Se spune că ori de câte ori legea morală decade iar Umanitatea se împotmolește în întunericul ignoranței, pe drumul său către Lumină, Aceasta trimite un Mesager, un Avatar care să reânoiască Legea, Calea, să adapteze Învățătura și Metodele potrivit nevoilor, obstacolelor și mentalităților oamenilor din epoca respectivă.
De aceea, se spune că pe măsură ce timpul trece, metodele vechi dau tot mai puține rezultate, sunt tot mai puțin accesibile generațiilor noi, cu mentalități și probleme diferite față de cele din epoca în care a fost revelată Metoda și Învățătura de la un anumit moment.
Desigur, revine celor din tradiția respectivă, păstrătorii aceleia, sarcina să mențină vie învățătura, să reinterpreteze calea și metodele, în funcție de necesitățile și provocările timpurilor respective.
Însă lumea noastră s-a schimbat atât de mult, iar provocările sunt atât de diferite încât pare aproape imposibil să mai poți reinterpreta sau folosi ceva din trecut. Până și cuvintele textelor sacre și-au pierdut înțelesul, devenind necunoscute, asemenea unei limbi moarte, pentru tinerele generații, atât datorită reperelor și simbolurilor din trecut, străine noilor generații, cât și datorită pierderii înțelesului unor cuvinte și limbaje din trecut.
Studiind nu doar căile spirituale ale trecutului și prezentului, dar și modul în care acestea au fost adaptate pentru oamenii acelor vremuri, am realizat câteva adevăruri simple pe care vreau să vi le împărtășesc în acest mic articol.
În esență, metodologia și calea sunt aceeași, adaptările țin doar de forma îmbrăcată de mesaj, modul în care acesta a fost adaptat minților și puterii de înțelegere a oamenilor din epocile respective. Însă, ca să înțelegi asta, trebuie să ai o experiență clară a țelului, a rezultatului final al căutării.
Nu intru în detaliile explicative ale minților oamenilor din antichitate, evul mediu și epoca pre-industrială – și a modului în care au fost adaptate căile și metodele. Explicațiile mele sunt mult prea vaste, căci nu vizează doar Creștinismul ci și o sumedenie de alte căi (iudaismul, hinduismul, budismul, animismul și chiar și agnosticismul – a cărui evoluție istorică este foarte interesantă și ar merita un capitol separat).
Voi trece la abordarea a ceea ce cred eu că va deveni Calea și Metoda pentru generațiile de azi și de mâine. Problemele oamenilor sunt în esență aceleași, frica și nesiguranța, lipsa unui refugiu stabil în fața schimbărilor și pierderilor de tot felul, nevoia de a găsi repere care să ne facă viața mai bună și dacă se poate, mai împlinită și mai fericită.
Mai ales nevoia de siguranță îi aruncă pe oameni în brațele psihologiei, care din păcate ajunge la ei sub forma diluată a pseudo-științelor cognitive de tipul ”retreaturilor” de ”cunoaștere de sine”, a ”terapiilor alternative” și a tuturor celorlalte ramuri psihedelice de tip ayahuasca și șamanism, care oferă acces la ființa interioară prin abordări diversificate.
Din păcate, toate aceste pseudo-căi actuale nu aduc o finalitate stabilă, nu au o eficiență permanentă deoarece nu depășesc stratul eu-lui individual. Neofitul este învățat să își gestioneze, înfrunte, depășească, armonizeze, integreze provocările, tensiunile, frustrările, fricile, traumele – și cam asta este 99% din spiritul practicilor de tip new age ce domină piața de neo-spiritualitate actuală.
Calea viitorului va fi o cale integrativă, în care nu contează religia din care provii, seturile de valori sau concepții. Toate au valoarea lor, primesc respectul cuvenit unui vehicul care te-a adus până la un anumit punct, dar din păcate nu până la capătul drumului, altfel nu ai căuta altceva.
Sinceritatea și lipsa de prejudecăți vor fi atuurile importante ale noului tip de căutător spiritual. Se vor auto-exlcude cei dominați de frici, anxioșii și habotnicii care se cramponează de forme, în defavoarea esenței. Vor fi recompensați cei cu spiritul viu, curioșii dotați cu inteligență analitică, capabili de curajul explorării propriului univers lăuntric, fără prejudecăți.
Nu se va mai intra în caruselul și imaginarul fricilor și obsesiilor proprii, în analiza exasperantă și epuizantă a acestora. În schimb, vom învăța curajul de a privi direct toate aceste limite și frici, căutând dincolo de ele, sursa lor. În momentul în care practicantul descoperă că nu există o bază solidă a tuturor conceptelor, temerilor, coșmarurilor și limitărilor, un nou orizont spiritual va deveni accesibil, asemenea celui care străpunge cu privirea aparența materială a curcubeului, descoperind că acesta nu are o identitate proprie, că nu are o existență de sine, intrinsecă. Procedând în același fel, investigativ, cu toate provocările și fenomenele vieții, omul viitorului își va dezvolta un soi de reflex spiritual de a străpunge cu lumina clarității conștiinței, a atenției, toate provocările, temerile și fricile, pentru a descoperi dincolo de ele esența sa ultimă, eternă și neschimbătoare.
Deși pare dificilă această abordare directă a naturii realității și problemelor existenței, în realitate aceasta este favorizată de noul tip de minte al omului modern. O minte care înțelege subtilitatea existenței prin îmbinarea tot mai mare a realității virtuale cu cea fizică. O minte care se întreabă tot mai des ”ce e real” atunci când vede creații ale inteligenței artificiale, ce nu mai pot fi deosebite ușor de cele reale. Deja reflexul este format pentru realitatea externă și în curând el va deveni un instrument util pentru ca internă, a minților noastre.
Sunt gândurile noastre reale? Ne aparțin nouă cu adevărat? De unde apar și unde dispar? Există un loc anume, din care ele vin și unde se duc? Dar stările noastre sufletești? Ce anume le determină? Sunt ele reale? Suntem noi reali? Ce anume este real din toată existența noastră?
Aceste întrebări deja există și nu mai sunt doar în domeniul metafizic, rezervat filosofilor și gânditorilor. Asistăm deja la un nou început, o nouă religie fără un întemeietor, în care Realitatea, Adevărul nostru ultim, ni se revelează direct. Poate că acesta este răspunsul la provocările extreme ale unei lumi aflată pe marginea dictaturii, a controlului total realizat prin tehnologie.
