Visul lui Escriva
Ziua de 7 octombrie, anul 2002, Vatican. În faþa celei mai mari mulþimi reunite pânã atunci în Piaþa San Pietro, avea loc canonizarea cu mare pompã a fondatorului Prelaturii Opus Dei, numit de atunci încoace Sfântul Josemaria Escriva de Balaguer. În prezenþa a peste 300.000 persoane, 34 cardinali ºi 200 episcopi catolici (la eveniment fiind prezent chiar ºi Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române), Papa Ioan Paul al II-lea l-a trecut în rândul sfinþilor Bisericii Catolice pe “tãtucul” Opus Dei.
Mulþi creºtini catolici o considerã drept ultima organizaþie cu adevãrat “cruciatã” din sânul Vaticanului; în schimb, inamicii acestei organizaþii nu s-au sfiit sã o catalogheze drept “Sfânta Mafie”, “Masoneria Albã” sau chiar “Caracatiþa Domnului”.
Opus Dei a fost fondatã de preotul Josemaria Escriva de Balaguer pe data de 2 octombrie 1928, în Madrid. Conform propriilor declaraþii, Escriva a trãit, în acelaºi an, o viziune în care “Dumnezeu însuºi îºi exprima dorinþa ca Opus Dei sã existe”. Imediat, Escriva pune bazele unei organizaþii care sã-i ajute pe laici sã gãseascã sfinþenia în viaþa ºi activiatea zilnicã. Pe aceste considerente, pãrintele Escriva ºi-a numit noua organizaþie Opus Dei, ceea ce în limba latinã semnificã Opera, Lucrarea lui Dumnezeu. Astfel, Escriva dorea sã sublinieze faptul cã organizaþia nu ar fi fost creaþia sa, ci chiar a Domnului.
Iniþial, Opus Dei a fost o organizaþie deschisã doar bãrbaþilor, dar doi ani mai târziu, în anul 1930, în urma unei alte ” comunicãri” cu Dumnezeu, pãrintele Escriva a decis sã primeascã ºi femei.
Însã pentru Opus Dei aveau sã vinã ani tulburi ºi dificili. În anul 1936, organizaþia a avut serios de suferit în urma Rãzboiului Civil din Spania, când majoritatea prelaþilor catolici au fost forþaþi sã se ascundã, în condiþiile în care Biserica Romano-Catolicã din Spania acorda ajutor ºi susþinere rebelilor naþionaliºti. Dupã ce Rãzboiul Civil s-a terminat cu victoria generalului Francisco Franco, Escriva s-a reîntors la Madrid în deplinã siguranþã.
În memoriile sale, pãrintele Opus Dei nota cã în acea perioadã a avut de înfruntat dificultãþi majore, provocate cel mai adesea de prelaþii catolici de orientare tradiþionalistã, care nu ar fi înþeles pe deplin ideile pe care se întemeia Opus Dei. Cu toate acestea, organizaþia sa a început sã se dezvolte puternic în perioada regimului lui Franco, iar din anul 1945, Opus Dei a început sã aibã filiale ºi în alte þãri. În anul 1939, Escriva publicase deja lucrarea Calea, o culegere de 999 de maxime ºi precepte care vizau spiritualitatea din punctul sãu de vedere.
Un an mai târziu, organizaþia sa avea sã înfrunte primele critici ale unui adversar ideologic deosebit de puternic ºi influent. Este vorba de prelatul iezuit superior Wlodimir Ledochowski, care a trimis Vaticanului o notã în care considera Opus Dei drept o “organizaþie foarte periculoasã pentru Biserica Catolicã din Spania”, deoarece ar avea un “caracter secret” ºi ar fi “o formã de creºtinism masonic”.
Netulburat, Escriva þinteºte tot mai sus, iar în anul 1946 îºi deschide deja prima filialã Opus Dei la Roma. Patru ani mai târziu, Papa Pius al XII-lea îºi dã acordul oficial pentru existenþa organizaþiei, ba mai mult, permite persoanelor cãsãtorite sã facã parte din Opus Dei, un succes nesperat pentru Escriva.
În anul 1962, Conciliul II al Vaticanului aprobã ºi împãrtãºeºte viziunea lui Escriva asupra activismului ºi implicãrii sociale a laicilor. În anul 1975, pe când Opus Dei era în plin avânt, Escriva moare, iar la cârma organizaþiei ajunge Alvaro del Portillo, un apropiat al fondatorului. ªapte ani mai târziu, Papa Ioan Paul al II-lea acordã organizaþiei mult-râvnitul statut de prelaturã personalã. (În sistemul de organizare a Bisericii Catolice, acestor grupuri numite prelaturi personale, structurate ierarhic, li se încredinþeazã anumite sarcini pastorale.)
În anul 2002, la doar 26 ani de la moartea lui Escriva, Papa Ioan Paul al II-lea îl canonizeazã. În timpul cuvântãrii, prelatul pontif de origine polonezã se referea la Escriva ca la “un sfânt al vieþii de zi cu zi”.
Ce este, de fapt, Opus Dei?
Din punct de vedere ideologic, Opus Dei este o organizaþie trup ºi suflet catolicã, împãrtãºind toate doctrinele acestei biserici, dar se axeazã pe vieþile credincioºilor catolici care nu sunt cãlugãri sau preoþi. Doctrina sa vizeazã “chemarea universalã la sfinþenie” ºi îmbinarea vieþii spirituale cu cea profesionalã, socialã ºi de familie.
Conform doctrinei proprii, membrii Opus Dei duc vieþi obiºnuite, respectã valorile tradiþionale familiale în concepþie catolicã ºi se strãduiesc “sã atingã sfinþenia unei vieþi obiºnuite”.
De asemenea, Opus Dei se concentreazã pe importanþa desãvârºirii profesionale a credincioºilor.
Doctrina dicteazã cã munca nu duce doar la progresul social, ci ar fi chiar “o cale spre sfinþenie”, cu atât mai mult cu cât Escriva declara sus ºi tare credincioºilor catolici:
“Sfinþiþi-vã propria muncã. Sfinþiþi-vã pe voi înºivã. Sfinþiþi-i ºi pe alþii prin munca voastrã”.
Toþi membrii, fie ei cãsãtoriþi sau nu, trebuie sã urmeze un aºa numit “Plan de viaþã”, sau o “Normã de pietate”, în esenþã nimic altceva decât norme ºi obligaþii tradiþional-catolice.
Capul organizaþiei este cunoscut sub numele de Prelatul ºi este susþinut în activitatea sa de cãtre douã consilii, un Consiliu General, alcãtuit exclusiv din bãrbaþi, ºi altul compus din femei. Prelatul îºi pãstreazã titlul ºi poziþia pe durata întregii sale vieþi. Dupã moartea sa, este convocat Congresul General în care este ales noul Prelat, care trebuie ulterior sã fie recunoscut de cãtre Papã.
La nivelul anului 2010, Opus Dei numãra circa 90.260 membri oficiali. Dintre aceºtia, doar 2015 erau preoþi, restul fiind laici. Se estimeazã cã aproximativ 60% dintre membrii Opus Dei sunt activi în Europa, iar 35% trãiesc în America de Sud. Conform ierarhiei proprii, existã mai multe categorii de membri. În cadrul laicilor se evidenþiazã Supranumerarii, care alcãtuiesc circa 70% din totalul membrilor, urmeazã Numerarii, care au jurat sã fie celibatari ºi sã trãiascã în sãrãcie ºi ascultare, ºi Supleanþii, membrii care au fãcut jurãmânt de celibat apostolic.
Din rândul supleanþilor sunt selectaþi candidaþii pentru preoþie, formând clerul tipic al Opus Dei. Alte categorii sunt reprezentate de preoþii propriu-ziºi care fac parte din Societatea Sacerdotalã a Sfintei Cruci ºi de colaboratori sau simpatizanþi care nu sunt membri Opus Dei ºi pot avea altã religie decât cea catolicã.
Ocultã sau nu ?
Aparent, opinia publicã tinde sã asocieze organizaþia cu imaginea care transpare din celebrul roman “Codul lui Da Vinci”, carte în care scriitorul Dan Brown prezintã Opus Dei drept o organizaþie ermeticã ºi exclusivistã, mai puternicã decât Masoneria ºi dedicatã marilor comploturi. Un ordin ai cãrui membri nu se dau în lãturi de la nimic pentru protejarea Bisericii Romano-Catolice.
Dincolo de portretul zugrãvit de Dan Brown, un scriitor de romane beletristice cu puternic iz comercial, Opus Dei este, cumva, o armatã romano-catolicã, care nu poartã uniforme sau arme, ci veºminte dintre cele mai obiºnuite. “Soldaþii” sãi au cele mai variate profesii, de la simpli vânzãtori în piaþã, la miniºtri, bancheri sau cadre universitare, toþi fiind animaþi de lucrarea lor întru “Opera Domnului”.
Conform lui Josemaria Escriva de Balaguer, membrii Opus Dei trebuie sã dea dovadã în primul rând de discreþie.
Constituþia organizaþiei, care dateazã din anul 1950, inclusiv ultimul statut votat în 1982, stipuleazã cã:
“Pe baza smereniei colective, Opus Dei nu vrea sã lanseze cãrþi sau scrieri. Membrii noºtri ar trebui sã pãstreze o tãcere prudentã ºi plinã de respect în ceea ce priveºte numele ºi identitatea celoralþi membri. Nimeni nu ar trebui sã-ºi dezvãluie apartenenþa la Opus Dei fãrã permisiunea clarã a superiorilor locali”.
Se pare cã în cadrul Opus Dei doar cererea de primire, care se face întotdeauna dupã o perioadã de cinci ani de noviciat, se oferã sub formã scrisã. Celelalte angajamente se fac oral, dupã un text intern scris în latinã, care circulã doar în cadrul organizaþiei.
Caracterul autodeclarat discret al Opus Dei, precum ºi omniprezenþa organizaþiei în societate, a dus în timp la acuzaþii de ocultism, “secretism” ºi la portretizarea Opus Dei ca fiind o organizaþie care se ocupã mai mult de afaceri ºi de aspectul financiar decât de cele ale spiritului.
Pro ºi contra “Operei Domnului”
Conform unor jurnalisti independenþi precum John L. Allen jr., Vittorio Messori, Patrice de Plunkett, Maggy Whitehouse sau Noam Friedlander, multe dintre acuzele aduse Opus Dei nu ar fi decât calomnii, exagerãri rãutãcioase ºi critici nefondate.
Pe baza investigaþiilor jurnaliºtilor de mai sus, se pare cã miturile legate de Opus Dei ar fi create de oponenþi ai acesteia, iar membrii organizaþiei chiar ar “practica ceea ce propãvãduiesc”.
Scriitorul ºi jurnalistul John L. Allen jr. susþine cã Opus Dei prezintã informaþii credibile referitoare la ea, iar membrii sãi se comportã asemenea oricãrui credincios catolic.
Istoricii Paul Preston ºi Brian Crozier au descoperit cã membrii Opus Dei care au avut funcþii de miniºtri în perioada dictaturii franchiste din Spania au fost numiþi pe baza meritelor ºi talentelor profesionale ºi nu a apartenenþei la organizaþie.
În plus, unii membrii de marcã ai Opus Dei, precum Rafael Calvo Serer ºi Antonio Senan (primul preºedinte de senat al Spaniei democratice) s-au erijat în critici sonori ai derapajelor regimului franchist. Alvaro de Portillo, fost Prelat al Opus Dei, susþine cã pãrintele Escriva a fost un critic acerb al politicilor duse de Adolf Hitler, pe care l-ar fi declarat în mai multe rânduri drept o “plagã”, un “rasist” ºi un “tiran”. În privinþa aºa-zisei misoginii din sânul organizaþiei, John L. Allen susþine cã unele poziþii de conducere sunt deþinute de femei, care uneori îi supervizeazã pe bãrbaþi.
În privinþa criticilor, situaþia este cu mult diferitã.
Existã bunãoarã un portal pe Internet, intitulat Opus Dei Awareness Network (ODAN), susþinut de o organizaþie cu acelaºi nume, care pretinde cã existã pentru “a oferi informaþii ºi ajutor persoanelor care au avut de suferit de pe urma Opus Dei”. O altã personalitate deosebit de criticã la adresa Opus Dei este Maria Carmen del Tapia, o ex-membrã a “Operei Domnului” care a deþinut un rang înalt în organizaþie.
Toþi criticii susþin cã Opus Dei duce o politicã a secretului absolut, care poate ascunde multe adevãruri sau scandaluri incomode. Organizaþia a fost acuzatã în mai multe rânduri de practici de recrutare agresive, precum ºi de control excesiv la adresa membrilor obiºnuiþi. De asemenea, a fost acuzatã de cultivarea intensã a unui elitism discriminatoriu, fiind ºi þinta criticilor îndreptate impotriva catolicismului în general. Sociologii Peter Berger ºi Samuel Huntington sugereazã cumva cã Opus Dei este implicatã în “crearea deliberatã a unei modernitãþi alternative” – una în care cultura modernã se supune fãrã crâcnire perceptelor tradiþionale ale catolicismului.
În ultimii ani s-a observat prezenþa Opus Dei ºi în România; cei circa 1 milion de credincioºi catolici dintr-o þarã latinã din estul Europei nu i-au lãsat indiferenþi pe cei din Opus Dei.
Adevãrul cu privire la scopurile ºi politicile Opus Dei este, aºadar, dificil de aflat; poate un om religios ar spune cã acest adevãr e ºtiut doar de Dumnezeu.
sursa: descopera.ro]]>
