pentru câteva zile de orice constrângeri sociale, de program, etc. Sã te trezești când vrei, sã mãnânci când vrei, sã citești, (am un vraf de cãrți care mã așteaptã de luni de zile), sã vezi filmele bune recomandate de prieteni (și pe care nu ai avut timp sã le vezi – apropos, recomand cu tãrie seria Harold & Kumar, la capitolul comediii, iar ca film de nota 10 nou, recomand Red Lights, fãcut în 2012, cu Robert de Niro în rol de mentalist). Și evident, sã faci amor în tihnã, pe sãturate, odihnit. Cei care aleargã în cursul anului cum alerg eu, știu ce înseamnã asta 🙂 și prețuiesc în consecințã astfel de momente privilegiate. Sau, cum mi-a urat mai în glumã, mai în serios, un amic hâtru: “De Crãciun, fii mai bun, mai adevãrat. Fã minuni în jurul tãu, mai ales în pat” 🙂 Și mai ales, sã ai timp sã îți exprimi gândurile în liniște, fãrã grabã, cum fac eu acum. Sã hrãnești partea creatoare a spiritului tãu, cum s-ar zice. Îmi dau seama cã pentru unii poate pãrea plictisitor sã rãmâi un pic mãcar, cu tine însuți, sã te aduni de pe drumuri, sã te obiectivezi, sã te regãsești lângã ai tãi. Probabil cã respectivii nu și-au dat seama cã dacã aleargã încã prin lume dupã lumini și agitație, o fac doar pentru a fugii de ei înșiși, de golul pe care nu vor sã îl recunoascã. Golul din viața lor (dacã nu au pe cineva drag alãturi de care sã petreacã sãrbãtorile), golul din personalitatea și cultura lor (de care fug înspãimântați) – ce se manifestã prin S.P.A. (sindromul plictiselii acute). Deci, acu nu mã adresez acestora. Ei sunt creaturi pierdute, care nu vor realiza probabil decât prea târziu cã au pierdut cea mai importantã lectie de viațã: aceea de a te cunoaște (și) pe tine însuți. Deci, profit de ocazie pentru a ura tuturor ca de Crãciun sã se regãseascã, alãturi de cei dragi. Iar dacã vor regãsi și semnificația reânnoirii spirituale ocazionate de Nașterea Domnului, cu atât mai bine. Rapcea Mihai]]>