un articol de Dan Toganel – via yogatraditionala.ro

Poate ați auzit expresii de genul: “E karma ta/lui/ei”, “E karma mea, ce pot sã fac”,  “Trebuie sã fac X ca sã îmi ard karma”, șamd.

Doctrina karmei este poate cea mai neînțeleasã parte a buddhismului. Asta datoritã atât a influențelor provenite din religiile abrahamice cât și a necunoașterii textelor buddhiste. Dalai Lama, de exemplu, își sfãtuiește discipolii începãtori sã studieze bazele buddhismului, doctrina Theravada, canonul Pali, înaintea altor topicuri mai avansate, gen Vajrayana (Tantra), Dzogchen sau Mahamudra.

Doctrina karmei este un subiect amplu, acest articol își propune sã acopere aspectele de bazã.

1. Ce este karma?

Cuvântul karma (sanskritã) (pali: kamma) înseamnã acțiune, în buddhism desemneazã intenția care stã la baza acțiunilor efectuate cu corpul, vorbirea și mintea.

În Nibbedhika Sutta (Anguttara Nikaya 6.63), Buddha spune:

“Vã spun, intenția e kamma. Prin intenție, kamma este creatã prin corp, vorbire și intelect.”

Cu alte cuvinte, intenția mentalã (impulsul psihologic) determinã rezultatele karmice (sanskritã: phala) și nu aspectul, forma exterioarã.

Atunci când acționãm sub impulsul emoțiilor negative (mânie, urã), aceste emoții vor genera tendințe mentale, tendințe care, la rândul lor vor genera suferințã.

Chiar dacã ne naștem într-o condiție bunã (o familie iubitoare, situație materialã bunã, etc), dar tendințele noastre mentale (care au fost cultivate în trecut) sunt negative, vom experimenta suferința, prin diferite stãri mentale negative.

Dacã, în schimb, tendintele noastre mentale sunt pozitive, chiar atunci când experimentãm anumite lipsuri sau situații dificile (inerente în samsara, cãci suferința – duhkha – este una din caracteristicile existenței), vom continua sã experimentãm stãrile mentale pozitive, generatoare de fericire.

Suferința psihicã experimentatã ca urmare a karmei negative, este prin urmare rezultatul firesc al acțiunilor imorale (acțiuni având la bazã intenții negative, egoiste) si nu o pedeapsã divinã.

Legea karmei se aplicã în mod special sferei morale și nu se referã la relația dintre acțiuni și consectințele lor, ci mai degrabã la calitatea moralã acțiunilor și a consecințelor acestea, cum ar fi durerea sau plãcerea, experiențele negative sau pozitive. (Vezi Reichenbach Bruce , The Law of Karma: A Philosophical Study, University of Hawaii Press).

Rezultatele karmice, nu se limiteazã la sfera psihologicului (deși karma este în primul rând mentalã – intenție), în sensul cã, psihicul influențeazã acțiunile noastre.

De exemplu, dacã întreținem gânduri necinstite, dacã ne gândim cum putem sã furãm și sã înșelãm alte persoane, la un moment dat, este foarte posibil sã avem ocazia sã ne punem gândurile în practicã. Consecințele acestor acțiuni sunt evidente. Mai devreme sau mai târziu vom fi prinși de poliție, anchetați, închiși, experimentând stãri de suferințã.

Pe scurt, legea karmei ar putea fi definitã astfel:  intențiile negative (emoțiile negative, egoiste) genereazã tendințe mentale negative, care produc la rândul lor suferințã; intențiile pozitive (emoțiile pozitive, altruiste) genereazã tendințe mentale pozitive, care produc la rândul lor fericire.

Evident, atunci când vorbim de intenție sau de motivație, este vorba despre intenția realã, care poate fi uneori inconștientã, dacã nu avem o anumitã maturitate spiritualã, un anumit nivel de introspecție și mai ales dacã nu suntem sinceri cu noi înșine.

2. Totul este cauzalitate, dar nu totul este karma

Totul este karma. Nimic nu este întâmplãtor; dacã ai ochi verzi sau negri, ai o anumitã karma; absolut orice ți se întâmplã în viațã se datoreazã karmei din viețile anterioare. Nu?

Greșit!

În scrierile Theravada timpurii, precum Aṭṭhasālinī (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Niyama#Buddhism ), apare noțiunea de pañcavidha niyama, cele cinci seturi de legi universale.

Acestea sunt:

– utu-niyāma – legile fizicii

– bīja-niyāma – legile biologice (germinarea semințelor, moștenirea geneticã)

– kamma-niyāma – legea karmei

– citta-niyāma – legile psihicului

– dhamma-niyāma – legile naturale

Dupã cum putem observa, în afarã de legea karmei, mai existã încã patru set-uri de legi, care pot produce efecte în lumea fenomenalã.

De exemplu, succesiunea zi – noapte este cauzatã de mișcarea planetelor care este cauzatã, la rândul ei, de legile fizicii. Deși este un lanț cauzal, nu are legãturã cu moralitatea, respectiv legea karmei.

În Sayutta Nikaya, Sivaka Sutta, Buddha contestã ideea cã tot ceea ce experimenteaza o ființa se datoreazã karmei din viețile anterioare:

“Maestre Gotama, unii brahmani si contemplativi susțin aceastã doctrinã, aceastã viziune: orice senzatie experimenteaza o ființã individualã – plãcere, durere, nici plãcere-nici durere – este în întregime cauzat de ce a fãcut acesta înainte [nt: in viețile anterioare]. Ce spune Maestrul Gotama despre aceasta?”.

[Buddha:] [nt: enumerã diverse umori care pot cauza boli …] “Deci acești brahmani și contemplativi care susțin doctrina și viziunea cã orice senzație experimenteazã un individ – plãcere, durere, nici plãcere – nici durere – este în întregime cauzatã de ce a fãcut acesta înainte – omit ceea ce ei înșiși  știu, omit ceea ce este convenit de cãtre lume. De aceea eu spun cã acești brahmani și contemplativi greșesc.”

3. Karma nu este destin

Buddha respinge trei viziuni greșite:

– Pubbekata-hetu: tot ce  experimentãm în prezent se datoreazã karmei anterioare

– Issaranimmana-hetu: tot ce experimentãm în prezent este creația unui Zeu atotputernic/Dumnezeu

– Ahetuka: nu existã cauzalitate și nici legea karmei

Primele douã viziuni greșite se referã la determinism. Determinismul înseamnã cã totul în viața noastrã e determinat și noi nu putem schimba nimic.

Dacã însã, totul ar fi determinat, orice efort spiritual ar fi inutil si orice evoluție spiritualã imposibilã.

Aceastã idee nu e doar falsã, ci și periculoasã, deoarece predispune cãtre lene și inerție.

Karma însã nu determinã, karma condiționeazã.

În buddhism existã nenumãrate metode pentru purificarea karmei.

Astfel, karma poate fi purificatã printr-o viațã eticã, conștientizare, discernãmânt. În Lonaphala Sutta (AN 3.99), karma negativã este comparatã cu un bulgãre care este dizolvat în apã. La fel cum, atunci când un bulgãre de sare este dizolvat în Râul Gange, râul nu devine mai sãrat, la fel în cazul celui ce e a dezvoltat virtuți, discernãmânt, a fãcut multe acte virtuoase, pozitive, în acest caz, karma sa negativã se va manifesta foarte mult atenuat sau nu se va manifesta deloc.

În Vajrayana și Mahayana existã metode foarte puternice pentru purificarea karmei: Nyungne, Vajrasatva, etc.

4. Karma pozitivã înseamnã tendințe mentale pozitive

Acesta este criteriul dupã care ar trebuii sã mãsurãm evoluția spiritualã.

Purificarea karmei înseamnã cã emoțiile negative se reduc, iar cele pozitive, altruiste, se amplificã.

Dacã dupã ani de practicã spiritualã, încã suntem dominați de emoții negative, egoiste, iar altruismul nostru este undeva în jurul lui zero, poate ar trebui sã ne punem unele întrebãri.

Faima, diferite plãceri sau banii, nu sunt o mãsurã a purificãrii karmei.

Dupã cum nici bolile, deformitãțile fizice, lipsurile de orice fel, nu demonstreazã faptul cã avem o karma negativã (vezi și punctul 6) sau cã “involuãm spiritual”.

Buddha a avut discipoli cu dizabilitãți fizice, dintr aceștia Khujjuttara (care era cocoșat) și Bhaddiya (care era pitic) erau renumiți pentru înțelepciunea lor.

Poate este amuzant cum unii se grãbesc sã condamne dizabilitãțile fizice și sã le categoriseascã drept “karma negativã”. Oare sã te naști în timpul lui Buddha, sã îl întâlnești pe Buddha și sã studiezi cu El, aratã o karmã negativã?

5. Nu existã karma colectivã

Deoarece karma este personalã.

În Upajjhatthana Sutta (AN 5.57), Buddha spune:

“Eu sunt stãpânul karmei mele. Eu îmi mostenesc karma. Eu sunt nãscut din karma mea.”

Ideea cã o colectivitate genereazã o anumitã karma în același timp, pentru ca, apoi, sã experimenteze consecințele karmice tot în același timp, este o idee strãinã buddhismului.

Evident, este posibil, ca un grup sã acționeze într-un anumit mod, dar karma generatã va fi individualã. Sã luãm de exemplu, un grup de soldați în timpul rãzboiului. Scopul lor, ca grup, este sã își ucidã adversarii. Dar este greu de crezut cã toți indivizii participã la acțiunea grupului în mod egal. Unii, pot fi foarte entuziaști, alții vor acționa din obligație, iar poate alții vor cãuta sã evite uzul armelor. In acest caz, karma acumulata de fiecare individ va fi diferitã.

6. Doar un iluminat poate cunoaște întreaga complexitate karmicã

În Acintita Sutta (AN 4.77), Buddha spune:

“Existã patru lucruri care nu pot fi presupuse, despre care nu putem specula, care ar aduce nebunie și tulburare tuturor celor ce speculeazã despre ele.

Care sunt acestea patru lucruri?

Sfera de Buddha a Buddha-șilor …

Sfera de jhana a celui ce  aflã în jhana [nt: samadhi] …

Modul precis de funcționare al rezultatelor kammice …

Presupunerile despre originile lumii ….”

Karma nu este un proces liniar, este un proces complex și speculațiile referitoare la karma sunt lipsite de sens.

7. Ce nu este karma

Unele secte folosesc o prezentare deformatã a karmei, într-un mod manipulator.

O sã prezint în continuare câteva clișee:

– “ai o karmã foarte bunã dacã ai ajuns în școala noastrã”

Fiecare are propia lui motivație. Chiar atunci când vorbim de școli autentice, unii pot participa pentru a se întâlni cu persoane de sex opus, alții ca sã facã afaceri, alții pentru a primi învãțãturã; unii practicã învãțãturile, alții nici nu le considerã importante.

Este aburd sã facem o generalizare.

– “nu-l ajuta cãci este karma lui”

Nu putem cunoaște ce e karma și ce nu (vezi 6).

Dar chiar dacã karma lui/ei este sã sufere, este karma noastrã (negativã) sã fim nepãsãtori.

– “dacã faci un anumit lucru, îți arzi karma, chiar dacã acel lucru e imoral”

O acțiune nevirtuoasã, imoralã, genereazã tendințe mentale negative, deci karmã negativã.

Arderea karmei ar trebuii sã fie însoțitã de reducerea emoțiilor negative și creșterea celor pozitive, a calmului, iubirii, bunãtãții, discernãmântului.

Dacã avem calm mental, bunãtate, discernãmânt, înțelepciune, cum putem face acțiuni imorale?

Cum putem spera sã ne purificãm mintea prin acțiuni nevirtuoase?

– ”e karma ta/lui sã suferi/e în acest fel”

Doar o ființã perfect Iluminatã știe exact ce anume se datoreazã karmei și ce nu (vezi 6), deoarece pot exista mai multe cauze în afarã de karma (vezi 2) care pot produce un anumit rezultat.

Atunci când cineva vã spune cã ceva se întâmplã datoritã karmei negative, daca nu sunteți absoluți siguri cã respectiva persoanã este perfect Iluminatã, poate ar trebuii sã priviți afirmațiile lui cu un pic de suspiciune.

Citiți și:

http://sdhammika.blogspot.ro/2008/05/kamma-and-natural-disasters-i.html

http://sdhammika.blogspot.ro/2008/06/recent-tsunami-greatest-natural.html

http://sdhammika.blogspot.ro/2008/06/kamma-and-natural-disasters-iii.html

http://sdhammika.blogspot.ro/2010/04/kamma-and-disabilities.html

]]>