O NOUA FRONTIERA? NOUA IDEOLOGIE SEXUALA MONDIALA

Este insa aceasta “ideologie” chiar noua, ori o incercare de a impune societatii contemporane niste practici sexuale aberante, daunatoare, cu care societatea a experimentat cu mii de ani in urma si le-a abandonat ori interzis prin lege? O privire din aceasta perspectiva asupra Codului lui Hammurabi reflecta legiferarea cu mii de ani in urma a moravurilor sexuale normale si interzicerea celor imorale. Primul si cel mai vechi cod legal scris care a supravietuit pina in zilele noastre, Codul impune monogamia si fidelitatea in casatorie, interzice si pedepseste adulterul si pedofilia, protejaza femeia si copilul in caz de divort, si stabileste norme etice de comportament intre cele doua sexe. Aceste norme erau chiar si atunci acceptate universal devenind in timp normele dominante in toate civilizatiile si culturile cunoscute in istorie. Truismul acesta e reflectat si in Biblie, mai specific in cartea pe care carturarii Bibliei o numesc ca fiind cea mai veche carte ai ei, Cartea lui Iov. In Capitolul 31 Iov vorbeste despre monogamie si fidelitate, amintind ca derogarea de la ele atragea pedepse severe: “(9). Daca inima mea, spune Iov, a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu, (10) Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea. (11) Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor, (12) Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea.”

In unele din eseurile lui cele mai remarcabile chiar si Freud speculeaza asupra circumstantelor in care societatea a abandonat normele sexuale imorale, adoptindu-le pe cele cunoscute si practicate de mii de ani – familia, casatoria, monogamia si fidelitatea. InCivilization and its Discontents (“Civilizatia si nemultumirile ei”) publicat in 1929, un eseu care ramine pina astazi doctrina de baza a lui Freud privind relatia dintre sexualitate si civilizatie, Freud afirma ca abandonarea practicilor sexuale imorale si inlocuirea lor cu monogamia, casatoria, familia si fidelitatea, au facilitat aparitia civilizatiei umane. Simultan, in acelasi eseu Freud demonstreaza si reversul – eliminarea monogamiei, a fidelitatii, a casatoriei si a familiei va duce la regresul societatii in starea de barbarism din care s-a desprins cu mii de ani in urma.

La sfarsitul lui iunie statul New York a legalizat casatoriile homosexuale, un eveniment care a suscitat publicarea unei multimi de articole in New York Times despre sexualitate si trendurile cele mai radicale care se manifesta in comportamentul sexual contemporan american.  In esenta, ele descriu noua ideologie sexuala mondiala, deoarece ceea ce se petrece la New York se extinde in toata lumea.

Fara indoiala The New York Times este cel mai prestigios si influent ziar din America sau chiar din lume. O publicatie care, impreuna cu alte jurnale si reviste pe care le publica periodic, cum este The New Yorker, informeaza publicul asupra trendurilor celor mai noi in mai toate domeniile, inclusiv cele sociale si mai ales sexualitatea. Obsesia editorilor si ziaristilor de la New York Times cu sexualitatea e de netagaduit si evidenta mai in fiecare editie a ziarului. Pe linga asta le si aproba si promoveaza. Cu precadere liberal si in intregime secular, The New York Times isi mentine pozitia de lider al mediei imprimate americane tocmai pentru ca se afla in avantgarda promovarii trendurilor noi. De-a alungul anilor a promovat avortul, homosexualitatea si casatoriile homosexuale. In ani recenti a incetat sa fie critic la adresa pedofiliei, o noua tendinta in cercurile celor preocupati de sexualitatea umana si impingerea ei spre noi frontiere.

Pe 30 iunie 2011 jurnalistul Mark Oppenheimer a publicat in New Yorker Magazine articolulMarried, With Infidelities (“Casatorit, dar infidel”) in care promoveaza pilonii noii ideologii sexuale. In primul rind ataca monogamia. “Monogamia e un lucru greu” de pus in practica, afirma el. Societatea contemporana greseste impunind monogamia ca standard de comportament pentru cei casatoriti sau pentru cei care traiesc impreuna. Tentatiile sexuale care-i ispitesc pe soti dupa casatorie sunt prea mari pentru a te astepta in mod realistic sa fie respinse. Am ridicat monogamia la rangul unei virtuti irealizabile si irealiste, spune el, si impunem cerinte prea grele din aceasta perspectiva asupra cuplurilor casatorite.

Aici, Oppenheimer i-l aduce in sprijinul ideilor lui pe Dan Savage, un editorialist homosexual din Seattle, Washington care acum 20 de ani a declansat o cruciada impotriva monogamiei. Savage are multi adepti. Tot mai multi pe zi ce trece. Personalitate influenta in ideologia sexuala contemporana, scriitor prolifc pe teme de sexualitate si comentator la multe ziare proeminente din SUA, Savage sugereaza abandonarea monogamiei in favoarea unei “etici sexuale realiste” in armonie cu practicile sexuale curente. Casatoria bazata pe romanta trebuie pusa in muzeu, afirma el. In locul ei, spune el, e de dorit sa se instaureze o ideologie sexuala noua, una bazata pe practicile sexuale prevalente in comunitatile homosexuale, si care includ pornografia, toleranta fata de infidelitate si adulter, sexul de grup, fetisuri, aranjamente intre parteneri de intretinere de relatii sexuale cu persoane terte, si transformarea casatoriei intr-o instutite “deschisa” oricaror practici sexuale care-i fac pe “parteneri” mai fericiti. In engleza noul canon e numit “open marriage” sau “serial monogamy,” adica monogamia in serie unde “partenerii” cad de acord sa fie monogami doar pentru o perioada de timp specifica, dupa care fie ca se inteleg sa continue exclusivitatea in casatorie, fie ca aplica, unilateral sau de comun acord, relatii sexuale “deschise” catre alte practici sau cu alti parteneri.

Monogamia, spune Dan Savage, inseamna moarte sexuala pentru soti, plictiseala, lipsa de varietate. Cu ani in urma a publicat cartea “It Gets Better” (“Spre mai bine”), un bestseller in care argumenteaza ca uzurparea monogamiei in favoarea casatoriilor deschise va fortifica nu submina valorile familiei. Savage pune in virful prioritatilor casniciei satisfactia sexuala. Unde e satisfactie sexuala spune el, familia nu se destrama. In consecinta, nu e greu de inteles ca daca vrei sa ai o familie si o casatorie puternica trebuie sa mai lasi din principiile sexuale puritane si sa le imbratisezi pe cele care duc la satisfactia sexuala a sotului sau a sotiei. Casatoria deschisa nu ingaduie gelozie. Mai ales femeilor. A impune monogamia barbatilor, spune Savage, constituie o asteptare gresita din partea femeilor fata de sotii lor.

In locul monogamiei, Savage si altii ca el, propun instaurarea unei relatii pe care ei o numesc, in engleza, “mongamish” (adica “nu tocmai monogama, dar cumva monogama”), una in care partile nu isi impun reciproc monogamia sau restrictiile care in mod traditional au fost asociate cu monogamia. Divorturile recente ale unor personalitati proeminente, spune Savage, s-a datorat tocmai faptului ca sotiile au impus sotilor lor un cadru matrimonial bazat pe monogamie. Ultimul exemplu pe care Savage il da in sprijinul teoriei lui este Arnold Schwarzenegger. La fel pe fostul presedinte american Bill Clinton care cu toate ca nu a divortat, ar fi putut trece mai bine prin criza de familie cauzata de relatiile lui de adulter daca sotia nu i-ar fi impus normele monogamiei. In consecinta, spune Savage, aceste casatorii au esuat pentru ca sotiile le-au impus sotilor lor “exclusivitate sexuala.”

Un studiu publicat in 2001 in The Journal of Family Psychology (Jurnal de Psihologie a Familiei) estima ca intre 20% si 25% dintre americani au fost infideli in perioada casatoriei, iar un studiu publicat in 2010 de catre Universitatea din Chicago indica ca 14% dintre femei si 20% dintre barbati au recunoscut ca au fost infideli in perioada casatoriei. Pentru reducerea infidelitatii, spune Savage, e mai bine ca societatea sa nu insiste asupra monogamiei ci sa se obisnuiasca cu mai putina monogamie si cu mai multa infidelitate. “A fi monogam, spune Savage, e mult mai greu decit oamenii cred.” “De ce sa nu spui sotului sau sotiei ca te intereseaza o alta persoana.” Asta, dupa el, e rezolutia ideala pentru constringerile impuse de modul de viata monogam. Curios, insa, si nu putin relevant privind simplicitatea si subrezimea ideilor lui Savage, el isi bazeaza opiniile si pe studii istorice stranii si fenomene sociologice cu totul bizare preluate de la periferia civilizatiei umane. De exemplu, spune el, barbatii Inuit (eschimosi) isi iau “sotii temporare” cind sunt plecati de acasa in calatorii lungi, in timp ce sotia si copiii ramin acasa. Iar in Venezuela, in tribul inca necivilizat al Barilor, femeile intretin relatii sexuale cu diversi barbati pentru a se asigura ca dupa nasterea copilului vor fi suficienti barbati responsabili pentru intretinerea lui. In plus, Savage ii da ca exemplu “de urmat” si pe homosexualii americani, unde nivelul de infidelitate e de 50%. In majoritatea acestor cazuri partenerii intretin relatii sexuale simultan cu alti barbati cu cunostinta partenerilor lor.

Articolul lui Mark Oppenheimer Married, With Infidelities poate fi citit aici in engleza:http://www.nytimes.com/2011/07/03/magazine/infidelity-will-keep-us-together.html?_r=2&pagewanted=all Nu va recomandam articolele lui Dan Savage pentru ca sunt murdare si vulgare.

In August Ari Karpel a publicat si el un comentariu pe aceasi tema – necesitatea eliminarii monogamiei. Ideea aceasta devine tot mai acceptata in rindul tinerilor americani, in mod special al studentilor universitari. De ce nu, intreaba autorul? Daca unul dintre parteneri doreste sa aibe o relatie sexuala imediata si celalat partener nu e pregatit, de ce sa nu i se permita sa aibe o relatie de moment cu o alta persoana? Si aici, cuplurile traditionale pot invata mult de la cuplurile homosexuale, spune Karpel. Frontierele sexuale inspre care homosexualii imping societatea sunt tot mai fluide si radicale. O data ce relatiile homosexuale sunt legalizate, urmaza “egalitatea” cu restul societatii, casatoriile homosexuale, dar acesta nu a puncul final. Un scop aditional si imediat este fasonarea unei ideologii sexuale noi care sa transforme chiar si moravurile sexuale traditionale intre persoanele de sex opus. De ce sa impuna societatea regulile monogamiei asupra persoanelor care nu sunt de acord cu ele? In alte cuvinte, de ce sa nu fie majoritare in societate moravurile sexuale practicate de homosexuali in loc de cele practicate traditional? De ce uniformitate si nu diversitate, intreaba Karpel?

Datele statistice privind practicile ne-monogame sunt groaznice. Un studiu recent emis in SUA indica ca 12% dintre cuplurile care practica ne-monogamia au relatii sexuale in trei, 56% dintre ele au relatii sexuale cu persoane terte ori cu ambele persoane, doar 40% dintre parteneri isi dezvaluie relatiile de infidelitate, 20% dintre ei nu se intreaba reciproc daca intretin relatii sexuale cu alte persoane, 34% dintre ei intretin relatii sexuale secrete fara stirea partenerilor lor, 40% intretin relatii de prietenie cu alte persoane dar aceste relatii includ “beneficii” sexuale, 42% dintre parteneri cad de acord sa-si dezvaluie, in primele 3 luni de la initiarea relatiilor, daca au alti parteneri sau sunt interesate in alte persoane, etc. Curios, autorul studiului afirma ca toate aceste lucruri sunt bune si preferabile relatiilor monogame.

Articolul lui Ari Karpel, in engleza, il putati citi aici: http://www.advocate.com/Print_Issue/Features/Monogamish/

Noua ideologie sexuala promoveaza si pedofilia. Ati citit corect – noua ideologie sexuala promoveaza relatiile sexuale intre adulti si minori. Tot mai mult se discuta despre iminenta “normalizarii” pedofiliei de catre American Psychological Association, cea mai influenta asociatie de psihologi din lume. A facut valuri acum citeva decenii cind a “normalizat” homosexualitatea, declarind-o o varianta normala a sexualitatii umane. De atunci, pozitia Asociatiei a fost adoptata de tot mai multe organizatii si a devenit acceptata chiar si in deciziile judecatoresti care au legiferat casatoriile homosexuale in America. Pozitia APA e mentionata favorabil si in rezolutiie Uniunii Europene si ale Consiliului Europei care promoveaza drepturile homosexualilor. In plus, de-a lungul anilor APA a intervenit intr-o multime de cazuri celebre promovind normalitatea homosexualitatii. Dar pedofilia?

Tot mai mult se vorbeste despre o iminenta schimbare de pozitie a APA privind pedofilia in sensul afirmarii normalitatii ei. Pe 16 august a fost organizat un simpozion in Baltimore, SUA, la care au participat cercatatori de la mai multe universitati proeminente din SUA. Scopul conferinte, au afirmat cei in cunostinta de cauza, a fost promovarea ”normalizarii pedofiliei.” Simpozionul urma sa examineze caile prin care “minor-attracted persons” (adica “persoanele atrase de minori”) se pot implica in revizuirea clasificarii actuale a pedofiliei de catre APA ca o maladie. De fapt, in SUA exista un grup de activisti pro-pedofilie si psihiatri, numit grupul B4U-ACT, care promoveaza normalizarea pedofiliei in cadrul APA. Membrii acestui grup parvin din unele din cele mai prestigioase universitati americane, printre ele Harvard University, Johns Hopkins University, University of Illinois, si University of Louisville. Liderul acestei miscari, Howard Kline, afirma ca pedofilia e doar o varianta a sexualitatii umane, o forma de orientare sexuala care nu trebuie stigmatizata. “Nimeni nu isi alege, spune el, sa fie atras emotional sau sexual de copii sau adolescenti. Cauza este necunoscuta.” Grupul pro-pedofilie, insa, nu isi propune sa promoveze tratamentul persoanelor care sufera de pedofilie.

Actiunile de normalizare a pedofiliei au inceput in Marea Britanie in sinul Societatii Psihologice Britanice (The British Psychological Society) in anii 70. In anii 40 psihologii britanici au promovat normalizarea homosexualitatii reusind, in anii 50, sa o dezincriminalizeze. Efectele dezastruoase a flagelului homosexualitatii in Marea Britanie de atunci incoace sunt bine cunoscute. O contributie la normalizarea pedofiliei a facut-o si publicatia Playboy care promoveaza si pornografia infantila. De atunci s-au adaugat acestor eforturi “specialisti” de toate culorile si unsi cu toate alifiile, unii mai murdari ca altii, si majoritatea dintre ei persoane sau miscari care pot beneficia financiar din normalizarea pedofiliei, de exemplu pornografistii, cei care promoveaza prostitutia, sau abolirea virstei minime de intretinere de relatii sexuale. Degenerarea umana se pare e fara limite.

AFR VA RECOMANDA: Privind eforturile de normalizare a pedofiliei va recomandam doua articole excelente. Primul a fost scris si publicat recent de colegii nostri de la Pro Vita Bucuresti si intitulat “Revolutia sexuala si copiii”: http://www.culturavietii.ro/2011/08/01/revolutia-sexuala-si-copiii/ iar al doilea, in engleza, a fost publicat pe 16 august:http://www.lifesitenews.com/news/academic-conference-seeks-to-normalize-pedophilia/ 

Pare surprinzator, dar unii dintre cei mai vociferi adversari ai noii ideologii sexuale mondiale sunt fostii homosexuali. Cu toate ca nu se scrie sau stie mult despre ei, comunitatea fostilor homosexuali e extinsa in intreaga lume si e in crestere. Chiar si New York Times a sesizat lucrul acesta, in iunie publicind un articol lung despre unul dintre liderii cei mai proeminenti ai miscarii homosexuale americane intre adolescenti: Michael Glatze. In adolescenta si anii 20 ai vietii, Glatze a fost idolul adolescentilor homosexuali americani. Ura cu furie pe cei care criticau homosexualitatea, pina intr-o zi cind s-a intilnit cu Dumnezeu. Si-a venit in fire, s-a dezlipit de homosexualitate, s-a inscris la un colegiu de studii biblice din Wyoming unde inca studiaza, si-a reinnnoit mintea, si a pornit o cruciada impotriva orbirii homosexualitatii. Va recomandam articolul:  http://www.nytimes.com/2011/06/19/magazine/my-ex-gay-friend.html?pagewanted=all Glatze, acuma in anii 30 ai vietii, vine si in sprijinul tarilor si grupurilor care lupta impotriva deceptiei homosexuale, si afirma ca singurul grup din societatea americana care intelege perfect pericolele propagandei homosexuale sunt crestinii conservatori.

Pe linga Glatze insa, sunt si altii, la fel de bine cunoscuti. Va redam mai jos un material pregatit de d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, despre Jeff Johnston, si el un fost homosexual, o persoana care a abandonat homosexualitatea si si-a schimbat orientarea sexuala. Oricat de incredibil pare acest lucru pentru unii dintre noi, Jeff Johnson vorbeste despre aceasta problema din interior. Si o face raspunzand unora dintre miturile si dezinformarile care apar in presa in legatura cu terapia pentru homosexualitatea nedorita. Articolul in intregime, tradus si pregatit de d-l Mateciuc, il aflati aici:http://www.homosexualitate.ro/resurse/terapieschimbare.pdf  Redam din el citeva paragrafe mai relevante. Materialul pregatit de dl Mateciuc face parte din programul “Speranþã ºi vindecare pentru homosexuali,” o iniþiativã online derulatã de Alianþa Familiilor din România. Este, credem noi, cea mai amplã bazã de documentare asupra homosexualitãþii in limba romana, a cauzelor ºi posibilitãþilor de tratare a acesteia. Vizitati-ne lahttp://www.homosexualitate.ro.  

Existã un flux constant de critici în rândul activiºtilor homosexuali, dar ºi în mass-media, la adresa bãrbaþilor ºi femeilor care afirmã cã au abandonat homosexualitatea. Unii se strãduiesc sã submineze credinþa religioasã a acestor bãrbaþi ºi femei iar alþii chiar încearcã sã le nege dreptul la terapie. De asemenea, atacaþi sunt ºi specialiºtii care lucreazã cu persoanele care vor sã-ºi schimbe comportamentele, identitatea ºi atracþiile homosexuale – un grup de activiºti homosexuali îi numeºte pe aceºtia „impostori”. În plus, sunt atacate ºi organizaþiile ºi asociaþiile care lucreazã cu cei ce vor sã scape de homosexualitate. (…) Iatã câteva acuzaþii referitoare la minciunã faþã de cazul meu ºi faþã de alþii care au abandonat homosexualitatea: nu ai fost niciodatã homosexual; nu te-ai schimbat; ai o cãsnicie nenorocitã, fãrã dragoste ºi fãrã sex; îþi reprimi adevãratul eu; vei fi prins cã minþi la fel ca X sau doar exagerezi.

Citiþi-ne relatãrile ºi vedeþi singuri cum stau lucrurile. Nu luaþi de bun tot ce apare în presã. Veþi observa cã fiecare are povestea lui unicã; cãlãtoria cãtre ºi de la homosexualitate e diferitã pentru fiecare. ªi, deºi existã multe asemãnãri, felul de schimbare trãitã e diferit. Da, unii s-au întors ºi ºi-au reluat identitatea ºi comportamentul de homosexual sau lesbianã. Alþii au cãzut, s-au ridicat, s-au scuturat de praf ºi au reluat cãlãtoria cãtre heterosexualitate. Nu e un drum uºor. Dar istoria miºcãrii pentru schimbare, creºterea ºi diversitatea asociaþiilor ºi a consilierilor pentru cei ce cautã ajutor, precum ºi longevitatea ºi rezistenþa schimbãrii reale din multe vieþi reprezintã o dovadã a libertãþii, vindecãrii ºi transformãrii. Dupã 35 de ani de activitate a Exodus ºi a altor organizaþii similare, am putea spune cã criticii ºi negaþioniºtii ar trebui sã ia o pauzã. De ce e atât de greu de acceptat cã cineva se schimbã din homosexual în heterosexual? Mulþi nu au nici o problemã atunci când cineva „îºi admite propriul eu” ºi trece de la heterosexualitatea la homosexualitate. De fapt, atunci când cineva „descoperã cine e cu adevãrat” ºi se identificã drept homosexual, se pare cã li se dã un permis sã-ºi abandoneze soþia ºi familia, chiar dacã asta înseamnã încãlcarea unor jurãminte pe care le-au fãcut.

Când lucrurile stau invers însã, când cineva decide cã atracþiile lui/ei s-au schimbat sau vrea sã treacã la niºte relaþii bãrbat-femeie sãnãtoase, atunci se considerã cã asta e imposibil. Se aplicã un alt standard – un standard dublu. Mai bine de o sutã de ani de literaturã clinicã ºi de cercetare demonstreazã faptul cã homosexualitatea nu este fixã. Orice analizã deschisã, sincerã a literaturii psihologice asupra schimbãrii de la homosexualitate va arãta cã unii oameni au parte de o schimbare considerabilã a comportamentului, identitãþii ºi/sau atracþiilor lor.  (…)

Evident, existã foarte multe dovezi cã mulþi oameni au scãpat de gândurile, fanteziile, atracþiile, identitatea ºi comportamentele homosexuale. Dr. Robert Spitzer, care a jucat un rol determinant în eliminarea homosexualitãþii din lista de boli mintale a Asociaþiei Americane de Psihiatrie, a început sã-ºi revizuiascã poziþia privind imposibilitatea schimbãrii de la homosexualitate. El a argumentat cã este suficientã o singurã persoanã pentru a dãrâma o credinþã larg rãspânditã. S-a întâlnit cu unii oameni care spuneau cã s-au schimbat ºi a decissã studieze problema. Dr. Spitzer admite cã schimbarea e dificilã, dar afirmã: „Ca majoritatea psihiatrilor, credeam cã te poþi împotrivi comportamentului homosexual, dar cã orientarea sexualã nu se poate schimba. Acum cred cã asta nu e adevãrat – unii oameni pot ºi se schimbã.” (…)

Este adevãrat cã unele asociaþii medicale ºi psihologice au emis declaraþii privind îngrijorarea lor asupra eforturilor de schimbare a orientãrii sexuale. Totuºi, adevãrul e cã în spatele eforturilor de interzicere a acestor terapii se aflã activiºtii homosexuali, fãrã sã beneficieze însã de un suport solid pentru eforturile lor. În ciuda acestui lucru, terapiile de reorientare nu au fost interzise ºi nici declarate neetice. Sã luãm exemplul Asociaþiei Americane de Psihologie (APA). O echipã de lucru a APA a analizat o parte din literatura despre homosexualitate ºi, în 2009, a emis un raport, Rãspunsuri terapeutice adecvate la orientarea sexualã. Din fericire, raportul nu a solicitat interzicerea ESOS. De asemenea, se menþioneazã importanþa credinþei religioase pentru mulþi clienþi ºi se afirmã dreptul clientului de a stabili direcþia ºi scopul terapiei. (…)

Sunt mulþi specialiºti care cred cã unele dintre poziþiile de bazã ale APA asupra homosexualitãþii sunt nefondate ºtiinþific, ºi cred asta de mai bine de 30 de ani – în mod specific, atât pretinsa normalitate a acestei probleme, cât ºi pretinsa lipsã a patologiei asociate. Principala mostrã de abordare filosoficã în raport este afirmaþia cã homosexualitatea a fost doveditã ca fiind normalã. Însã, ca specialist practician, ºtiu prea bine cã aceastã declaraþie de normalitate este o judecatã valoricã care, atunci când este prezentatã ca un fapt ºtiinþific, transformã ºtiinþa într-un fel de religie. Mai mult, aceastã pretenþie este folositã pentru a promova o normalitate eticã a atracþiilor homosexuale ale persoanei.

Dr. Richard Williams, profesor de psihologie la Brigham Young University ºi director la Wheatley Institution, descrie câteva dintre conceptele presupus ºtiinþifice care apar în raport: Noþiuni cum ar fi orientarea, atracþiile ºi identitatea sexualã nu sunt definite ºi nici descrise cu claritate. Nu sunt certificabile ca ºi cauze ale comportamentelor ºi sunt abordate doar ipotetic. De aceea, ele nu sunt ºtiinþifice. Dacã Echipa de Lucru a inclus asemenea aspecte printre „faptele ºtiinþifice” pe care le menþioneazã, aceasta denotã o înþelegere superficialã ºi problematicã a ºtiinþei, având însã de-a face cu o abordare popularã ºi simplistã faþã de un model cultural, dar caricaturizat, al ºtiinþei în încercarea de a defini ºi a explica fenomene umane reale. Mai încolo, dr. Williams scrie despre „înþelegerea superficialã ºi problematicã a ºtiinþei” a echipei de lucru ºi despre folosirea de cãtre aceasta „a unei abordãri relativ datate ºi neexaminatã asupra datelor ºtiinþifice” pentru a discuta aceste aspecte, ºi menþioneazã anumite „agende politice care sunt evident la lucru”. (…)

Bãrbaþi ºi femei care au atracþii homosexuale au dreptul sã îºi aleagã propria abordare terapeuticã ºi sã fie respectaþi pentru credinþa lor. Principalele asociaþii terapeutice sunt de acord asupra importanþei acestor douã aspecte fundamentale: clienþii au dreptul la autonomie pentru a-ºi stabili propriile scopuri pentru consiliere; specialiºtii sunt chemaþi sã respecte valorile religioase ºi spirituale ale clienþilor lor. Pentru multe persoane, a fi creºtin înseamnã a avea niºte standarde ridicate privind sexualitatea – a învãþa cum sã abordezi tentaþiile ºi a-þi limita actele sexuale la cadrul matrimonial dintre soþ ºi soþie. Cei ce cred asta ºi se luptã cu o homosexualitate nedoritã au dreptul sã fie susþinuþi pentru a corela asta cu credinþa lor. Psihologii recunosc importanþa autonomiei clientului, precum ºi valoarea credinþei în viaþa clientului. Terapeuþii care practicã diferite eforturi de schimbare a orientãrii sexuale oferã un serviciu de valoare pentru acei clienþi a cãror identitate religioasã este mai importantã decât conflictele homosexuale de care au parte. Ei îi ajutã pe aceºti bãrbaþi ºi femei sã îºi aducã sexualitatea în linie cu credinþa lor ºi este important ca ei sã continue sã ofere acest ajutor valoros. (…)

Asociaþia Americanã pentru Cercetarea ºi Terapia Homosexualitãþii (NARTH) a publicat o analizã a literaturii psihologice despre homosexualitate ºi schimbare, Ce aratã studiile: Rãspunsul NARTH la afirmaþiile APA despre homosexualitate. Iatã care sunt concluziile lor: În timp ce câteva dintre principalele asociaþii psihologice au avertizat cã intervenþiile menite a schimba orientarea sexualã pot fi periculoase, asemenea avertizãri nu au nici o bazã în literatura profesionalã ºi ºtiinþificã. Din contrã, cercetarea empiricã din ultimii zece ani, efectuatã de Spitzer, Karten, Jones ºi Yarhouse, de exemplu, nu a identificat nici o dovadã a rãului. Numãrul limitat de rapoarte clinice care afirmã cã rãul este posibil – dacã nu probabil – dacã o persoanã pur ºi simplu încearcã sã se schimbe, sunt în mod tipic scrie de activiºti homosexuali. În mod ironic, principala încercare empiricã (Shidlo ºi Schroeder) de a documenta acest rãu a condus la dovezi cã terapia de reorientare i-a ajutat pe unii oameni.

Chiar ºi atunci când clienþii nu au obþinut nivelul de schimbare pe care ºi-l doreau, din acele încercãri au rezultate alte beneficii. În ultima decadã, unele studii sau analize (de ex. Nicolosi, Byrd, ºi Potts; Shidlo ºi Schroeder; Spitzer) asupra persoanelor care au participat la procese de reorientare sexualã terapeuticã sau de naturã religioasã au arãtat cã multe persoane care nu ºi-au atins þinta de reorientare sexualã au gãsit totuºi procesul ca fiind benefic. De exemplu, unele „eºecuri” de reorientare au declarat cã se simt mai puþin deprimaþi, cã se simt mai bãrbaþi (bãrbaþii) sau mai feminine (femeile) ºi cã au dezvoltat relaþii non-sexuale mai intime cu acelaºi sex. Tragem concluzia cã beneficiile documentate ale terapiei de reorientare – ºi lipsa unui pericol general documentat – susþine disponibilitatea în continuare a acesteia pentru clienþii care îºi exercitã dreptul la autonomie terapeuticã ºi la auto-determinare, printr-un consimþãmânt informat etic. (…)

Existã o puternicã legãturã între homosexualitate ºi riscuri majore la adresa sãnãtãþii. Existã un volum mare de date care aratã cã comportamentul homosexual prezintã riscuri. Nu s-a demonstrat cã „stigmatul social” sau „discriminarea” ar conduce la acele pericole. Organizaþiile profesionale admit frecvent cã existã un mare numãr de probleme de sãnãtate asociate cu homosexualitatea, inclusiv: depresie, rãu auto-provocat, comportament sexual riscant, incidenþã ridicatã a HIV/SIDA ºi a altor BTS, abuz de substanþe, anxietate, paranoia, bulimie,probleme relaþionale; dependenþe sexuale ºi tulburãri de personalitate. Modelul propus pentru prevalenþa acestor probleme în viaþa homosexualilor este acela cã ele sunt produse de „stresul minoritãþii”, de „stigmatul social” ºi de „discriminare”.

Conform acestei opinii, persoanele credincioase care afirmã cã modelul lui Dumnezeu pentru sexualitate este un bãrbat/o femeie, cei cu atracþii homosexuale care nu vor acele atracþii ºi oricine oferã consiliere pentru reducerea sau schimbarea acestor atracþii sunt toþi promotori ai unui stigmat, ai discriminãrii ºi ai unui bigotism homofob. Ca urmare, multe asociaþii de activiºti cred cã aceºti oameni trebuie opriþi. Aºa cã grupurile din cadrul asociaþiilor de psihologie lucreazã la interzicerea terapiei pentru homosexualitatea nedoritã. ªi nu doar a terapiei, ci a oricui care sugereazã cã corpul nostru a fost conceput pentru o sexualitate hetero, a oricãrei dezaprobãri sociale sau religioase a homosexualitãþii ºi a oricui care sugereazã cã heterosexualitatea este norma. (…)

Aceia dintre noi care au scãpat de homosexualitate cunosc lanþurile pãcatului ºi ruºinii ºi mulþi dintre noi au simþit iubirea lui Dumnezeu ºi puterea Lui de transformare. Nu e de mirare cã unii oameni nu înþeleg aceasta, cã nu vor accepta aceasta ºi cã ne vor ataca în încercarea de a anula relatãrile noastre. În aceastã lume confuzã ºi eºuatã din punct de vedere sexual, existã tineri ºi tinere care cresc cu astfel de probleme profunde. Este important ca relatãrile noastre sã continue sã fie auzite ºi ca realitatea schimbãrii de la homosexualitate sã continue sã fie anunþatã în spaþiul public, pentru ca ºi alþii sã afle despre libertatea ºi schimbarea de care am avut noi parte.