Ministrul turc al energiei a fost un om ocupat în decembrie. La scurt timp dupã semnarea unui acord cu Azerbaijanul pentru construcþia unui gazoduct trans-anatolian estimat la 5 miliarde USD, Taner Yildiz a strâns mâna prim-ministrului rus Vladimir Putin într-un acord care permite Rusiei sã îºi construiascã propria conductã South Stream pe sub Marea Neagrã folosind apele teritoriale turceºti.
Ambele acorduri prevãd tranzitul de gaze din þãrile fostei Uniuni Sovietice în Europa. În teorie, acestea ar trebui sã contribuie la obiectivul declarat al Europei de diversificare energeticã ºi subliniazã în plus atributele geopolitice ale Turciei.
Într-adevãr, se pare cã Turcia este pe cale sã devinã un jucãtor energetic autentic în regiune. Potrivit cercetãtorului pe probleme de energie Olgu Okumus de la CERI Sciences Po din Franþa, “aceste conducte sunt indicatori concreþi cã Turcia este pe cale sã devinã o þarã importantã de tranzit”.
În urma celor douã acorduri, se estimeazã cã 70 miliarde de metri cubi (mmc) de gaze vor intra în Europa în fiecare an. Însã semnarea ambelor acorduri aduce în chestiune viabilitatea proiectului de suflet al Europei, Nabucco. Proiectul de mai multe miliarde de dolari ar aduce gaze din diferite surse la nordul de gaze naturale din Austria, în Europa Centralã.
Mulþi analiºti au considerat cã South Stream este un rival al Nabucco, dar, potrivit lui Okumus, Conducta Trans-Anatolianã este competitorul real al lui Nabucco.
“Conducta Trans-Anatolianã urmãreºte sã transfere gaze în Europa din aceeaºi sursã ca ºi Nabucco”, explicã el.
ªi, spre deosebire de Nabucco, Conducta Trans-Anatolianã va avea o livrare de gaze garantatã, a declarat Okumus publicaþiei SETimes.
“Cel mai important partener din Conducta Trans-Anatolianã este SOCAR [Compania Petrolierã de Stat a Azerbaijanului], care administreazã câmpul de gaze Shah Deniz II împreunã cu BP. În alte cuvinte, Conducta Trans Anatolianã nu va avea o problemã de livrare deoarece furnizorul dominant al regiunii este acþionar”.
Noua poziþia a Turciei pare sã fie în contrast puternic cu sprijinul anterior pentru Nabucco în vederea aducerii gazelor naturale din diverse surse chiar în inima Europei.
Însã, potrivit profesorului Ahmet Evin de la Centrul de Politicã din Istanbul, acesta nu este un viraj la 180 de grade. “Între 2002 ºi 2009, Turcia nu a semnalat un sprijin mare nici [pentru Nabucco]. Turcia, în special sub actualul ministru Taner Yildiz, a realizat cã Nabucco este un proiect al sectorului privat”.
Implicaþia este cã dacã sectorul privat nu îl poate construi, atunci de ce sã intervinã Turcia? Spre deosebire de Nabucco, beneficiile Conductei Trans-Anatoliene pentru Turcia sunt clare. Din cei 16 miliarde de metri cubi de gaze alocaþi pentru conductã anual, 6 mmc vor fi rezervaþi pieþei turceºti la preþuri potenþial reduse. Ceilalþi 10 mmc vor fi distribuiþi þãrilor de dincolo de graniþã, printre care s-ar putea numãra Bulgaria, România, Ungaria ºi Austria.
În privinþa South Stream, la prima vedere beneficiile pentru Turcia ar putea pãrea mai puþin evidente. Proiectul va transporta pânã la 60 mmc de gaze ruseºti pe sub Marea Neagrã în Bulgaria ºi apoi cãtre Europa Centralã ºi de Est anual.
Prin urmare, actuala rutã nu prevede gaze pentru Turcia. Cu toate acestea, Yildiz a declarat oficial cã Turcia a primit concesii în acordurile existente cu Rusia, dar din cauza naturii acestora, este imposibil de spus cât de importante sunt acestea.
Potrivit lui Okumus, “deoarece Turcia nu a obþinut nimic oficial de la South Stream, putem presupune cã ministrul a negociat cel puþin preþul acordurilor de achiziþie existente sau a revizuit clauzele de achiziþie ferme”.
Însã Evin a argumentat cã în ciuda potenþialelor concesii, acordul este “în mod evident motivat politic. Gândiþi-vã la el ca la un pachet de acorduri cu Rusia”.
sursa:
SETimes.com]]>
Post Views: 0
Ministrul turc al energiei a fost un om ocupat în decembrie. La scurt timp dupã semnarea unui acord cu Azerbaijanul pentru construcþia unui gazoduct trans-anatolian estimat la 5 miliarde USD, Taner Yildiz a strâns mâna prim-ministrului rus Vladimir Putin într-un acord care permite Rusiei sã îºi construiascã propria conductã South Stream pe sub Marea Neagrã folosind apele teritoriale turceºti.
Ambele acorduri prevãd tranzitul de gaze din þãrile fostei Uniuni Sovietice în Europa. În teorie, acestea ar trebui sã contribuie la obiectivul declarat al Europei de diversificare energeticã ºi subliniazã în plus atributele geopolitice ale Turciei.
Într-adevãr, se pare cã Turcia este pe cale sã devinã un jucãtor energetic autentic în regiune. Potrivit cercetãtorului pe probleme de energie Olgu Okumus de la CERI Sciences Po din Franþa, “aceste conducte sunt indicatori concreþi cã Turcia este pe cale sã devinã o þarã importantã de tranzit”.
În urma celor douã acorduri, se estimeazã cã 70 miliarde de metri cubi (mmc) de gaze vor intra în Europa în fiecare an. Însã semnarea ambelor acorduri aduce în chestiune viabilitatea proiectului de suflet al Europei, Nabucco. Proiectul de mai multe miliarde de dolari ar aduce gaze din diferite surse la nordul de gaze naturale din Austria, în Europa Centralã.
Mulþi analiºti au considerat cã South Stream este un rival al Nabucco, dar, potrivit lui Okumus, Conducta Trans-Anatolianã este competitorul real al lui Nabucco.
“Conducta Trans-Anatolianã urmãreºte sã transfere gaze în Europa din aceeaºi sursã ca ºi Nabucco”, explicã el.
ªi, spre deosebire de Nabucco, Conducta Trans-Anatolianã va avea o livrare de gaze garantatã, a declarat Okumus publicaþiei SETimes.
“Cel mai important partener din Conducta Trans-Anatolianã este SOCAR [Compania Petrolierã de Stat a Azerbaijanului], care administreazã câmpul de gaze Shah Deniz II împreunã cu BP. În alte cuvinte, Conducta Trans Anatolianã nu va avea o problemã de livrare deoarece furnizorul dominant al regiunii este acþionar”.
Noua poziþia a Turciei pare sã fie în contrast puternic cu sprijinul anterior pentru Nabucco în vederea aducerii gazelor naturale din diverse surse chiar în inima Europei.
Însã, potrivit profesorului Ahmet Evin de la Centrul de Politicã din Istanbul, acesta nu este un viraj la 180 de grade. “Între 2002 ºi 2009, Turcia nu a semnalat un sprijin mare nici [pentru Nabucco]. Turcia, în special sub actualul ministru Taner Yildiz, a realizat cã Nabucco este un proiect al sectorului privat”.
Implicaþia este cã dacã sectorul privat nu îl poate construi, atunci de ce sã intervinã Turcia? Spre deosebire de Nabucco, beneficiile Conductei Trans-Anatoliene pentru Turcia sunt clare. Din cei 16 miliarde de metri cubi de gaze alocaþi pentru conductã anual, 6 mmc vor fi rezervaþi pieþei turceºti la preþuri potenþial reduse. Ceilalþi 10 mmc vor fi distribuiþi þãrilor de dincolo de graniþã, printre care s-ar putea numãra Bulgaria, România, Ungaria ºi Austria.
În privinþa South Stream, la prima vedere beneficiile pentru Turcia ar putea pãrea mai puþin evidente. Proiectul va transporta pânã la 60 mmc de gaze ruseºti pe sub Marea Neagrã în Bulgaria ºi apoi cãtre Europa Centralã ºi de Est anual.
Prin urmare, actuala rutã nu prevede gaze pentru Turcia. Cu toate acestea, Yildiz a declarat oficial cã Turcia a primit concesii în acordurile existente cu Rusia, dar din cauza naturii acestora, este imposibil de spus cât de importante sunt acestea.
Potrivit lui Okumus, “deoarece Turcia nu a obþinut nimic oficial de la South Stream, putem presupune cã ministrul a negociat cel puþin preþul acordurilor de achiziþie existente sau a revizuit clauzele de achiziþie ferme”.
Însã Evin a argumentat cã în ciuda potenþialelor concesii, acordul este “în mod evident motivat politic. Gândiþi-vã la el ca la un pachet de acorduri cu Rusia”.
sursa: SETimes.com]]>
