Gem târgurile de carte, librãriile, ºtandurile stradale, de cãrþi scrise de evrei, în care, de nenorocirile întâmplate în România, de la 23 august 1944, pânã în anul 1989, sunt de vinã doi români, Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi Nicolae Ceauºescu. De ce vor sã ascundã ceva cutremurãtor de grav?
Responsabilitatea pentru tot ce s-a întâmplat în comunism aparþine unicului factor de decizie, partidului comunist, de la factorul centralizat, la cel teritorial. El hotãrãºte ce sã se facã ºi cum sã se facã.
Factorul comunist de preluare a puterii în Basarabia, nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa, în timpul rebeliunii iudaice antiromâneºti din 1940, a fost deþinut de evrei. Tot de ei, în continuare, aºa cum reiese din tabelele cu repartizarea teritorialã a sutelor de evrei comuniºti (Vezi Holocaustul (genocidul) evreilor împotriva românilor). E de ajuns sã suprapunem localitãþile din care s-au fãcut arestãrile ºi întemniþãrile românilor, dar ºi deportãrile ºi ne dãm seama cine a decis ca asupra românilor sã se practice genocidul. Soldaþii sovietici mongoli ºi nu numai, nu ºtiau care sunt români, sau de alt neam. ªi nici alþi conducãtori veniþi degrabã din URSS. Evreii localnici ºtiau.
Dar în România din noile ei graniþe, impuse de URSS? Se poate ajunge cu uºurinþã, dupã opinia noastrã, la un numãr de vreo zece mii de tovarãºi comuniºti evrei, care au fost factori de decizie în România, de la factorul centralizat, la cel teritorial. Ideologii evrei de azi, pentru a evita ajungerea evreilor în situaþia de a rãspunde în faþa poporului român de holocaustul sãvârºit asupra românilor, îºi amintesc sectorial ºi evaziv de unii evrei cu responsabilitãþi, dar ºi atunci aratã spre cei doi români, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceauºescu.
Dupã 23 august 1944 evreii bolºevici s-au trezit într-o situaþie stânjenitoare. Partidul Comunist din România era un partid al evreilor, dar cu un numãr prea mic de evrei. Români sã fi fost câþi sã-i numeri pe degetele unei mâini. De numãrul acesta mic de evrei se prevaleazã ideologii evrei, mai reducând numãrul. E adevãrat, documentele din arhiva româneascã a vremii reþine un numãr mic, de evrei bolºevici, pânã în 1940. Vãzându-se Ana Pauker et Co., cã are Armata Roºie la dispoziþie în toatã România, îi iscodi mintea o fabricã de evrei ilegaliºti. Doi ilegaliºti dacã depun mãrturie pentru al treielea, este ºi acesta ilegalist (Practica minciunii prin mãrturii mincinoase s-a transformat în “documente” ºi în alte domenii). Adicã a desfãºurat activitate în clandestinitate, în calitate de comunist (bolºevic) al P.C. din România. ªi fabrica de minciuni a funcþionat. Din mincinoºi, la mincinoºi, la mincinoºi, pânã Partidul Comunist din România s-a îngroºat cu cinci mii de ilegaliºti. ªi cu ceilalþi, de dinainte, vreo mie, în total ºase mii de bolºevici evrei se instaleazã brutal ºi sângeros, la pârghiile de conducere ale României. ªase mii? Nici vorbã. Ci vreo zece- douãsprezece mii. Cei ºase mii de evrei ºi ce evrei, ilegaliºti, n-au mai avut ºi ei alþi evrei, care sã dea nãvalã, la absolut toatã bogãþia României? Soþii, fraþi, surori, nepoþi. Prieteni. Cunoscuþi. Pe un lung ºir de ani. Se regãsesc în dominarea numericã, în structurile centralizate statale ºi teritoriale, în instituþii. Acolo, unde, în mod excepþional nu au dominat ºi numeric, au avut funcþiile de decizie, de conducere. Aºa, în agriculturã. Întreaga þarã cãzuse sub dictatura iudaicã. Din 1940, pânã în 1989 (Cu întrerupere în 1942 ºi 1943 ºi parþial în 1940). Tot ei pot fi identificaþi în structurile decizionale ale þãrii ºi dupã 1989. In ultima perioadã, înainte de 1989, românii urcau printre evrei în structurile centrale, dar ºi teritoriale, spre disperarea evreilor, care sufereau o anume restrângere de autoritate. În urmãtorii vreo zece-cincisprezece, românii ani ar fi redevenit stãpâni deplini în propria lor þarã. Aºa se explicã lovitura de stat anti româneascã ºi executarea lui Nicolae Ceauºescu. Tot cu ajutorul Uniunii Sovietice. Si au pus mâna din nou pe România. Cu siguranþa nu pentru prea multã vreme. Dar am anticipat destul. Aºa cum în Basarabia, nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa, unde se cunosc, pânã acum, peste trei sute de bolºevici evrei vinovaþi, sã dãm ºi din România cu graniþele de azi, nume de tovarãºi evrei bolºevici. O micã parte din cei vreo zece mii. Pe cei de azi, de dupã 1989, îi vor trece sudorile reci, ei fiind urmaºii celor din 1940, pânã în 1989. 1) Urmaºii familiilor de evrei (tatãl evreu, mama evreicã). 2)Urmaºii românilor cãsãtoriþi (mãritaþi!) cu evreicile aduse din URSS, evreice cãrora Ana Pauker le-a dat o destinaþie clarã, cãsãtoria cu acei români care vor fi toleraþi în funcþii de conducere, necesari. Sãrmanii români le spuneau rusoaice, aºa aveau sarcinã de la evrei. Nu le scoteau în publicul de jos ºi la rudenii, nu ºtiau româneºte ºi românaºii isteþi, ar fi înþeles ºi ce fel de “rusoaice” sunt. Si acestea au fost spionii propriilor soþi în favoarea comunitãþii bolºevice evreieºti. Si prin soþii lor aflau unele, altele, pe care le raportau confidenþial. Iar o parte din aceste soþii erau ele însele, cu anumite funcþii importante. Si urmaºii acestora sunt înfipþi ºi azi la cârma þãrii. 3) Si urmaºii românilor cãsãtoriþi cu evreice din România. Se ºtie cã la evrei, în cazul familiilor mixte, cu mamã evreicã, apartenenþa la comunitatea evreiascã, o dã mama. Când tatãl este evreu ºi soþia nu este evreicã, aceasta trece la religia mozaicã. ªi se mai ºtie cã Sinagoga de regulã nu permite cãsãtoria unui evreu cu o creºtinã, sau a unei evreice cu un creºtin, doar atunci când existã anume interese iudaice. Interesele iudaice pot fi uºor contabilizate ºi în cazul cãsãtoriilor mixte, de sub controlul evreilor comuniºti din România. Si al sinagogii. Este de ajuns cã se ºtiu cei care au fost înainte de 1989 în structurile guvernamentale ºi teritoriale, în fruntea unor instituþii culturale, ºtiinþifice ºi se va descoperi, cu stupoare, cã sunt evrei (tatãl evreu, mama evreicã), sau români ajunºi acolo prin faptul cã erau cãsãtoriþi cu evreice. ªi soþiile lor evreice. O listã cu evreicile din structurile guvernamenmtal si din alte instituþii ar fi edificativã. Cã unii au ajuns cu timpul personalitãþi, e firesc. Au avut toate condiþiile ºi avantajele. Dar românii cãsãtoriþi cu românce nu au beneficiat de sprijinul comuniºtilor evrei. Ajunºi, în anii de dinainte de 1989, în instituþiile la care ne-am referit, ori deveneau colaboraþioniºti ai evreilor, ori li se fãceau zile fripte. La fel ºi azi. (Sãrmanii, unii au devenit porta vocea evreiascã împotriva românilor. Lor le-a fost ºi le este bine. Au ajuns ºantajabili.). Cã dupã trecerea unor ani, cei mai mulþi evrei din România îºi ascund originea, dar continuã sã acþioneze în interesul evreilor din România ºi din întreaga lume, este ºtiut. Dacã ar fi fost loiali poporului român, n-ar avea de ce sã-ºi ascundã originea. Simpatia faþã de confraþii evrei ar fi fost de înþeles ºi facilitarea unor legãturi culturale, ºtiinþifice, economice, între poporul român ºi evreii de dinafara României, ar fi fost normalã. Iar pãrerea multor evrei, cã nu li se mai ºtie apartenenþa etnicã la evreime, este eronatã. In continuare sã argumentãm cele de mai înainte, limitându-ne la spaþiul restrâns al unui articol, dar cei interesaþi, pot afla ei înºiºi numele a mii de evrei bolºevici din România. Ilegaliºtii au primit indemnizaþii mari, sfidãtoare faþã de nivelul de trai al românilor. La rang de demnitari de stat. Unii trãiesc ºi azi. ªi urmaºii lor au primit ajutor de urmaº de ilegalist, de parcã nu aveau beneficii mult prea mari faþã de nivelul de trai al românilor. Iar deþinuþii politici români, supravieþuitori ai închisorilor ºi lagãrelor, au fost muritori de foame, situaþia lor financiarã fiind ºi azi ofensator de micã, faþã de a cãlãilor României. Comparaþi nivelul financiar al ilegaliºtilor în viaþã ºi al deþinuþilor politici români.
Desigur exista ºi evrei (propriu-ziºi, sau din familii mixte) cu un comportament normal în relaþiile cu românii. Dar ºi aceºtiea se fac a nu ºti despre activitãþile incorecte, intolerabile, ale altora. κi pãstreazã avantajul unor relaþii.
Sunt ºi excepþii. Cunoaºtem cazul lui Bruhis, autorul cãrþii Rusia, România, Basarabia, Universitas, Chiºinãu, 1992, în care nu a ezitat sã deconspire activitatea netrebnicã a evreilor bolºevici faþã de poporul român.
În rândurile ce urmeazã ne vom restrânge la numele unor evrei din structurile de conducere ale României.
Cele ce urmeazã sunt extrase din cãrþile pe care le vom cita la sfârºit:
Pe urmaºii lui Cain, destinaþi sã instaureze comunismul în România, capitularea necondiþionatã de la 23 august 1944 i-a surprins la Moscova…
Sosind de la Moscova la 17 septembrie 1944, grupul Anei Pauker a dat peste cap conducerea provizorie a PCR ºi de fapt i s-a substituit… Întrucât din totalul de 900 de comuniºti existenþi la acea datã în România, cei de etnie românã puteau fi numãraþi pe degetele de la o mânã, “greul” îl duceau urmaºii lui Cain ºi câþiva comuniºti: unguri, bulgari, ruºi, ucrainieni ºi armeni. Pentru acest motiv, aceastã adunãturã se numea nu Partidul Comunist Român, ci Partidul Comunist din România.
Pentru a spori numãrul comuniºtilor s-a trecut la completarea Partidului cu “ilegaliºti”. Aceastã mãsurã a condus la creºterea numãrului membrilor de partid, dar compoziþia naþionalã nu s-a schimbat, alogenii ºi în special urmaºii lui Cain erau majoritari. Pentru a deveni comunist “ilegalist” aveai nevoie de doi martori “ilegaliºti” ºi cum români nu aveau precursori, nu deveneau“ilegaliºti” comuniºti.
In scurt timp, “ilegaliºtii” au ajuns la 5000 de membri. În faþa argumentului de “ilegalist” cãdeau toate criteriile de selectare ºi promovare a cadrelor, inclusiv criteriile de clasã, aplicate cu stricteþe românilor.
Fabricanþi, bancheri, negustori ºi tot felul de alþi bogãtaºi, dar mai ales descendenþii lor, care în nici un caz nu aparþineau clasei muncitoare sau þãrãnimii sãrace, au revenit la statutul din perioada capitalistã, de subordonare a muncitorilor ºi þãranilor. Au devenit ofiþeri cu funcþii de comandã care sã apere þara, aºa cum orice animal îºi apã prada. Pe mâna lor au încãput finanþele þãrii, economia, comerþul interior ºi exterior, producþia, cercetarea, ºtiinþa, cultura, mass-media, politica ºi reprezentarea diplomaticã a þãrii. “Ilegaliºtilor” li s-au oferit toate privilegiile: pensii FIAP, spitale ºi policlinici speciale, magazine speciale ºi li s-a deschis calea promovãrilor în cele mai înalt funcþii din partid ºi administraþie.
Nici un sector politic, economic, cultural, ºtiinþific nu a rãmas neacoperit de aceºti misterioºi “ilegaliºti”. Cine erau ei, unde ºi cum luptaserã în ilegalitate? Rãspunsul era pe buzele tuturor românilor nãpãstuiþi: erau sioniºti care desfãºuraserã o activitate specificã acestei organizaþii de întrajutorare evreiascã. Cei mai mulþi dintre ei, fiindcã erau bogaþi, cotizaserã cu importante sume de bani la ajutorul sionist, pe care, la recunoaºterea calitãþii de “ilegalist PMR” îl transformaserã în “ajutorul roºu”. Meritã a fi amintit cazul baronului Neuman, patronul fabricii de textile de la Arad ºi a prietenului sãu, bogãtaºul Donath Andrei.
Lista “ilegaliºtilor” s-a îngroºat cu maghiarii proveniþi din puzderia de organizaþii existente în Transilvania, inclusiv în partea de nord, cedatã Ungariei prin odiosul Diktat de laViena.
În perioada octombrie 1944-martie 1945, când Ardealul de nord s-a menþinut sub ocupaþie sovieticã, în înþelegere cu Moscova, au fost aduºi în aceste teritorii aproximativ 200 000 de unguri, care i-au înlocuit pe cei care au fugit din România, de teamã sã nu fie judecaþi pentru faptele sãvârºite în timpul ocupaþiei hortyste. În categoria “ilegaliºti” au fost incluºi ºi foºtii agenþi KGB, care în proporþie de peste 90% erau urmaºii lui Cain.
În Biroul Politic al CC al PCR, cel mai autoritar organism politic la acea vreme, erau: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Robinsohn Puker, Teohai Georgescu (alias Burach Tescovici) ºi Vasile Luca (alias Luka Laszlo), respectiv un român ºi trei alogeni.
În cartea sa, Primejdii, încercãri, miracole, rabinul-ºef din România, Moses Rosen, scria: Dej ºi Luca erau socotiþi formal, primii, însã toatã lumea ºtia cã ea (Ana Pauker n.a.) era numãrul unu…
In PC(b) urmaºii lui Cain deþineau puterea în proporþie mai mare de 80%. În compensaþie toate secþiile Comitetului Central erau conduse de aceºtia, astfel:
1. Mihai Roller. A condus sectia de istorie. Este fãcut academician. Nu avea studiile terminate. Iatã cei mai apropiaþi colaboratori ai sãi:
2. Filipovici (venit ºi el din URSS).
3. Onesacu Marcu (nume de împrumut). Absolvent al Facultãþii de drept din Bucureºti.
4. Marusohn. Studii medii.
5. Krakauer Charlota. Profesoarã de francezã.
6. Langfelder Paul. Venit din Occident în 1946. Nu ºtia româneºte.
7. Aronovici.Arhitect.
8. Milka Herºcovici.
9. Iosif Chiºinevschi. A condus secþia de propagandã. Evreu Basarabean. L-a avut alãturi pe evreul transnistrian
10. Miron Costantinescu. Împreunã ºi-au adus contribuþia la uciderea bestialã, cu ranga, a lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, care avea “vina” cã se declarase român.
11.Teodor Rudenco. A condus secþia de culturã. Evreu din Basarabia. Acum apar “poeþii muncitori” Ion Pãun Pincio, Marcel Breslaºu, A.Toma, E. Frunzã, Th. Neculuþã s. a.
12.Vincze. A condus secþia pentru îndrumarea ºi controlul armatei, justiþiei ºi securitãþii. Evreu ungur.
13. Ghizela Vass. A condus secþia externe. Evreicã maghiarã. Asistatã de 14. Lidia Lãzãrescu (nume de împrumut), 15.Olga Deuth, 16. Andrei Goanþã (nume de împrumut).
In ministere situaþia era identicã:
17. Ana Robinsohn Pauker. Evreicã. Ministrul Afacerilor Externe. Îi avea ca adjuncþi pe 18. Eduard Mezincescu (Mezingher), evreu. 19. Grigore Preoteasa. Cãsãtorit cu o evreicã, 20. Nicolae Cioroiu. Cãsãtorit cu o evreicã.
Toþi directorii din Ministerul Afacerilor Externe erau evrei :
21. Lãzãrescu, 22. Mircea Bãlãnescu, 23. B. ªerban, 24. Clara Ardeleanu, 25. Ida Felix, 26. E. Pãsculescu, 27. Ana Toma, 28. Cornel Bogdan, 29. Petre Iosif, 30. Dionisie Ionescu, 31. Nicu ªerban.
Ambasadori evrei: 32. Gheorghe Stoica, la Berlin, 33. Davidovici, în Israel, 34. Simion Bughici, la Moscova, 35. Mircea Bãlãnescu, la Paris, 36. Petre Iosif, la Roma, 37. Silviu Brucan (Samuil Brukner), la Washington.
Toamna, când începeau sesiunile ONU, mass-media care anunþa sosirea delegaþiilor se amuza, anunþând cã Israelul a veni la sesiune cu douã delegaþii, una din Israel ºi alta din România.
In ministerul de externe singurii români erau femeile de serviciu, portarii ºi ºoferii. In rest “poporul ales”.
Circula atunci în minister o vorbã de duh, sau de nãduh, conform cãreia în MAN funcþionau 11 sinagogi. Talmudul prevede cã unde sunt 10 iudei (bãrbaþi) poate lua fiinþã o sinagogã ºi în Ministerul de Externe erau 112 evrei (bãrbaþi).
38. Mihai Florescu (nume de împrumut). Ministrul Petrolului ºi al Chimiei. Venit din URSS cu Ana Pauker. S-a strecurat în casa lui Nicolae Ceauºescu, jucând un rol nefast în toate evenimentele “epocii de aur”.
ªi acesta a avut grijã sã umple ministerul cu oameni de încredere dupã modelul Anei Pauker. A înfiinþat celebrul SOVROM-PETROL: altã pâlnie prin care petrolul românesc s-a scurs fãrã greutate spre Uniunea Sovieticã. Prin anii 50, o societate sovieticã (Cuarþit) a început exploatarea sãlbaticã a uraniului din Munþii Apuseni, despre care se spunea cã este cel mai pur din lume. Românii îl scoteau din pântecul pãmântului, îl încãrcau în lãzi speciale ºi lua drumul URSS. Era material strategic pentru interesul socialismului.
Valoarea uraniului jefuit de sovietici a depãºit trei miliarde de dolari.
La Ministerul Apãrãrii Naþionale, la început a fost ministru ruteanul Emil Bodnarebko (Botnãraº). Mai târziu,
39. Leontin Silaghi (Sãlãjan). Cãsãtorit cu o evreicã.
40. Walter Neulander (Roman). Responsabil cu educaþia politicã a armatei (îndoctrinare).
Aceºtia au fost groparii armatei române din cel de al II-lea rãzboi mondial.
41. Luka Laszlo (Vasile Luca). Ministrul Finanþelor. Prieten apropiat al evreilor unguri Bela Kun ºi Mathyasz Rakoczi. Un adept fãþiº al falsei teorii cã Ardealul e unguresc. ªi-a vãzut împlinit visul , dupã care râvneºte ºi azi UDMR, de a înfiinþa Regiunea Autonomã Maghiarã. În scutã vreme ºi acest minister a fost dominat de urmaºii lui Bela Kun ºi ai lu Cain. Un glumeþ spunea cã în Ministerul de Finanþe nu mai vorbeau româneºte decât femeile de serviciu ºi portarii.
În timpul rãzboiului, mareºalul Ion Antonescu i-a obligat pe nemþi sã plãteascã nu cu mãrci, ci cu aur masiv, toate exporturile României cãtre Germania ºi s-au adus în þarã 40 de tone de aur masiv. Sovieticii l-au considerat aur german ºi l-au confiscat, drept pradã de rãzboi…
Deºi prin armistiþiul semnat la Moscova, în noaptea de 12-13 septembrie 1944, despãgubirile de rãzboi fuseserã fixate la 300 milioane USD, în realitate, pânã la semnarea tratatului de pace de la Paris s-au plãtit mai mult de 1,5 miliarde USD. Prin SOVROMURI, România a fost exploatatã mai sãlbatic decât coloniile.
42. Ana Toma, evreicã. Ministrul Comerþului Exterior. Fostã ºefã de cabinet la Ana Pauker. Soþia lui Bodnarenco Pantelei Pantiuºa (alias Pintilie Gheorghe) din Tiraspol, ºeful Securitãþii Române.
Ana Toma a avut sarcina de partid sã prezinte la procesul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu dovezile fabricate, cum cã acesta era duºmanul Uniunii Sovietice, dovezi care, deºi nu au convins pe nimeni, au stat la baza condamnãrii la moarte a celui care a declarat la Cluj, cã în primul rând este român ºi apoi comunist.
ªi în acest minister ºi în societãþile de comerþ exterior organizate pe ramuri ale economiei naþionale, majoritatea conducãtorilor ºi funcþionarilor erau evrei. Aceºtia afirmau cã românii nu au calitãþi de comercianþi.
Pagubele provocate economiei naþionale prin operaþiuni frauduloase în comerþul exterior au fost fabuloase. Oala era bine acoperitã, astfel cã nu a fost dat în vileag decât cazul de la AGROIMPORT-EXPORT, când grupul de delapidatori condus de Donath Andrei a furat ºi depus la bãncile elveþiene 50 de milioane USD.
43.Alexandru Moghioroº (evreu din Ungaria-n.n.). Dirija Ministerul Agriculturii, de la nivelul Comitetului Central.
44. Teohari Georgescu (Burach Tescovici). Ministru de Interne.
45.Alexandru Nicolschi (Grumberg Boris Nicolschi) . Evreu basarabean. Sovieticii i-au dat gradul de general. La începutul anului 1945, pentru Grumberg Boris Nicolschi s-a creat o structurã specialã: Brigada mobilã, care poate fi socotitã nucleul viitoarei securitãþi. Aceastã formaþiune de represiune formal era încadratã în cadrul Direcþiei Generale a Securitãþii Statului, însã acþiona independent ºi avea misiuni speciale de informaþii, de arestare ºi cercetare a populaþiei(s.n.).
46.Serghei Niconov. ªeful spionajului român. Avea o biografie asemãnãtoare cu a lui Alexandru Nicolschi.
În anul 1948 s-a înfiinþat Direcþia Generalã a Securitãþii poporului (DGSP), condusã de evreii Alexandru Nicolschi,
47. Bodnarenco, 48. Pantelei Pantiuºa, 49. Vladimir Mazuru. Dintre oamenii care în primii ani de existenþã a DGSP au ocupat funcþii de conducere, pânã la ºef de birou inclusiv, atât în compartimentele operative cât ºi în cele administrative, erau: Serghei Niconov (enumerat mai înainte), 50. Cacica Sasa, 51. Oprescu Dorel (nume de împrumut), 52. Rita (soþia lui Oprescu Dorel), 53. Slechinger Paul, 54. Chioreanu Magdalena (nume de împrumut), 55. Blaukenstein Magdalena, 56. Roza Adalbert, 57. Bichel Ivan, 58. Miºa Protopopov, 59. Bercovici, 60. Ijak Adalbert, 61. Szabo Eugen, 62. Maximenco Feodor, 63. Hollinger Isidor, 64. Teiºanu Eugen (nume de împrumut), 65. Hirch Tiberiu, 66. Friedlander Eugen, 67. Heriºan Alina (nume de împrumut). Tatãl ei era proprietarul unei rafinãrii ºi al unor sonde din Moldova. 68. Ebner Silvia, 69. Kovaks Pius, 70. Demeter ªandor, 71-72. Fraþii Ady, 73. Hirch-Haiducu, 74. Fux Beria, 75. Herscovici , 76. Schmerler, 77. Hary Bogadan, 78. M. Pacepa. Si alþii .
În Direcþia de Cercetãri Penale, întregul efectiv, în frunte cu Dulgheru Miºu, erau evrei:
79.Dulgheru Miºu (Dulbergher), 80.Aritonovici Samy, 81. Matusevici Nathan, 82. Ficher Simon, 83. Zigler Simon, 84. Davidovici Leon, 85. Segal Luiza. Si alþii (s.n.).
ªeful de cadre din Ministerul de Interne: 86. Demeter ªandor.
Secretar general al Ministerului Afacerilor Interne: 87. Iosif Straier.
Unitãþile teritoriale aveau în conducere, în majoritatea cazurilor, de asemenea evrei.
La regiunea Bucureºti: 88. Stancu Aurel. Venit în 1944 de la Moscova. Avea ca principali colaboratori pe: 89. Weis Isidor, 90. Kohn Bernanrd, 91. Edelstein, 92. Rodelstein, 93. Hâncu (nume de împrumut). ªi alþii.
La regiunea Ploieºti: 94. ªtrul Mauriciu, colonel.
La Braºov: 95. Kalausek Koloman, colonel.
La Piteºti: 96. Nedelciu Mihailo, apoi, 97. Wisting Eugen.
La Galaþi: Ijak Adalbert (enumerat mai înainte).
La Cluj: 98. Patriciu Mihail (nume de împrumut).
La Bacãu: 99. Câmpeanu (nume de împrumut), colonel.
La Suceava: 100.Popic Adalbert. Paraºutat de sovietici în timpul rãzboiului).
La Târgu-Mureº: 101. Daszkel Eugen.
La Oradea: 102. Zeller.
La Maramureº: 103. Davidovici- Dascãlu. ªi altii.
La Satu-Mare: 104. Ludovik Weiss.
Miºu Dulgheru (enumerat mai înainte)…angajat al Ministerului de Interne în 1945, apoi trecut la Serviciul Special de Informaþii. Între 1948 ºi 1952 a fost ºeful Direcþiei de Anchete Penale, poziþie în care a instrumentat cazul Lucreþiu Pãtrãºcanu, condamnat la moarte ºi ucis în aprilie 1954. La începutrul anilor 80, cãlãul a emigrat în Israel.
Ludovik Weiss…a lucrat în Siguranþã în 1946-1948, iar ulterior la Securitate (1948-1960), fie ca ºef al Serviciului judeþean Satu-Mare, fie în cadrul Direþiei Anchete Penale, care i-a încredinþat loturile Canal ºi pe Lucreþiu Pãtrãºcanu. Pentru ultima “ispravã, Weiss a fost decorat cu Ordinul Steaua RPR. In anii 80 a plecat în Israel. In anul 1949 a împuºcat patru þãrani din Odorhei (Satu-Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyla Alexandru.
Regiune Prahova: 105. Iþic Averbach. Comandantul Securitãþii.
La Iaºi: 106. David Isidor ºi 107.Vasile Dascãlu.
108. ªtefan Koller. Locotenent colonel de securitate. A funcþionat din 1952, în Ministerul Afacerilor Interne, în Direcþia Generalã a Lagelor, iar între 1954 ºi 1957 a fost comandantul închisorilor din Aiud ºi apoi a Vãcãreºtilor.
ªi justiþia se afla în mâinile urmaºilor lui Cain:
109. Avram Bunaciu, “mãritat” cu o evreicã. Secretar general la Ministerul de Interne. Preºedinte al Tribunalului Poporului.
La Parchetul general ºi mai târziu, la Tribunalul Suprem:
110. Alexandru Voitinovici. Apropiat colaborator al familiei Brukner (Brucan).
111. Alexandra Sidorovici (soþia lui Silviu Brucan).
Aceºtia au trimis în faþa plutoanelor de execuþie, sau la moarte lentã, în închisori, floarea intelectualitãþii româneºti, care era vinovatã de faptul cã ºi-a iubit þara ºi a militat pentru înãlþarea neamului românesc.
În spatele Anei Pauker ºi a baionetelor armatei roºii, având drept model procesele staliniste din anii 30, acuzatorul public Alexandra Sidorovici ºi-a permis sã urle ºi sã îndrepte arãtãtorul spre boxele în care se aflau niºte monºtri sacri ai neamului românesc: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gheorghe Brãteanu, Constantin Titel Petrescu ºi alþii.
Singurul minister în care predominau români era cel al agriculturii, dar dirijat, la nivelul Comitetului Central, de Alexandru Moghioroº.
La instituirea acestei stãri politico-sociale au contribuit nu numai Kremlinul, ci ºi organizaþiile mondiale evreieºti, interesate de extinderea comunismului pe întreaga planetã.
În lucrarea sa Contribuþia unor minoritãþi naþionale la bolºevizarea României, analistul politic, generalul Neagu Cosma, aratã cã în România erau “instructori” israelieni, care instituiau sarcini speciale pentru Ambasada Israelului ºi pentru evreii din România”: 112. Scholmo Leibovici, 113. Yeschaianu Dan.
Silviu Brucan (Samuil Brukner). Enumerat mai înainte. Cel mai teribil acuzator, redactor-ºef al ziarului Scânteia.
La Botoºani: 114. Moritz Feller, 115. Ruchenstein,116.Solomovici.
Toatã România era ocupatã ºi torturatã de cãlãi de teapa unui Feller, Ruchenstein, Solomovici, Grundberg, Nicolschi, Grumberg, isterizaþi de un Brukner. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Þara noastrã, Bucureºti, 2004, p. 326-336, 341, Neagu Cosma, Cupola-Din culisele securitãþii, Editura Globus, Bucureºti, p. 44-83).
Numerotarea ºi sublinierile de mai înainte ne aparþin-G.G.C.
Sã continuam ºi cu alþii, care s-au înscãunat în locul românilor? Sã aleagã cititorii, domeniile care-i intereseazã. Noi am precizat cã în afara agriculturii- pe care tot bolºevicii evrei au sovietizat-o, martirizând un mare numãr de þãrani,- evreii dominau numeric în structurile centralizate ºi teritoriale.
Subliniem cã nu a fost o cale legalã de pãtrundere în mecanismele vitale ale României, ci prin forþã brutalã, criminalã, apoi abuzând de poziþiile obþinute. Aºa cum se întâmplã ºi azi. Procesul de eliberare naþionalã, la care se angajeazã românii,este legitim ºi de nestãvilit. Au dreptul sã îndepãrteze pe uzurpatori ºi sã preia controlul mecanismelor de control ºi dãinuire ale poporului roman. Evreilor inteligenþi le va fi bine, plecând de bunã voie din locurile pe care le deþin prin abuz criminal, sau le menþin cauzurpatori, prin moºtenire. Inclusiv cei care s-au revãrsat din nou, dupã 1989, în structurile informative. In locul lor se vor înãlþa românii.
Sã presupunem cã palestinienii, ajutaþi de o forþã militara strainã, ar fi ajuns în fruntea Israelului ºi ar fi lichidat israelienii valoroºi, politicieni, oameni de stiinþa, de cultura, rabini ºi ar fi reuºit sã-ºi prelungeasca autoritatea la urmaºi, iar acestia sã ºi-o menþinã. Ce ar face evreii din Israel ºi nu numai? Ar actiona cu toate mijloacele pentru eliberare. Pentru preluarea destinului neamului lor în propriile mâini.
Gheorghe Gavrilã Copil
Sursa: Miscarea.net]]>
