Ascensiunea prin Kombucha

Ce este kombucha ?! Băutura produsă prin procesarea zaharurilor de către specia de ciupercă kombucha. Ciuperca stă relaxată în vasul cu apă. Tu îi pui din când în când puțin zahăr în apă. Ea îl absoarbe și apoi secretă o aromă specială în apa respectivă. Iar tu îi colectezi apa în care se bălăcește și o bei. Are gust de ceai lipton și o grămadă de beneficii pentru sănătate. Apoi pui altă apă, alt zahăr și ciuperca muncește harnică, pentru tine. Ba chiar se mărește în dimensiuni, procesează mai rapid zahărul, îți prepară băutura din ce în ce mai multă și mai repede. Dacă o lași prea mult, fermentează și se acrește. Dacă nu-i schimbi apa, întră în hibernare și uneori chiar moare. Deci are nevoie de noi pentru a se dezvolta, crește dăruind ceea ce produce, se află de mii de ani (căci provine din Asia) în osmoză cu Omul. Este singura ciupercă a cărei dezvoltare și răspândire depinde de noi. Și ea, la rândul ei, ne-a ajutat să evoluăm.

În India, spre exemplu, este era cunoscut misterul Nectarului Divin, care oferea Cunoașterea și prin cunoaștere, Nemurirea Spirituală și uneori chiar fizică. Amrita sau soma, nectarul divin al indienilor, nu era doar un fluid subtil ce apărea atunci când era energizată soma chakra (o chakră aflată la 2 degete sub sahasrara). Era chiar o băutură a cărui ingredient principal era o ciupercă, o plantă sau un coktail din mai multe astfel de plante.

“Vinul zeilor”, hidromelul, este și el rezultatul fermentării mierii. Care miere este rezultatul procesării (prin masticație (umezire) și maturării (în faguri) a unor zaharuri (fructoza din polenul florilor) de către albine. Adică în esență, același proces cu cel al producerii ceaiului de kombucha.

Doar că ciuperca are o “vulnerabilitate” evolutivă: se contaminează ușor cu soiurile altor specii, producând aleator soiuri hibride. Și dacă folosești mereu aceeași ciupercă, ea se adaptează la tine, generație după generație. Îți învață telepatic stările, emoțiile, așteptările. Prin apa pe care i-o torni, și pe care apoi o bei după contactul cu ea, primește informații despre tine și se transformă, transformându-te la rândul tău, întro apropiere din ambele părți.

De altfel, în evoluția noastră ca animale, nu suntem la prima întâlnire cu ciupercile. Prima creatură marină, aflat la granița dintre regnul vegetal și cel animal, nu avea ochi, era oarbă, insensibilă la lumină sau întuneric, ne-având deci repere externe pentru a deosebi cilcul zilei de cel al nopții și oportunitățile de dezvoltare oferite de ele. Însă unele astfel de creaturi au fost colonizate de niște strămoașe ale ciupercilor, numite cianobacterii. Sporii lor sunt minusculi și prind viață oriunde găsesc un mediu umed și întunecos. Inclusiv în noi, în plămânii noștri. Avem ciuperci sexuale, faringiene și chiar pulmonare. În intenstin, fac parte din flora bacteriană, ne ajută să procesăm hrana, coexistând cu alte sute sau chiar mii de specii de alte ciuperci sau bacterii, într-un echilibru fragil.

Ei bine, printre creaturile marine prim apărute în Oceanul Primordial, colonizate cu cianobacterii, au fost unele, la început puține, colonizate cu ciuperci chloroplaste (sensibile la schimbările de culori ale luminii). Aceste ciuperci reacționau, iar reacția lor era resimțită indirect, prin piele, de către creatură. Ciuperca a reacționat iar creatura a beneficiat, învățând să distingă schimbările indicate de ciupercă. În timp, ciuperca a evoluat și ea, dar s-a strâns și relația cu organismul, tot mecanismul devenint tot mai performant, mai sensibil și mai nuanțat în paleta de stimuli transmiși creaturii. Iar în milioane de ani de evoluție și miliarde de readaptări a acestei coabitări, ciuperca s-a integrat în animal devenind un organ de simț: ochiul. Ochiul tuturor creaturilor de pe Terra a fost o specie de ciperci la începuturi. Și încă mai are ADN de ciupercă, că așa s-a și descoperit treaba asta.

Ei bine, Darwin spunea că evoluția se produce mai ales prin exemplarele cu trăsături noi, care împing înainte prin schimbarea de perspectivă, orizonturile Cunoașterii dincolo de frontierele necunoscutului.

Gândiți-vă doar la ipoteza contaminării unui soi de kombucha cu sporii unei ciuperci psilocybe. Ce calități ar căpăta licoarea zeilor… Probabil că treaba asta s-a întâmplat de milioane de ori pe parcursul evoluției vieții pe pământ. Primul pește care a părăsit apa a făcut-o probabil pentru că tânjea după frumusețea lunii. Primul om care a inventat roata s-a gândit la frumusețea și perfecțiunea cercului aceleiași luni. Marile invenții sau reforme au fost făcute mereu de vizionari, care printr-un miracol și-au depășit condiția, punctul de referință, privind realitatea dintro altă perspectivă. Schimbarea perspectivei este un procedeu ce oferă multe soluții alternative în orice domeniu. Este un factor de evoluție. Iar schimbarea perspectivei este dată substanțele ce schimbă modul în care vedem realitatea sau ne raportăm la ea.

Și uite așa, probabil că prin intermediul și cu ajutorul umilei ciuperci kombucha, Umanitatea va face saltul de la nivelul lui homo tehnologicus la etapa de homo spiritualus.

E o ipoteză, nu ?!