În 2003, o echipã de oameni de ºtiinþã români a inventat o metodã de a extrage aurul ºi argintul care nu implica cianurile; Cantitatea de metale preþioase era recuperatã cu un randament de 99,5% la aur ºi 91,4% la argint; În urma procesului rezulta ºi un produs secundar de mare valoare – trisulfura de arsen (8.000 de euro/kg pe piaþa mondialã); Prelucrarea a 500.000 de tone din haldele din Maramureº ar fi adus, doar din vânzarea trisulfurii de arsen, 342.000.000 de euro; Pentru a-ºi finaliza cercetãrile, specialiºtii au cerut tuturor instituþiilor statului suma de 100.000 de euro; Nu a mai fost dat niciun ban ºi laboratorul în care se fãceau cercetãrile a fost vandalizat ºi distrus de indivizi rãmaºi necunoscuþi. ªtiþi ce înseamnã 100.000 de euro? ªpaga obiºnuitã a unui primar de oraº mai rãsãrit. Sau câteva excursii pentru nimic ale parlamentarilor în þãri exotice. Niciunul dintre noi nu îºi poate imagina câte ºanse a pierdut þara asta. Exemplul de mai sus este doar unul. Sunt ferm convinsã cã numãrul e de ordinul sutelor. De ce se întâmplã asta? Primul motiv este caracterul de combinator al celor mai mulþi dintre politicienii români. ªi aici mã refer de la cei care ajung în Parlament pânã la cei care sunt puºi pe criterii politice la conducerea unei instituþii. Ideea e simplã: „mie ce îmi iese din asta?”. Pãi ce sã îi iasã politicianului din invenþii, descoperiri? Acestea scot profit abia dupã ce sunt puse în miºcare zeci de mecanisme. Iar, pe lângã savanþi, munceºte o armatã de oameni ca sã transforme un experiment de laborator într-un proces industrial. Nu e mai simplu sã vinã unul cu un lucru gata fãcut? Chiar dacã acel lucru va distruge þara ºi pe oamenii care locuiesc în ea? Al doilea motiv este prostia celor care ajung în funcþii publice. E greu sã îi explici unui individ care ºi-a luat diploma de licenþã la o facultate-fantomã, care are „afacerile în sânge” de când s-a nãscut, care e logica ºi pentru ce e necesar sã dai bani când un om de ºtiinþã îþi cere asta. Þara e plinã de Dinu Pãturicã, de oameni pentru care conteazã doar ce e aici ºi acum, ce are el pe masã ºi în garaj ºi pe câþi îi poate el cãlca pe grumaz. Al treilea motiv este interesul unor coloºi ai economiei, veniþi din þãri strãine. Pentru ei, singura lege este cea a profitului. Nu conteazã cine ºi câþi au de suferit. Iar în România este foarte uºor sã gãseºti corupþi care sã te ajute. În lume este nevoie de sclavi. România a fost ºi este un teritoriu fertil în acest sens. Dar doare ºi te umple de nervi când ºtii cã cei care te conduc sunt argaþi cu simbrie plãtitã pentru stãpânii din alte lumi. PS: Întreaga poveste a invenþiei echipei Larechim o puteþi citi în revista „ªtiinþã ºi Tehnicã”, Nr. 11 Februarie 2012,- „Munþii noºtri aur poartã”, autor: Alexandru Mironov. Autor: Ramona Ursu Sursa: Adevarul

Roșia Montanã – o alternativã nepoluantã la cianuri

Cunoscutul jurnalist de științã Alexandru Mironov a descris, în revista Științã&Tehnicã, ediția februarie 2012, o tehnologie de extracție a aurului nepoluantã, alternativã la metoda cu cianuri propusã de RMGC și contestatã în cadrul protestelor de stradã, de la început de septembrie 2013. În contextul în care liderii politici ai principalelor partide s-au pronunțat împotriva proiectului de exploatare RMGC, iar acesta din urmã urmeazã a fi respins în Parlamentul României, republicãm aici articolul d-lui Mironov, invitând oficialii români și mass media sã investigheze mai amãnunțit cazul alternativei nepoluante propuse la Baia Mare. Am descris cu puțini ani în urmã – în revista „Esenþial” ºi ziarul „Cronica Românã”, într-o emisiune de televiziune ºi în alta de radio – o tehnologie de extragere a aurului ºi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, propusã de un grup de cercetare ºtiinþificã numit SC Larechim (cercetãtori care lucraserã anterior la excelentul „Institut pentru metale neferoase” din Baia Mare pe care marea dezindustrializare l-a suprimat pur ºi simplu). Mediatiatizarea metodei a avut un efect neaºteptat, voi vorbi mai târziu despre dubioasa întâmplare de la Baia Mare, acum mã întorc la tehnologia descrisã de dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puþini existã în România ºi un om în al cãrui cuvânt te poþi încrede. Prietenul Vasile Coman mi-a spus, atunci, cã ei lucrau, de ceva vreme, la o tehnologie care, se pare, avea meritul de a evita cumplitele cianuri. Cele pentru care, vã amintesc, Ungaria ne-a reclamat la Parlamentul European, atunci când am poluat criminal râul Tisa. Bãimarenii din echipa SC Larechim-ului descoperiserã un activator, o substanþã care, într-un mediu alcalin amoniacal, permite o reacþie cu cheltuialã rezonabilã de energie. Adãugaserã încã o invenþie privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele ºi atelierele rãposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaþie pilot pentru recuperarea aurului ºi argintului din piritele de la ªuior. Odatã instalaþia pusã la punct, ºi dupã un ºir lung de experimente (24 ºarje de câte 200 kg pirite), ei ajunseserã sã poatã asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziþii. Prin reactoare, vase de stocare ºi uscãtoarele instalaþiei s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 ºarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluþie; în urma operaþiilor, chimiºtii bãimãreni au obþinut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) ºi 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperã, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electricã ºi 3 metri cubi de apã. Dar din prelucrare rezultã ºi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen. La o rejudecare a procesului tehnologic, iatã ce rezultã: cã din o tonã piritã auriferã se obþin 13,25 kg trisulfurã de arsen, la un preþ de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnã cã aceastã substanþã utilã în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament s-a obþinut la SC Larechim cu doar 400 euro/kg (dar, atenþie, pe piaþa mondialã se vinde la preþuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, dupã cum variazã bursa materiilor prime!). Un calcul simplu ne arãta cã din cele 500.000 tone aflate atunci în haldele de la Flotila centralã s-ar fi putut obþine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameþitoare – preiau cifra din raportul bãimãrean: 341.890.000 euro!! ªi chiar dacã aurul ºi argintul recuperate din haldele Maramureºului nu reprezintã decât 20% din aceastã sumã, sã recunoaºtem cã averea din deºeurile minelor aurifere este uriaºã, putând sã acopere datoriile externe ale României– aºa cum s-a întâmplat, de pildã, cu celebrul zãcãmânt de la Comstock din Virginia City, Nevada, în a doua jumãtate a sec. al XIX-lea, care a echilibrat, în acea vreme, balanþa comercialã a SUA! Or, noi ºi urmaºii noºtri nu avem moºtenire din istoria milenarã a mineritului doar haldele maramureºene (cu 10-12 g aur per tonã ºi 50 g argint per tonã), ci ºi pe cele de la Certej – Deva (8-10 g aur ºi 150 g argint per tonã) ºi Roºia Montanã (2 g aur ºi 15 g argint per tonã). Adica: „Munþii noºtri aur poartã, noi cerºim din poartã-n poartã.” Îi numesc pe eroii de atunci ai cercetãrii ºtiinþifice din Maramureº: dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Nãftãnãilã ºi dr. ing. Vasile Coman, nu ºtiu dacã ei mai lucreazã ºi acum la acel proiect, trebuie sã vã spun cã în 2009 ei adresaserã o scrisoare-manifest Academiei Române, preºedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist cu largã recunoaºtere internaþionalã, dar au fost sesizate ºi ministerele de resort (ale Economiei ºi Mediului). Fac fixarea temei – aºa cum am învãþat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: pentru 1 kg aur ºi 5 kg argint extrase din haldele de pirite prin metoda SC Larechim se consumã 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 ºi 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu ºi circa 0,03 t „activatori”. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bazã de cianuri – dar la preþuri de 2,5 ori mai mici! Adãugaþi câºtigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – ºi aveþi în faþã una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Mai era atunci nevoie de doar o investiþie de circa 100.000 euro, care ar fi trebuit sã þinã în viaþã grupul de chimiºti bãimãreni ºi sã contribuie la apãrarea bogãþiilor þãrii ºi curãþeniei ei.

Dar: la scurtã vreme dupã demersurile mele jurnalistice, laboratorul de la Baia Mare a fost vandalizat de indivizi rãmaºi, fireºte, necunoscuþi. Este vorba, desigur, de o coincidenþã absolut întâmplãtoare cu ofensiva mediaticã din ultima vreme – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care vrea sã ne convingã sã ne aplecãm ºi sã culegem miliardele de dolari pe care vrea sã ni le ofere o companie, desigur, mare prietenã a României. Generozitatea copleºitoare a cãutãtorilor de aur – „Nu vreþi 4 miliarde de dolari?” – vrea, desigur, sã ne facã sã privim cu mai multã bunãvoinþã aventura. Numai cã, în ceea ce mã priveºte, eu sunt oltean-basarabean, ºi în ambele þinuturi româneºti bântuie ideea cã atunci când cineva vrea neaparat sã-þi facã prea mult bine, trebuie sã fii atent, foarte atent cu intenþiile lui…

de Alexandru Mironov  sursa: stiințã și tehnicã]]>