Revin la o temã dragã mie: libertatea de a practica yoga. Cred sunt doar câteva þãri în toatã lumea în care yoga a fost interzisã. Comunismul în special a fost deranjat de yoga. În Tibet, chinezii comuniºti au interzis orice formã de spiritualitate ca pe un act de agresiune la adresa comunismului ateu. În România, sub dictatura comunistã, yoga a fost interzisã pentru cã oferea practicanþilor o viziune asupra vieþii mult mai amplã decât materialismul dialectic, cu care venea în conflict.
Pentru tine, cititorule, acest conflict probabil cã þi se pare a fi unul ideologic, un fel de luptã filosoficã de idei. Însã pentru cei ce au trãit ca practicanþi de yoga acele vremuri de totalitarism ideologic, a face yoga era un act de mare curaj, iar manifestarea publicã a acestei opþiuni te putea pune într-o relaþie… contondentã cu Sistemul. În România, nu puþini au fost aceia care au fost închiºi, ostracizaþi, bãtuþi ºi torturaþi pentru yoga.
Ai putea crede dragã cititorule – în mod cu totul lipsit de temei, cã acum în democraþie lucrurile stau cu totul altfel, cã yoga ºi-a câºtigat ºi ea libertatea de exprimare publicã dupã loviluþia din 89.
Îþi spun EU cum stã treaba cu a fi yoghin în România postdecembristã. Anii 90 au fost ani de euforie ºi libertate, dupã care însã ne-am revenit rapid la vechile proaste obiceiuri, ca Sistem. Comuniºtii ºi-au consolidat pe furiº puterea în Statul Român, iar anul 1995 ne aducea un ordin de ministru al Învãþãmântului prin care unitãþilor de învãþãmânt din toatã þara li se interzicea sã mai închirieze sãlile de sport pentru “sporturi asiatico-orientale”. Aºa am ajuns în acei ani sã facem yoga prin parcuri sau pe aiurea. Presa, plinã de “formatori de opinie” atot-ºtiutori, crescuþi ºi educaþi la sânul partidului comunist, înfiera cu mânie proletarã orice manifestare spiritualã yoghinã ca fiind “dubioasã”, “satanicã”, “ne-ortodoxã” sau “perversã” iar aici le-a oferit muniþie credibilã, din pãcate, ºi ex-partul Gregorian Bivolaru. A fi identificat ca fiind yoghin te supunea automat oprobiului public. În cel mai fericit caz se faceau glume pe seama ta, sau erai interogat dacã îþi bei urina ºi faci sex în grup, cãci prostia ºi ignoranþa merg de multe ori mânã în mânã cu rãutatea semenilor noºtri. Am cunoscut practicanþi de yoga dedicaþi, oameni deosebiþi ca viaþã personalã ºi profesionalã, care ºi-au pierdut locul de muncã datoritã faptului cã au fost identificaþi drept “yoghini”.
Furia colectivã împotriva yogãi a atins cote maxime în timpul Guvernãrii Nãstase, anii 2003-2004, când riscai sã fii luat la bãtaie pe stradã dacã spuneai cã faci yoga – datoritã mediatizãrii monstruoase – un veritabil linºaj mediatic în cazul lui Gregorian Bivolaru. Probabil cã acolo Sistemul a vrut sã dea o lecþie ºi sã termine odatã cu toatã povestea asta cu mase largi de români care practicã yoga. Cert este cã ºcolile de yoga tradiþionale venite în România dupã anul 2000 au avut mari probleme în a se manifesta public, datoritã opreliºtilor ºi piedicilor ridicate de comuniºtii din Sistem. Cu titlu de exemplu amintesc doar opoziþia îndârjitã a mafiei pesediste din judeþul Constanþa, atunci când ºcoala de yoga tibetanã a maestrului Namkay Norbu a vrut sã obþinã autorizaþiile de construire pentru Merigar East pe raza comunei 23 August.
Chiar ºi în ultimii ani, manifestãrile publice ale practicanþilor de yoga din România s-au lovit de piedici ºi dificultãþi ridicate de cãtre autoritãþi. Astfel, deºi Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU) a declarat data de 21 iunie ca fiind Ziua Internaþionalã a Yoga, iar practicanþii de yoga din întreaga lume ies pe strãzi sau în locuri publice pentru a practica yoga în acea zi, doar în România acest lucru nu este permis decât rareori, ºi cu mare greutate.
În marile capitale ale lumii au loc adevãrate demonstraþii de yoga la care participã mii de oameni, fãrã ca nimeni sã îi arate cu degetul, sã îi insulte sau sã râdã de ei.
Doar în România, yoga continuã sã fie pusã la index. Cel puþin în anii precedenþi, ºtiu cã primãriile au anulat în ultima clipã autorizaþiile de manifestãri publice dedicate zilei internaþionale yoga, iar evenimentul s-a desfãºurat în spaþii închise (sãlile de curs), ºi asta în condiþiile în care homosexualii ºi lesbienele sunt lãsaþi sã zburde ºi sã se manifeste liber în parãzi publice pãzite atent de jandarmi – prin centrele marilor oraºe !!!
Sã înþelegem de aici cã yoga – chiar ºi cu derapajele ei sexualo-urofile autohtone – deranjeazã pe românii cei pudibonzi din conducerea þãrii, DAR HOMOSEXUALITATEA NU !??
Cert este cã anul acesta România poate demonstra întregii lumi cã odatã cu schimbarea guvernãrii, a devenit o þarã cu adevãrat liberã de comunism. În premierã europeanã, un prim ministru este un practicant de yoga perseverent. Mai rãmâne aºadar ca, pe lângã perseverenþã în practica yoga, Prim Ministrul României Dacian Cioloº sã demonstreze prin exemplul personal ºi beneficiile practicii yoga.
Îl invit aºadar pe dl. Dacian Cioloº sã fie în premierã europeanã, primul prim-ministru al unei þãri care participã public la Ziua Internaþionalã Yoga, alãturi de exemplul oferit de omologul sãu indian Narendra Modi.
Dacã înalþi oficiali europeni ºi-au recunoscut în mod tacit orientarea homosexualã, mãrºãluind alãturi de lesbiene ºi gay la aºa-numitele parade ale libertãþii, nu vãd de ce ar fi ruºinos pentru un prim ministru român sã îºi recunoascã “orientarea” yoghinã, participând la o manifestare publicã dedicatã yogãi. Este oare în societatea româneascã modernã yoga mai “ruºinoasã” decât homosexualitatea ?! Mie personal nu mi-a fost niciodatã ruºine sã îmi afirm public apartenenþa ºi susþinerea la acest filon de spiritualitate autenticã excepþionalã care este yoga.
Este o ocazie unicã pentru Dacian Cioloº de a aduce yoga în normalitatea pe care aceasta o meritã în România. Cãci nu se ºtie când va mai avea ocazia aceastã þarã sã aibã în fruntea ei un Prim Ministru yoghin.
