Dezumanizarea programată

Bună dimineața.

Am o chestiune importantă de împărtășit, pe care intenționam s-o redactez sub formă de articol, dar nu știu dacă voi avea suficient timp. Probabil că voi reuși în perioada Paștelui. Până la urmă, am făcut un video pe care l-am transcris cu ajutorul AI și pe care îl puteți viziona complet, mai jos.

Știți ce este cu adevărat urât și macabru în întregul conflict tragic cu Iranul?

Dezumanizarea sistematică.

Noi aparținem unei civilizații care a proclamat întotdeauna drept valori supreme drepturile omului și viața, în special viața umană.

Aceste principii rămân valabile la nivel teoretic, inclusiv în cazul armatei americane. Conceptul „no man left behind” – nu lăsăm pe nimeni în urmă – reflectă aprecierea profundă pentru existența umană. Recuperarea chiar și a trupului unui militar căzut în luptă devine o chestiune de onoare, deoarece se referă la demnitatea individului, inclusiv după moarte.

Aceste valori fundamentale sunt atât de adânc înrădăcinate în psihologia noastră colectivă, încât nu ne putem debarasa de ele și nici nu ar trebui s-o facem vreodată. În momentul în care am renunța la ele, ne-am reduce la nivelul animalelor.

Gândiți-vă la porumbei, câini sau alte viețuitoare care, dacă unul dintre ei este lovit de o mașină pe stradă, îl abandonează imediat și îl tratează ca pe o simplă sursă de hrană. Nu mai există nicio legătură emoțională sau conștiință – companionul de până atunci devine doar o masă inertă.

De aceea, oamenii trebuie să-și păstreze cu orice preț umanitatea. Aceasta reprezintă cea mai prețioasă moștenire culturală a noastră. Toate tradițiile, filozofiile și regulile societății se bazează în primul rând pe supremația valorii vieții umane. De aici derivă respectarea drepturilor fundamentale și normele de conduită în conflicte armate: interzicerea armelor cu efect de dispersie sau a fosforului alb, interzicerea producerii de suferințe inutile.

Acest principiu a ajuns la paroxism în Uniunea Europeană, unde sacrificarea animalelor de fermă nu se mai face prin metode tradiționale brutale – fugărire, înspăimântare, chinuire –, ci într-un cadru controlat, în care decesul intervine rapid și fără durere. De ce? Pentru că acordăm valoare existenței ființei vii.

Și iată că apare Donald Trump, care astăzi reprezintă emblema sionismului global. El acționează ca o figură publică emblematică, asemenea unei actrițe celebre care promovează o marcă de cosmetice. Pare că a semnat un contract cu această ideologie a sionismului mesianic pentru a-i susține „valorile” – de fapt, antivalorile umane.

Ce face Trump? Minimalizează și banalizează orice tragedie umană, orice crimă împotriva umanității, orice atrocitate comisă de sioniști în Orientul Mijlociu. El legitimează și justifică legal crima: distrugerea civililor nevinovați, bombardarea școlilor și spitalelor. Mai mult, le prezintă într-o lumină glorioasă și legitimă.

Mesajul său este aproximativ următorul: dacă nu deschideți Strâmtoarea Ormuz, eu am poftă de petrol, vreau să mă îmbogățesc și o să vă fie bine și vouă dacă mă îmbogățesc împreună cu aliații mei. Este un exemplu pur de abuz de putere, de golănie și aroganță. Suntem puternici, facem ce vrem și nimeni nu ne poate opri. Este beția puterii, atitudinea unui bătăuș care știe că nimeni nu i se poate opune.

Zilnic, el repetă aceleași amenințări: dacă vreau să vin peste voi, vin; dacă nu, nu vin, mă mai gândesc. Ar fi bine să deschideți acea strâmtoare, altfel vă trimit în epoca de piatră. Aceste declarații renunță la regulile bunului simț, ale democrației, ale relațiilor interumane acceptate universal și ale ordinii internaționale, doar pentru că dețin o bâtă mai mare.

Știți ce se va întâmpla în acest caz? Toată lumea de bună-credință se va uni împotriva acestui individ periculos și va spune: legați-l pe nebun, puneți-i căluș, pentru că distruge însuși conceptul de umanitate și valoarea supremă a vieții, care stă la baza oricărei norme sociale.

Dacă se acceptă așa ceva la nivel macro, același lucru se poate întâmpla la nivel micro: merg pe stradă și un individ mă atacă doar pentru că poate și știe că va scăpa nepedepsit datorită relațiilor sau statutului său. Trump erodează însăși baza concepțiilor noastre despre lume, despre respectul pentru viață. Este odios!

Dar ceea ce este și mai revoltător este că folosește creștinismul ca motivație, invocă religia într-un mod fundamentalist, obtuz și respingător. Vorbește despre Hristos și asociază crima cu El, oferind o justificare ideologică acestui genocid. Ai impresia că ne-am întors în epoca întunecată a Inchiziției și a cruciadelor, când era permis să ucizi necredincioșii. Ca Torquemada, care spunea că dacă omorâm și nevinovați, Dumnezeu îi va alege pe ai Săi pe lumea cealaltă. Judecata finală nu ne aparține nouă; treaba noastră este să ucidem cât mai mulți.

Ceea ce face situația și mai dramatică este lipsa aproape totală a vocilor care să-l contrazică în Statele Unite. Nu există aproape nicio voce a normalității care să spună: opriți-l pe acest pericol public. Aproape 700 de congresmeni aplaudă crima. Mii de oficiali guvernamentali și militari sunt implicați logistic și operațional, iar reacțiile sunt minime. Presa, intelectualii, educatorii – abia dacă se aud câteva voci izolate care denunță crima împotriva umanității și cer răspundere penală.

Cum este posibil o asemenea orbire colectivă? Este același fenomen ca în Israel, unde o mare parte a populației susține acțiunile împotriva palestinienilor. Acestea par a fi societăți care au pierdut legătura cu umanitatea.

Când excluzi o categorie umană de la dreptul la viață, hrană, apă sau existență, devii un genocidar, rasist și xenofob cu atitudine suprematistă – cea mai respingătoare manifestare din istoria umanității.

Am fost educați decenii întregi, prin abordări neomarxiste egalitariste, să recunoaștem și să combatem rasismul, să acceptăm diversitatea și multiculturalismul ca pe ceva superior.

Aceste valori ne-au fost insuflate de influențe iluministe franceze, de Școala de la Frankfurt, de neomarxism și de deciziile Curții Europene de Justiție, care construiesc o logică juridică favorabilă minorităților.

Problema este că acest egalitarism forțat a fost folosit pentru a eroda structura majorității, ducând la colapsul echilibrului civilizațional în Europa. Mulți imigranți, în loc să se integreze, aduc cu ei modele culturale care talibanizează societățile gazdă.

Responsabilitatea principală revine celor care dictează politicile publice prin think-tank-uri precum Clubul de la Roma, Tavistock Institute, Bilderberg sau Forumul Economic Mondial. Acestea promovează idei toxice de egalitarism forțat, infuzate prin comisari europeni și tehnocrați care nu sunt aleși direct de popor.

Astăzi, Trump și anturajul său glorifică crima, duritatea, acțiunea violentă și lipsa de empatie. Impresia mea este că o fac deliberat, urmând un program prestabilit. Scopul este schimbarea radicală a mentalului colectiv: mutarea ferestrei Overton din zona inacceptabilului crimelor către cea a acceptabilului. Dacă nu reacționăm, ne obișnuim cu agresiunile ideologice și acceptăm o remodelare psihologică spre lipsa de umanitate și empatie.

Este un proces de reeducare colectivă menit să ne răpească umanitatea și să ne vrăjbească la nivel animalic. Filozofi francezi susțineau că un al treilea război mondial nu va mai fi posibil datorită înfrățirii umane. Astăzi, tocmai această identitate umană comună este ținta atacului.

Războiul cu Iranul oferă pretextul perfect pentru un program de control mental și desensibilizare. Apogeul ar putea fi folosirea unei bombe nucleare, la care opinia publică internațională să nu mai reacționeze. Mă bucur când văd totuși reacții normale în India, China sau Rusia.

Spre deosebire de bombardamentele din Belgrad din anii ’90, când mii de români au protestat împotriva agresiunii asupra sârbilor ortodocși chiar de Paște, astăzi abia dacă apar câteva voci izolate. Planul de desensibilizare a reușit. Mâine, dacă bombe ar cădea asupra noastră, nimeni nu ar mai fi interesat – am devenit insensibili la suferința altora și animalizați.

Această propagandă ar fi trebuit combătută de instituțiile de securitate, care însă par preocupate doar de manipulări interne minore. Suntem conduși de lași și trădători care refuză să-și asume responsabilitatea.

Sângele care va curge va cădea pe mâinile celor care ar trebui să asigure apărarea și securitatea națională. Noi, din societatea civilă, ne facem datoria prin conștientizare. Oamenii care urmăresc pot contribui prin atenție și refuzul de a fi jefuiți de umanitate.

Observăm o spirală a violenței care se permanentizează, fără un final vizibil. Totul pare un pretext pentru vânzarea de arme și îmbogățirea pe seama morții altora. Nimeni nu câștigă cu adevărat din aceste conflicte – miza reală este manipularea maselor.

Secretul umanității constă în capacitatea de a ne recunoaște în ceilalți. Manualele de psihologie militară subliniază că pregătirea soldaților implică, pe de o parte, cultivarea patriotismului, iar pe de alta, dezumanizarea inamicului – depersonalizarea lui pentru a justifica uciderea fără ezitare.

Astăzi asistăm la o pregătire ideologică globală accelerată pentru acceptarea crimei. Platformele sociale permit acum circulația imaginilor violente, desensibilizând publicul, în special tinerii.

Toate piesele par a fi puse la locul lor pentru eventuale stări de urgență sau război, similar cu perioada pandemiei. Este esențial să rămânem lucizi, să ne unim în conștiință și să nu acceptăm să fim tratați ca oi duse la abator.

Compasiunea este ca un mușchi: dacă nu este exersată, se atrofiază. De aceea Hristos ne îndeamnă să ne iubim dușmanii – tocmai pe cei față de care avem cea mai mare respingere naturală. Dacă reușim să păstrăm compasiunea față de umanitatea lor, chiar și în fața propagandei care încearcă să ne-o răpească, învingem.

Acum este momentul să ne amintim poruncile creștine fundamentale despre iubirea de aproape și să ne rugăm pentru cei aflați în suferință. În felul acesta ne apărăm propria umanitate de cei care vor să ne jefuiască de harul divin.

Aceasta este lecția esențială.