In memoriam – Remus Lomos

Simt nevoia sã scriu aceste rânduri în amintirea celui ce a fost Remus Lomoº. Nu pretind cã am fost cei mai buni prieteni, mai ales în ultima vreme, dar ne-am cunoscut destul de bine. Am hotãrât sã îi scriu acest text ca pe un necrolog, ca pe o stavilã în calea uitãrii, pentru ca cei care nu l-au cunoscut, sau cei care l-au cunoscut sã ºi-l aminteascã dacã se poate, pentru o clipã în plus. Remus a fost un om de bazã. ªi când spun om de bazã mã refer la omul disciplinat, serios, de încredere, capabil sã ducã o treabã pânã la capãt. Calitãþi rare în aceste timpuri, când unii, din pãcate mai ales bãrbaþi, dau dovadã de o anumitã formã de „impotenþã” a puterii de acþiune. A lucrat iniþial la brutãrie, perioadã din care mi-l amintesc cel mai bine, cum venea la grupul de vira condus de Rãzvan, la Brebenei, obosit dar plin de aspiraþie, dornic sã facã meditaþie. Au fost oameni care l-au contestat, care s-au plâns de el. Dar a fãcut lucrurile sã meargã, calitãþi pentru care l-am apreciat. Apoi a venit momentul nefast din 2003, când iarãºi a fost unul dintre puþinii care a reacþionat bãrbãteºte la prigoana pornitã împotriva MISA. Mi-aº fi dorit ca un astfel de material sã aparã acolo unde îi este locul, pe site-ul MISA, organizaþia pe care el a servit-o cu dãruire pânã în ultimul moment. Sper ca aparatul de propagandã rãmas pe poziþii sã nu încerce din nou prin zvonistica ºi propaganda binecunoscutã, operaþiunea de terfelire a imaginii lui Remus, de plasare a vinovãþiei pe umerii lui, conform binecunoscutului principiu miliþienesc precum cã întotdeauna, mortul este de vinã. Cãci am observat acest fenomen de culpabilizare al decedatului în cazurile anterioare. Cutãrica a greºit cã ºi-a bârfit maestrul ºi de-aia s-a îmbolnãvit; cutãricã ºi-a pierdut protecþia pentru cã nu a ascultat ce i-a recomandat maestrul, ºi tot aºa. Mortul este întotdeauna de vinã. Fãrã excepþie ! Ne-am obiºnuit ca oamenii de bazã, oamenii buni din MISA, sã iasã cu picioarele înainte pe uºa din dos a Istoriei. Fãrã recunoaºterea meritelor lor, fãrã rememorarea celor mai frumoase momente alãturi de ei. Eventual terfeliþi, demonizaþi, pentru a se justifica moartea lor, ca urmare a „greºelilor” lor. În cel mai bun caz, ei dispar de pe aceastã lume în tãcere, fãrã a se spune nimic despre ei, ignoraþi de toatã lumea, ca ºi când nu ar fi existat niciodatã. Rãmâne doar munca lor titanicã pentru creºterea unei Miºcãri Spirituale care în cel mai bun caz, se dezice de ei atunci când ei nu îi mai pot fi de folos. În ciuda iniþierii în Marea Putere Cosmicã a Timpului, Kali, la MISA moartea ca sfârºit concret al fiecãruia dintre noi – este trecutã sub tãcere ca un eveniment jenant, iar dacã prezenþa ei nu mai poate fi ignoratã, ea este interpretatã ºi cosmetizatã, mereu în favoarea imaginii ªcolii. Cãci aspiranþii din MISA nu trebuie treziþi din visul lor himeric de cucerire a tinereþii veºnice ºi nemuririi spirituale de astfel de evenimente brutale ce demonstreazã cã ºi yoghinii (pretins avansaþi !), pot muri la fel de banal ca orice alt muritor de rând, nepracticant de yoga. De cancer; de infarct; de atacuri cerebrale; de accidente. MISA aminteºte morþii doar în drepturile la replicã în care îºi apãrã imaginea. Aminteºte cu nedisimulatã neplãcere, cã da, oamenii mai mor ºi de infarct ºi cã statisticile demonstreazã cã infarctul este o cauzã destul de rãspânditã a morþii. Aceeaºi logicã se poate aplica ºi accidentelor rutiere, dacã este sã ascultãm statisticile. Problema care se pune este însã alta: nu sunt cam multe morþi, cam multe „pãrãsiri ale planului fizic” ale unor oameni de la vârful organizaþiei ?! Dacã ar fi sã consider drept “semne” toate necazurile prin care trece MISA ºi conducerea acesteia de câþiva ani de zile, din care enumãr: probleme cu justiþia, incendii la ashramuri (exact când se þinea ºedinþa cu ºefii de ashram!), accidente, boli mortale, aº zice cã Dumnezeu vrea sã mute întro lume mai bunã (lumea de Apoi!) MISA, ºi a început cu conducerea… Sau poate cã Dumnezeu s-a sãturat sã le tot facã unora doar semne… Poate cã mãcar acum, dupã o astfel de tragedie, unii lideri de la vârful organizaþiei vor conºtientiza cã au luat-o pe arãturã ºi vor reveni pe calea cea dreaptã.   UPDATE 6.05.2014 Intre timp, ecouri despre accidentul celor 3 au razbatut si in presa Germana. Imagini foto si video de la locul accidentului pot fi vizionate aici: http://www.augsburger-allgemeine.de/neu-ulm/Nach-Frontalcrash-auf-A7-Polizei-sucht-Zeugen-id29725751.html
Si
http://www.augsburger-allgemeine.de/bayern/Drei-Menschen-bei-Unfall-auf-A7-schwer-verletzt-id29697076.html UPDATE 7.05.2014 Stirea despre moartea unui barbat roman in varsta de 41 de ani in urma accidentului de pe Autostrada A7, decedat la spital in urma ranilor, este confirmata inca o data in presa germana. Numai pe yogaesoteric nu apare nimic… http://www.augsburger-allgemeine.de/neu-ulm/Unfall-Mann-erliegt-seinen-Verletzungen-id29757461.html In sfarsit, pe pagina de facebook a MISATV a aparut o mica stire. https://www.facebook.com/misatv.online/photos/a.357715317675654.83091.309158279198025/561529803960870/?type=1&theater E bine ca incep sa se miste colegii din MISA. O prima dovada de respect fata de oameni si fata de memoria lor.]]>