1.
Cu o lunã în urmã, în februarie, femeia pãrãsise domiciliul conjugal din strada Sãgeþii 7, pentru a închiria o camerã modestã în casa din strada Precupeþii Noi nr. 25. Bãrbatul gãsit mort în acesta camera se numea Nicolae Urseanu. Se nãscuse la Botoºani. Studiase dreptul la Iasi, servise apoi ca magistrat la Turnu Mãgurele. Aici se cãsãtoreºte, dar dupã puþin timp divorþeaza ºi pãrãseºte oraºul pentru a veni la Bucureºti. Este angajat ca secretar de avocatul Stravolca. Între soþia avocatului ºi tînãrul secretar are loc o poveste de dragoste. Efectul : concedierea secretarului ºi un divorþ, cel al soþilor Stravolca. Urseanu are numai 28 de ani în ziua morþii sale.
Publicul se intereseazã cu pasiune de acest subiect. Ziarele sunt pline de relatãri ºi comentarii. Ancheta este presãratã cu mult suspens, surprize, rãsturnãri de situaþii ºi lovituri de teatru. Ingredientele care fac drama atît de interesantã sunt întîi personajele. Este o dramã de alcov petrecutã in elita Bucureºtiului cãreia îi apartin soþii Stravolca. Sunt respectaþi, educaþi, bogaþi. Trãiesc în sferele înalte ale societãþii. Alt ingredient este povestea : un adulter; o femeie bogatã ºi frumoasã, “în toamna vieþii” cum va spune un avocat ºi un amant mai tinãr cu 14 ani. E multã pasiune aici ºi un final cu un cadavru. Povestea are tot ce îi trebuie pentru a stîrni o imensa curiozitate. Ipotezele anchetatorilor sunt trei. Prima : Este o crima sãvîrºita de Arabela Armãsescu-Stravolca împotriva amantului dublatã fie de o sinucidere simulatã, fie de una realã, dar ratatã. Doamna Armaºescu în ambele cazuri trebuie acuzatã de omucidere.
A doua ipotezã. Avocatul Urseanu a tras asupra Arabelei Armãºescu, ºi apoi ºi-a tras un glonþ în timplã. A ratat sã îºi ucidã amanta, dar a reuºit în ce-l priveºte pe el însuºi. În acest caz doamna Armãºescu-Stavolca este o victimã. A treia ipotezã: ar fi existat un alt treilea personaj al dramei din noaptea de 21/22 martie. Acesta putea fi soþul ultragiat avocatul Stravolca, sau cineva din anturajul lui Urseanu, fosta soþie, altã femeie din viata lui, sau un ucigaº plãtit. Dupã primele cercetãri aceasta ipoteza cade.
A fost totusi o dramã doar cu douã personaje, cei doi amanþi. Unul a scãpat cu viata. Celãlalt zãcea mort pe o masã de ciment la Institutul Medico-Legal pentru autopsie, unde a fost dus chiar in dimineata fatalã. Autopsia a arãtat cã s-a tras de foarte aproape, practic cu þeava lipitã de tîmpla. Glonþul a perforat craniul prin tîmpla stînga ºi a ieºit prin partea dreapta. Moartea a fost instantanee. De la început drama este înconjuratã de mister. Detaliile sunt extrem de confuze. Refuzul doamnei Stravolca de a vorbi despre ce se întîmplase în acea noapte nu fãcea de cît sã sporeascã necunoscutul. Refugiatã într-un salon al spitalului Sf. Ecaterina, ea invoca starea precarã a sãnãtaþii ºi se inconjoarã de tãcere. Sunt cîteva intrebãri la care numai ea avea rãspunsuri. Iatã cîteva : Dacã avocatul Urseanu se sinucisese, atunci cum ajunsese revolverul pe noptierã? Moartea lui Urseanu fusese instantanee. Normal ar fi fost cã revolverul sã cadã pe plapumã sau pe podea. Cineva il pusese acolo ? Cumva Arabela Armãºescu ? Alte întrebãri. Glonþul pãtrunsese prin tîmpla stingã. Firesc ar fi fost sã pãtrundã prin timpla dreapta. Urseanu a folosea mîna dreapta. In schimb despre doamna Armãºescu se spunea cã e stîngace.
Proprietareasa casei – interogatã ca martor – spune ca pe la 5 dimineaþã a auzit ceartã în camera de alãturi. Apoi a adormit. Peste vreo douã ore a fost trezitã de doua împuºcãturi. A ieºit pe hol ºi a vãzut-o pe chiriaºa plina de sînge. Cind Arabela Armãºescu a invitat-o în camerã, Adina Culoglu a refuzat spunind “mi-e fricã” ºi chiriaºa a rãspuns : De ce, cã e mort ?! ‘ ºi s-a întins alãturi de cadavru. În camerã se gãsea un bãrbat tînãr lungit pe pat, cu paltonul pe el, cu o cãciula de astrahan în cap, cu mîinile pe lîngã corp. Un revolver se afla pe noptierã. Chiriaºa spunea cã bãrbatul a tras asupra ei ºi s-a sinucis. Adina Culoglu a telefonat la Poliþie ºi la Salvare. La cererea chiriaºei, Adina Culoglu il anunta pe fostul soþ, dupã ce femeia i-a dat numãrul de telefon. Odatã medicul ajuns în Precupetii Noi 25, Domniþa Arabela Armãºescu este transportata la spitalul Sf Ecaterina din ªoseaua Kiseleff.
Va scapa cu viaþã? Tragedia va avea douã cadavre sau unul singur ?
2.
Este vorba de o poveste de iubire intre Nicolae Urseanu – tînãr abia picat din provincie ºi Arabela Armãºescu-Stravolca, sotia binefãcãtorului lui ? Cîtã iubire este aici ? Arabela Armãsescu Stravolca pãrãseºte dupã 20 de ani casa unde ducea un trai luxos, înconjuratã de prieteni din înalta societate, pentru a trai intr-o camerã modestã de mahala. Astea sunt faptele. Aici voia sã trãiascã cu amantul ei, un bãrbat frumos, mult mai tînãr decit ea, care o încîntase cu jurãmintele de amor. Amãgita sau iubita ? Dincolo de vise ºi planuri, faptele descoperite la anchetã aratã ca triunghiul conjugal s-a derulat o vreme fãrã ºtirea soþului. Dar Urseanu nu era un bãrbat fidel.
Drama începe cînd Arabela Stravolca aflã cã în viaþa iubitului ei exista o altã femeie. Îi aflã numele, Ecaterina Pavlov. o cãuta ºi o gãseºte. La întîlnirea dintre cele douã femei, Arabela Armãºescu îi cere sã îi lase în pace iubitul. Declarã ca are intenþia sã divorþeze de Stravolca ºi sã se marite cu el. Obþine promisiunea celeilalte sã nu se mai vadã cu Urseanu. Ecaterina Pavlov se duce la Tribunal pentru a-l întilni pe avocatul Stravolca ºi îl înºtiinþeazã despre intreaga afacere. Cîteva zile mai tirziu, avocatul Stravolca la Tribunal în Sala Paºilor pierduþi îi admnistreazã o corecþie asistentului sau, amantul sotiei sale, Nicolae Urseanu. Scandalul a izbucnit.
Lumea afla de legãtura amoroasa dintre secretar ºi sotia maestrului sau. Cei doi soþi convin de comun acord sã se despartã ºi cer divorþul. Totul pare sã decurga normal : o despartire amiabilã, cum se intimplã atîtea…Pînã în noaptea de 21/22 martie, cînd se petrece tragedia din strada Precupetii Noi.
Pentru anchetatori era esenþial sã afle cum ºi-au petrecut timpul cei doi timpul în ziua premergãtoare dramei. Arabela Armãºescu s-a întîlnit cu soþul ei la notar pentru a perfecta aranjamentul financiar al divorþului. Avocatul îi face o dotã generoasã infidelei sale soþii, de 2 milioane lei. Banii însã nu puteau fi ridicaþi de la bancã, ci numai dobînda lor, si era menitã sã îi asigure un trai decent. Arabela Armãºescu a încercat sã obþinã – la insistentele ºi sfaturile amantului – schimbarea prevederilor contractului, dar avocatul s-a opus. Pe Nicolae Urseanu îl etichetase într-o împrejurare drept “peºte”. Pentru el era clar cã secretarul nu urmãrea decît averea fostei sale soþii ºi nu era vorba despre dragoste. La sfîrºitul acestei întîlniri, soþia notarului cu care Arabela Armãºescu se cunoºtea bine, a încercat sã o facã sã se rãzgîndeascã ºi sã revinã în cãminul conjugal. Dar Arabela Armãºescu refuza sã se împace, sigurã de viitorul ei alãturi de Urseanu. Apoi se duce acasã la amant (locuia cu mama lui pe strada General Berthelot ) sã îi comunice rezultatul intrevederii.
Urseanu primeºte foarte prost ºtirea despre aranjamentul survenit între soþii Stravolca. Planul lui de a pune mina pe bani cãzuse. Divorþul se pronunþase, Arabela Armãºescu era liberã. Trebuia sã ia o decizie: sã îºi þinã sau nu fãgãduielile. Arabela Stravolca, vãzind schimbarea lui, îl întreabã : ªi acum, ce ai sã faci cu mine ? Urseanu rãspunde: Daca îþi pare rau, hotãrãºte-te ºi intoarce-te la cãminul tãu. Nu e încã prea tîrziu ! Arabela Armasescu rãspunde: Înseamnã cã nu mã mai iubesti!…Nu ºtim cum a continuat acest dialog tensionat pentru cã martora, mama lui Urseanu, doamna Dobjanski, a adormit într-un fotoliu. Spre miezul nopþii Arabela Armãºescu se ridicã sã plece. Urseanu iese cu ea ºi o însoþeºte. Urseanu promite mamei lui sã se întoarca. Este ultima data cînd mama ºi fiul stau de vorbã.
În sanatoriul de la ªosea starea sãnãtãþii Arabelei Armasescu se îmbunãtãþeºte. Dupã cîteva zile este în afarã de orice pericol. Ea declara cã din strada Berthelot s-au dus pe jos acasã la ea în Precupeþii Noi. El s-a aºezat tãcut în fotoliu, iar ea s-a întins îmbrãcatã în pat ºi a adormit. Spune cã nu s-a trezit decît atunci cînd a fost împuºcatã. Alãturi, în pat, Urseanu zãcea mort. Mai mult, spune cã nu stie.
Multe lucruri rãmin neelucidate. Pozitia cadavrului, revolverul de pe noptierã. Tãcerea Arabelei Armãºescu ºi refuzul ei, sub diferite pretexte de a colabora cu anchetatorii, nu ajuta la elucidarea cazului. Femeia pare sã ascundã ceva. Afacerea rãmîne în plin mister în ciuda amãnuntelor care se adunã. Probele apar la primele cercetari în camera din Precupetii Noi. Un fapt este ca glonþul pãtrunsese în partea stingã a craniului. Dacã Urseanu, care era dreptaci ºi s-ar fi sinucis, ar fi tras cu mina dreapta ºi în tîmpla dreaptã. Dacã s-ar fi sinucis, Urseanu, a cãrui moarte a fost instantanee, ar fi avut braþul stîng înþepenit în poziþia de tragere, aºa cum l-a gãsit ultima clipã a vieþii sale. Or, braþele cadavrului, aºa cum l-a gãsit poliþistul, erau întinse de-a lungul corpului. Alt fapt: revolverul aflat pe noptiera. Cineva l-a pus acolo DUPà moartea lui Urseanu…Or, singura persoana vie din camera era Arabela Armãºescu. Asta însemna cã ea l-a ucis cu un foc din apropiere ºi apoi ºi-a tras tras un glonþ în piept “din pozitia în picioare”, cum a scris în raport medicul legist, dr. Mina Minovici, cea mai mare autoritate in domeniu in acel timp. Tot dr. Minovici observa cã gloanþele, douã la numar, au urmat aceeaºi direcþie ºi au fost trase de acelaºi braþ, un stîngaci. Dormind lingã Urseanu, Arabela Armãºescu nu s-a putut folosi de bratul drept lipit de trupul amantului, pentru cã l-ar fi trezit. Dar a putut în schimb sã scoatã revolverul de sub perna cu mîna stingã ºi sã traga asupra lui, apoi sã sarã din pat ºi sã tragã asupra ei însãºi un glonþ apoi sã aºeze arma ucigaºã pe noptierã.
Dupã cinci zile de intense cercetãri, anchetatorul Gh.Niculescu-Bolintin pune concluziile ºi predã dosarul Parchetului. Loviturã de teatru. Procurorul Rãºcanu decide sã deschida acþiune publicã împotriva Arabelei Armãºescu Stravolca pentru “crima de omucidere cu voinþã” ºi cere arestarea Arabelei Armãºescu. Din victimã a lui Nicolae Urseanu, din femeia nefericitã, înºelata de amant, ea apare deodatã ca o ucigaºã cu sînge rece, iar tinãrul Urseanu ca victima a unei femei pãtimaºe ºi rãzbunãtoare. Procurorul a acceptat ideea cã Arabela Armãºescu-Stravolca ºi-a ucis amantul, ºi cã apoi 1. fie a încercat sã se sinucidã dar nu a reusit, sau 2. cã a simulat sinuciderea pentru a scãpa de pedeapsa justiþiei. Putea o femeie, în cazul în speþã Arabela Armãºescu, sã aibe un comportament atît de calculat ºi de cinic? Putea sã îºi stãpîneascã nervii ca sã înfãptuiascã un asasinat ? Procurorul este de pãrere ca DA ºi cere arestarea ei. Vina: Omucidere.
Ce noapte ! Ziarul Universul titreazã “ Doamna Stravolca nu-i o victimã, ci vinovatã de omucidere! “
3.
Nicuºor Vasiliu-Urseanu este înmormîntat luni 26 martie, la cimitirul Sfînta Vineri într-un loc de veci oferit de Ecaterina Pavlov, cealaltã legãturã intimã a sa. E dus pe ultimul drum de cîþiva cunoscuþi ºi rude. Cînd aflã despre acuzaþia de omucidere formulatã de Parchet împotriva Arabelei Armãºescu-Stravolca, mama celui dispãrut, Maria Dobjanski, se constituie parte civilã, cerînd 3 milioane de lei despãgubiri. Faptul face impresie din cauza sumei mari invocate, dar mai ales pentru cã gestul apare ca o dovada ca ea, martora amorului dintre cei doi, era convinsã cã fiul ei fusese ucis. Cîteva zile mai tirziu, mama dna Dobjanski revine, micºorindu-ºi pretenþiile la 2 milioane lei – echivalentul sumei depuse la bancã de fostul soþ al amantei fiului ei.
Ies la iveala si alte lucruri. Avocatul Stravolca fãcuse o donaþie sotiei sale jumãtate dintr-un corp de case pe care le cumpãrase de curind. Cînd a aflat de relatia dintre ea ºi secretar a retras donaþia. Cînd, în februarie, sotia a pãrãsit domiciliul conjugal, si era clar cã despãrþirea era inevitabilã, i-a dat soþiei infidele, 140.000 lei pentru cheltuieli. În plus, a depus in bancã pe numele ei 2 milioane lei. Actul prevedea ca suma nu poate fi retrasã, ci doar dobînzile, dar ºi acestea erau suficient de consistente ca sã o puna ãe infidelã la adãpost de griji materiale. Nicuºor Urseanu a considerat umilitor acest aranjament, pentru cã institutia, zicea el, tutela fostului soþ asupra banilor, dar ºi a fostei sotii. Pe acest subiect cei doi s-au certat in seara dinaintea tragediei.
Altã loviturã de teatru. Fostul sot, avocatul Stravolca, îºi face aparitia. El cere autoritãþilor sã o viziteze pe Arabela Armãºescu la sanatoriu. Sã ne amintim cã în dimineaþa crimei, aceasta o rugase pe gazda sa, sã îl anunte telefonic. Avocatul trimisese un angajat al sãu sã afle ce s-a întîmplat. Stravolca vine la sanatoriu însoþit de un prieten al familiei, avocatul Radu Rosetti. Scena revederii este de mare intensitate. Cei doi soþi nu se vãzuserã de cîteva zile, dar ce distanþã ! La notar, cu o sãptãmînã în urmã, cei doi semnasera aranjamentul financiar pentru divorþ. Situaþia acum era cu totul alta. Femeia sigurã de sine de atunci – care respinsese sã se împace cu sotul ei în ultimul ceas dinaintea dramei – dispãruse. Arabela Armãºescu îi primeºte pe cei doi vizitatori cu lacrimi in ochi. Îi mulþumeste fostului sot pentru purtarea lui mãrinimoasã. Repetã faþã de el ºi de avocatul Rosetti cã e nevinovata. Întîlnirea dureazã mai multe ceasuri. Ce ºi-or fi spus rãmîne un mister. E de presupus cã au discutat pe lîngã cele întimplate înca sa din strada Precupeþii noi nr 25, ºi despre atitudinea pe care trebuia s-o aibã faþã de anchetã, ziariºti, cunoscuþi.
Urmeaza interogatoriul oficial, pas obligatoriu în mersul anchetei. Participa judecãtorul de instrucþie ºi procurorul. Un grefier noteazã atent. Femeia dã aceiaþi versiune a faptelor : s-a trezit auzind impuºcãturi, era rãnitã, iar alãturi de ea, Urseanu mort. Cînd anchetatorii îi releva detalii care nu se potrivesc ºi o pun în încurcaturã, ea isi pierde calmul ºi spune cã nu îºi mai aminteste nimic. Multe lucruri rãmîn la fel de enigmatice. Anchetatorii îi relateaza propria lor versiune asupra tragediei. Cum ea îl impuºcase în jurul orei 6,30 în timp ce dormea pe Urseanu, trãgindu-i un glonþ în tîmpla stingã, apoi se ridicase din pat ºi îºi trãsese apoi un glonþ în piept. Nesuportind emoþia, Arabela Armãºescu izbucneºte în plîns. Nu se mai poate scoate nimic de la ea. Interogatoriul in care anchetatorii îºi pusesera mari speranþe, nu aduce nimic nou. Destule întrebãri rãmîn fãrã rãspuns. Impresia anchetatorilor, cã este un asasina ºi cã femeia este autoarea lui, se întãreºte. La ºase seara, dupã trei ore de întrebãri soldate cu puþine rãspunsuri, interogatoriul se incheie.
I s-a înmînat mandatul de arestare ºi i s-a explicat acuzaþia ce i se aduce. Arabela Armãºescu primeºte cu calm situaþia. De la acesta datã nu mai este o persoana liberã. Este þinutã sub pazã poliþieneasca la sanatoriul Sfînta Ecaterina, pe ºoseaua Kiseleff. Mandatul de arestare cerut de procuror sub acuzaþia de omucidere, are nevoie de confirmarea magistratilor. Cum Arabela Armasescu nu este transportabilã din cauza rãnilor încã nevindecate, Tribunalul se intruneste la Sanatoriul Sf. Ecaterina. Arabela Armãºescu este reprezentatã de cîþiva dintre cei mai buni avocaþi: Radu Rosetti, Ion Perieþeanu, Ion Birenberg ºi Istrate Micescu. Asistã ºi cîþiva ziaristi.
Întrebarea este dacã Tribunalul confirmã sau nu mandatul de arestare. Se ia un scurt interogatoriu acuzatei. Apoi procurorul expune cazul ºi cere confirmarea mandatului. Urmeaza pledoariile avocatilor. Se prefigureaza deja temele conflictului dintre apãrare ºi acuzare din timpul marelui proces care urma. Radu Rossetti, remarcã ezitãrile procurorului ºi aratã cã atunci cind existã îndoiala, ea este in beneficiul celui suspectat. Aratã cã revolverul nu era al dnei Armãºescu cum s-a spus, ci al lui Urseanu. Ion Pereþianu preia tema acuzãrii, spunînd cã Urseanu o escrocase sentimental pe Arabela Armãºescu ºi chiar dacã prin aburd l-ar fi ucis era în legitimã apãrare din cauza tensiunii nervoase ºi a dezamãgirii provocatã de amant care o compromisese ºi nu mai intenþiona sã se cãsãtoreascã cu ea. Istrate Micescu contesta probele, arãtînd cã era o imposibilitate materialã ca Arabela Armãºescu sã il ucidã pe Urseanu. Cere, ca si ceilalþi avocati, respingerea mandatului de arestare.
Dupã o jumãtate de ora de deliberãri Tribunalul, strins în cancelaria Sanatoriului, confirmã mandatul de arestare. Ipoteza sinuciderii lui Nicuºor Urseanu cade si ideea cã Arabela Armãºescu l-a ucis se impune. Ea trebuie sã rãmînã sub pazã la sanatoriul Sf Ecaterina pînã la îmbunãtãþirea sãnãtãþii ei, apoi va fi transferata la închisoarea Vãcãreºti.
Presa nu îºi pierde interesul pentru aceasta incurcatã afacere de moravuri. Paginile sunt pline de articole, interviuri, reportaje, comentarii, caricaturi, fotografii despre ancheta. Personajelor dramei le este scotocitã biografia pînã în cele mai mici detalii. Lumea bucuresteanã pare electrizata de acest subiect. În toate saloanele, în redactii, pe culoarele ministerelor, in sãlile tribunalelor, pe stradã, în cafenele ºi restaurante, nu se discuta decît despre Arabela Armãºescu : este sau nu vinovatã. Nicuºor Urseanu s-a sinucis sau a fost ucis. Unii vãd în Arabela Armãsescu o femeie declasata din înalta societate. O pãcãtoasa, adulterinã care ºi-a înºelat soþul pentru un barbat mai tînãr, o femeie dornicã de plãceri. Unii erau de pãrere cã era mai bine sã fi murit ea ºi nu Urseanu. Pentru altii, Arabela Armasescu era victima unui Don Juan de duzina, personaj fãrã caracter, un ratat, vînãtor de zestre, care primise de la viaþã ce meritase. Opinia publica era împãrþitã. Procesul trebuia sã facã dreptate.
Pînã atunci Arabela Armãºescu suportã trei luni de închisoare la Vãcãreºti. La inceputul lunii iulie este eliberatã pentru o cauþiune de 200.000 lei, platita de fostul ei soþ, avocatul Stravolca. Unii spun cã ºi-ar fi reluat viaþa în comun. Dar poate sunt numai aparenþe. Procesul se apropie. Tensiunea in jurul acestui caz creste. Lumea e nerãbdãtoare sã afle adevãrul ºi, fireºte sentinþa.
4.
Procesul are loc la sfîrºitul lunii noiembrie într-o tensiune greu de descris. Un jurnalist remarca: “ Procesul se judeca sub auspicii de excepþionalã animatie, aglomerare de public ºi enervare a mulþimilor ce au rãmas pe dinafara…” Dezbaterea dramei pasionale din strada Precupeþii Noi promite sã fie un spectacol de zile mari. Aºa a ºi fost !…Lovituri de teatru, emoþie, suspans. ªi în final, verdictul ! Tribunalul trebuie sã spunã dacã a fost o crimã ºi Armabele Armãºescu este vinovatã, o ucigaºã a amantului ei, sau e vorba o sinucidere a victimei ºi femeia din boxã este nevinovatã.
Curtea se întruneste. Sunt prezenþi judecãtorii ºi procurorul. Dar atentia insa este atrasã de prezenþa cîtorva dintre cei mai celebri avocaþi veniþi sã o apere pe fosta soþie a colegului lor, Stravolca. Printre ei, Istrate Micescu, Radu Rosetti, Ion Perieþeanu, Jean Th. Florescu, Ion Vasilescu-Valjan. Se constituie Juriul. În sfirsit este adusã în salsa tribunalului Domniþa Arabela Armãºescu. Pare destul de liniºtitã. E frumoasã, elegantã. Spectacolul – cu decoruri, costume si mai ales personaje – e gata. Publicul e ºi el prezent îm numãr mare ºi nu are ochi decit pentru ea.
I se pun scurte întrebari pentru identificare. Declara cã are 44 de ani ºi dã adresa. Apoi Grefierul citeºte apoi actul de acuzare. Reia derularea faptelor, aminteºte probele. Tînãrul avocat Nicolae Vasiliu Urseanu se angajase ca secretar al avocatului Stravolca ºireuºise sã cîºtige încrederea lui ºi…inima soþiei acestuia. Aflînd, adevãrul avocatul îl concediazã ºi cere divort. Întretimp soþia infidela pãrãseºte domiciliul conjugal ºi închiriazã o camera în strada Precupeþii Noi. În seara zilei de 21 martie, acuzata s-a dus acasa la Nicolae Urseanu pentru a-l înºtiinþa de aranjamentul financiar survenit între ea si fostul sot. Au loc loc discutii aprinse pentru cã Urseanu este nemulþumit de tranzacþie. Nu se mai aratã decis sã o ia în cãsãtorie, cum îi promsese. Cei doi pleacã spre casa unde locuieºte Arabela Armasescu, continuînd sã se certe. Victima a adormit, susþine documentul, ºi acuzata hotãrîtã sã se rãzbune pentru cã Urseanu i-a distrus cãminul, a compromis-o ºi a înºelat-o in sentimentele ei, îºi suprimã amantul trãgîndu-i un glonþ în tîmplã. Moartea este instantanee. Apoi îºi trage un glont în piept. Nu este clar dacã pentru a-ºi curma viaþa, sau a simula o sinucidere. Actul de acuzare conchide cã Domniþa Arabela Armãºescu, fostã Stravolca, a comis omuciderea din voinþã asupra persoanei avocatului Neculae Vasiliu-Urseanu, crima prevãzutã ºi pedepsitã de articolele 223 si 234 ale Codului Penal. Dacã este gãsita vinovatã este pasibilã de o pedeapsa pe viaþã sau mãcar 20 de ani. ªedinta se suspendã.
La reluarea dezbaterilor se produce evenimentul asteptat de toatã lumea cu sufletul la gurã: interogatoriul acuzatei. Se ridicã în picioare urmãrita de sute de perechi de ochi. Aºteaptã întrebãrile preºedintelui Curtii. De impresia pe care o lasã în aceste minute depinde poate verdictul. Este o presiune enormã. Ea povesteste cum a intrat in viata ei Nicolae Urseanu. Cum a fost apoi dezamãgitã observînd cã era mai interesat de banii ei decît de ea. Povesteste cum a decurs seara dinaintea dramei. Urseanu era exasperat ºi zicea ca fusese incã o datã dezonorat. Intîi dupã ce se aflase de idila lor ºi fusese pãlmuit de Stravolca în clãdirea Palatului de Justitie. Acum era din noi dezonorat, pentru cã fãrã bani nu putea sã îi ofere condiþii trai cum se aºtepta ea, ºi pentru ca Stravolca instituia tutela asupra banilor, dar ºi asupra ei….ceea ce lui i se pãrea de neacceptat. Dorea sã disparã, sã fugã în strãinãtate – de unde nevoia de bani- sau sã moara împreunã cu ea. Au mers în casa din Precupetii Noi, desi ea s-a opus sã fie insoþitã. Pe drum s-au certat iar pe chestiunea celor 2 milioane. Ea s-a culcat, lãsîndu-l pe Urseanu supãrat în fotoliu. S-a trezit cînd era dusã la spital de maºina Salvãrii.
Nu mai reuºeºte sã se abþinã, nici sa parã calma. Izbucneºte în plîns. E ascultatã de asistenþã într-o tãcere absoluta. Spune printre lacrimi : ” Dupã atîta umilinþã ºi durere mã vãd acum pusã sub acuzaþia gravã cã am ridicat viaþa unui om. Este cea mai grozavã eroare judiciarã. Dacã am vreo vina, am numai faþã de sotul meu.” Multe doamne din salã suspinã…
Depoziþia Arabelei Armãºescu fãcut o mare impresie…Intrebãrile puse de preºedintele Curtii, cautã sã lumineze detalii neelucidate de anchetã : poziþia corpurilor, revolverul de pe noptierã, succesiunea faptelor. …Fãrã succes. Surprinzãtor, la întrebarea : Cind a devenit Urseanu amantul dumitale ? Arabele Armasescu rãpunde : Niciodatã ! Minþea din dorinþa de a-ºi îmbunãtati în faþa Juriului imaginea de femeie infidelã pe care i-o desenase actul de acuzare ? Sau nutrea speranþa sã îºi refaca menajul cu Stravolca ? Dar dacã spunea adevãrul ? O îndoialã este transmisã publicului ºi juriului… Cînd întrebãrile preºedintelui Curþii se înteþesc ºi surprind contradicþiile din declaraþiile ei anterioare, Arabela Armasescu spune : nu îmi amintesc nimic.
Începe parada martorilor. Întii îºi face aparitia în sala de judecata mama lui Urseanu, d-na Dobjanski. Surprizã de proporþii: Dna Dobjanski s-a retras din proces. A renunþat sã mai fie parte civilã ºi sã cearã daune. Amintim cã în martie o acuzase pe Arabela Armãºescu de uciderea fiului ei si ceruse despãgubiri de 3 milioane lei. Spune cã e sigura ca fiul ei nu s-a sinucis pentru cã nu avea de ce, dar –declara- cã prefera sã nu acuze pe nimeni. Apãrarea intervine ºi o întreaba dacã a primit vreo sumã de bani pentru a renunþa la plîngerea impotriva d-nei Armãºescu. Martora raspunde : “Nu, nici o centime pentru asta. Nu fac comerþ cu nemãrginita durere a doliului meu. E adevãrat înãa – adauga – cã d-na acuzatã m-a ajutat mult înainte de a-mi retrage plîngerea ºi chiar dupã nenorocire.”
Urmeaza la barã Adina Culoglu, proprietareasa casei din strada Precupeþii Noi. Ea spune cã nu ºtie dacã acuzata îl primea noaptea pe Urseanu în camera ei, pentru cã se culcã devreme. În noaptea dramei a auzit cearta pe ºoptite între cei doi. Apoi pe la 6,30, douã împuºcãturi chiriaºa strigind dupã ajutor. Zicea cã bãrbatul din camera e mort. Cine e ? a întrebat-o : Logodnicul meu ! a rãspuns Arabela Armãºescu…În final martora declarã ca nu crede cã acuzata este capabilã de crimã.
Urmeaza la barã servitoarea Alinei Culoglu, Lenuþa Rãdulescu. La întrebarea dacã Arabela Armãºescu este stîngace sau dreptace, rãspunde cã se foloseºte de ambele mîini. Actul de acuzare se baza pe faptul cã autorul crimei era stîngaci. Martora afirmase la instrucþie cã o vãzuse pe acuzatã cosind ºi mîncind cu mîna stîngã. Retractarea declaraþiei aduce imediat reacþia procurorului Gicã Ionescu. El cere arestarea martorei pentru sperjur în temeiul articolului 335 din Codul Penal. Intervin energic avocaþii apãrãrii: Ion Perieþeanu, Radu Rosetti, Jean Th Florescu. Pe acest scandal, preºedintele Curþii suspendã ºedinta. Se fãcuse ºi tîrziu.
A fost o prima zi de infarct, de nerecomandat bolnavilor de inimã. Ca va fi mîine ?
5
ªedinþa din ziua a doua a procesului începe la ora doua post meridian. Mult mai mulþi jandarmi ca în prima zi, aduºi sã menþinã ordinea. Publicul bucureºtean a dat nãvala sã vadã pe viu eroii dramei, dar mai ales pe cea mai stigmatizatã femeie din Bucureºti. Vehemenþa cu care fusese atacatã Arabela Armãºescu (foto) atunci cînd izbucnise scandalul, la sfîrºitul lunii martie, întorsese sentimentele opiniei publice în favoarea ei. Mai ales în lumea bunã din care fãcea parte ea se bucura din ce în ce mai mult de simpatie. Aici era vãzuta ca victimã unui escroc sentimental de joasã extracþie socialã.
Prima zi a procesului a fost extrem de spectaculoasã, cu un duel puternic intre apãrare ºi acuzare. Ziua a doua a procesului debuteazã tot furtunos, cu intervenþia marelui avocat Istrate Micescu. El cere respingerea cererii procurorului de arestare a martorei Lenuþa Rãdulescu. În acest fel, spune, sunt intimidaºi toþi martorii ; in plus cererea contravine legii. Intervine în cauzã ºi avocatul Oswald Teodoreanu. Sedinþa se suspendã pentru deliberãri. La reluare, Curtea respinge cererea procurorului general de arestare a martorei. Apãrarea marcheazã un punct important în proces. Dar lucrurile sunt pe muchie de cuþit, nimic nu este decis. Depoziþia martorului care urmeazã aratã clar cã sentinþa va rãmîne suspendatã pînã în ultima clipã a procesului.
Martorul este dr. Mina Minovici, de cea mai mare autoritate ºtiinþificã. Dr-ul Minovici fãcuse autopsia cadavrului ºi investigase locul tragediei. El explicã traiectoria glonþului care o rãnise pe Arabela Armãºescu. Spune cã teza dupã care crima ar fi fost comisã de Urseanu nu se susþine. Glonþul nu putea fi tras decît de acuzatã. Avocatul Radu Rosetti intervine ºi întreabã referindu-se la camera ca scenã a tragediei: Care a fost impresia dvs. vizualã ?…Drul Minovici rãspunde: A fost aceea cã d-na a ucis ºi apoi a încercat o sinucidere…Cred cã d-na a încercat serios sã se omoare… Rãmîne problema revolverului. Dr-ul Minovici susþine cã Urseanu dacã s-a împuºcat nu mai avea cum sã aºeze revolverul pe noptierã; i-ar fi cazut din mînã, dat fiind cã moartea a survenit instantaneu. Or, cadavrul a fost gãsit cu mîinile pe lîngã corp. În plus, este exclus ca un om care ºi-a tras un glonþ în cap sã mai aibã putere sã îºi traga plapuma peste el. Un jurat intervine : Se poate admite cã victima s-a sinucis? D-rul Minovici, ferm, rãspunde: Nu ! Imposibil !…
Procesul merge prost pentru Arabela Armãºescu. Depoziþia respectatului profesor Mina Minovici pare sã fi redus la zero ºansele apãrarii. Tehnic vorbind expertiza aceasta nu putea fi contrazisã. Apãrarea decide sã mute procesul pe alt plan. Punctul fragil al acuzãrii era personalitatea dubioasa a lui Nicolae Urseanu. Teza e simplã ºi des folositã : mortul e de vinã ! Examenul fãcut de dr-ul Minovici este contestat, nu atacîndu-l pe profesor, prea cunoscut ca om integru þi mare specialist. Apãrarea va încerca sã demonstreze în schimb cã probele au fost fie distruse, fie deranjate, mutate, în camera unde se produsese tragedia, de primii sosiþi aici. Rînd pe rînd sunt puse sub semnul îndoielii, contestate. Martorii apãrarii vorbesc despre asta insistent. Altii aratã ca Arabela Armãºescu suferea psihic, avea amnezii, cã era instabilã ºi emotivã. Este adus ºi d-rul curant al acuzatei care probeazã aceste lucruri. Expertiza lui de psihiatru este folositã ºi pentru a arãta cã demonstraþia d-rului Minovici, atît de ingrijorãtoare pentru Apãrare, are fisuril. El susþine cã victima se putea miºca ºi dupã ce îºi trãsese un glonþ în cap. Procurorul general Gicã Ionescu cere confruntare; intre profesorul Minovici ºi d-rul curant al Arabelei Armãsescu. Apãrarea se opune. Se aude ºi o vorba de duh : Aici este un proces, nu un congres !
Sarabanda de martori ai apãrarii ºi acuzarii continuã. Este o execuþie pe viu. Detalii ale vietii private ale acuzatei, ale anturajului ei, ale celui mort, se perindã cu destulã impudoare. Dar dramele pasionale ajunse în tribunale sunt asemenea împrejurãri în care intimitatea dispare. ªi publicul este avid de secrete, de mizerii de alcov. El se înghesuie în sala Tribunalului ca sã afle totul, pentru a avea subiecte excitante de conversaþie. Pentru a-ºi întãri buna impresie pe care o au despre ei înºiºi ºi a-ºi confirma proasta impresie despre ceilalþi.
U
n moment extrem de tensionat se produce cînd este adusa la barã martora Ecaterina Popov. La percheziþia fãcuta în casa d-nei Dobjanski, se descoperise un pachet de scrisori. Asa s-a aflat cã Urseanu întretinea relaþii intime cu o altã femeie, cãreia îi promisese, de asemenea, sã o ia de soþie. Existau indicii serioase ca ºi alte femei erau în aceeaºi situaþie. Drama izbucnise cînd dna Popov a fost vizitatã de Arabela Stravolca, care i-a cerut sã renunþe la relatþa cu Urseanu. Dna Popov l-a informat pe soþ, avocatul Stravolca. Rezultatul : concedierea lui Urseanu ºi declanºarea procedurii de divorþ. Martora a povestit aceastã intilnire în faþa magistratilor. Surpriza : Arabela Armãsescu iese din reþinerea de pînã atunci. Ea neaga cã întîlnirea ar fi avut loc. Confruntate, cele doua femei, rãmîn pe poziþie. Lucrurile rãmîn nelãmurite.
Ziua a treia începe în aceeasi stare de confuzie. Adevarul se ascunde printre vorbele martorilor, ale avocaþilor ºi ale procurorului general. Încã nu se desprinde nici o concluzie. A ucis sau nu acuzata ? Depune ca martor ºi cel care a instruit dosarul, judele instructor Niculescu-Bolintin. Pe baza probelor administrate de el, Parchetul o acuzase de crimã pe Arabela Armãºescu.
Senzaþia acestei zile o produce apariþia cea mai asteptata: cea a avocatului Stravolca. El depune în favoarea fostei lui soþii. Publicul, de atîtea ori gãlãgios, uneori chiar evacuat din sala, pentru asta, acum ascultã în tãcere absolutã cuvintele lui. Avocatul aratã cum l-a angajat pe Urseanu, cum s-a insinuat el în viata lui privatã. Îl primea în casã, îl oprea la mese, il ajutase sã cîºtige bani. Îl ajutase chiar sã îºi înmormînteze tatãl. “Totuºi Urseanu a fost capabil sã îmi pricinuiascã aceastas durere, ca dupã 22 de ani de cãsnicie fericitã sã-mi vãd viaþa distrusã. “spune el. Stravolca ia toatã vina asupra lui: “ Tot dezastrul s-a datorat in primul rind temperamentului ei de femeie duioasã ºi sentimentala, iar in al doilea rînd faptului cã din cauza greutãþilor vietii de astazi, trebuisem sã-mi îndoiesc sforþãrile ºi eram adesea silit sã lipsesc de acasã. Nu mi-am putut închipui cã Urseanu va profita de aceste împrejurari, spre a o face pe soþia mea sã creadã cã nu o iubesc…”. Sala a amuþit. Puþini sînt cei care nu au lacrimi în ochi… În senzaþionala sa depoziþie, ultimul martor, avocatul Constantin Stravolca, spune cã soþia sa este o femeie superioarã ºi este exclus ca ea sã fi fãcut un gest criminal. Un jurnalist noteazã: “ Este ascultat de mulþime într-o apãsatoare ºi înfioratã tãcere.”
Mîine vom afla verdictul. Va fi sau cu condamnata Arabela Armãºescu ?
6.
Penultimul act al dramei s-a incheiat. Urmeaza deznodãmîntul. 29 noiembrie. Conform procedurii, actul final începe cu rechizitoriul.
La barã, se aflã temutul procuror general, GICà IONESCU care spune de la început : ” avocatul Nicolae Vasiliu Urseanu a fost victima unui omor ºi…acest omor l-a sãvîrºit acuzata.” Urseanu, continuã el, nu era omul care se putea decide sã-ºi sfîrºeasca viaþa printr-o sinucidere. Dimpotrivã, acuzata prezenta o astfel de stare sufleteascã…încît dã vina..pe acela… fusese pinã atunci amantul sãu.” Gicã Ionescu examineazã faptele, face bilanþul probelor administrate în cele patru zile de proces. Aminteºte poziþia cadavrului, glonþul gãsit pe podea, revolerul de pe noptierã. Pune problema directiei din celor doua gloanþe ºi subliniazã ca autorul putea folosi bine mîna stînga. Amãnuntele le cunoaºteþi deja din episodoale trecute. “ Domnii mei, pozitiunea cadavrului lui Nicolae Urseasnu este poziþiunea în care a fost impuºcat cineva pe cînd dormea…Zãcea liniºtit, cu cãciula în cap, cu mîinile de-a lungul corpului, cu plapuma trasã pînã la gît. Se poate concepe aceasta enormitate, ca Urseanu, dacã el singur ºi-ar fi dat moartea, ar mai fi avut, nu zic timpul, dar posibilitatea sã-ºi aºeze mîinile aºa întinse, cum i-au fost gãsite, ca sã-ºi punã cãciula pe cap, ca sã tragã apoi plapuma pentru a se înveli aproape complet, ca sã mai punã revolverul pe mãsuþa de noapte ? Suntem d-lor în plina atmosfera de tragedie, ne aflãm în faþa unui mormînt…Fãrã voia noastrã din ambianta de tragedie a acestor dezbateri, ne transportãm în cadrul grotesc al unei comedii de prost gust !…” Apoi recapituleazã declaraþiile martorilor ºi continuã : “ Este o construcþie ipotetica, nesusþinutã de nimic, cã Urseanu a tras în acuzatã ºi apoi s-a fi sinucis.” Gicã Ionescu face un portret în culori negre victimei.” Era un cinic, un nerecunoscãtor în conflict cu morala curentã. Dar tocmai asemenea oameni nu se sinucid. În ei existã dorinþa de trai, de a profita de ceilalþi. “De aceea e lesne de înþeles decepþia grozavã încercatã de dna Armãºescu cind ºi-a dat seama cã Urseanu este un individ odios, lipsit de orice sentiment ºi cã pentru dînsul ºi-a pãrãsit un soþ admirabil ºi o stare materialã bunã…Aºa se explica de ce putut sã facã gestul disperat.” Urseanu era apãrat, sustine procurorul de o insensibilitate care îl oprea sã reacþioneze printr-un gest fatal în faþa împrejurãrilor vieþii. Era un om care se gîndea in primul rînd la dînsul, trãia acceptînd cu toate compromisurile…Pe de o parte. Pe de alta parte, avem femeia care fãcuse mari sacrificii pentru dînsul, dar pe care nu o iubea…Mintea mea refuzã, sper ca ºi mine dvs. d-lor Jurati, sã il vãd pe Urseanu în înfãþiºarea unui personaj de tragedie. În afara de lipsa unui ideal mai înalt în viaþã, mai era ceva care îl impiedica sa se sinucidã : dragostea arãtatã în toate împrejurãrile pentru mama lui. El era singurul sprijin al acestei femei sãrace…Nu se poate admite cã el ºi-ar fi pãrasit mama…Este neverosimilã o intentie de a se sinucide a lui Urseanu ! “
Dacã am demonstrat cã sinucidere nu a fost, trebuie sã ne întrebãm care a fost mobilul acestei crime …” Rãspunsul este la îndemînã, crede procurorul. “ Este uºor sã vã imaginati dorinþa de rãzbunare ce a putut sã zãmisleascã în sufletul prea incercat al acuzatei. Pentru Urseanu ea fãcuse toate sacrficiile pe care o femeie le poate face pentru bãrbatul pe care îl iubeºte… Cînd ºi-a dat seama cã cel pentru care ºi-a distrus viaþa conjugala veche de douã decenii, dusã în conditii de lux…cînd inaintea ei se prezentau înfricoºate neantul ºi nesiguranþa, vã închipuiþi, dlor Juraþi, cã nu a fost prea greu ca acuzata sã conceapa planul de rãzbunare, planul de a suprima pe acela pe care inchipuirea ei îl socotea singur responsabil de mai mare dezastru al vieþii sale. Urseanu era lingã d-sa, dormea ; imposiblitatea lui de a reactiona ºi de a se apãra a putut sã fie un îndemn mai mult pentru ca aceastã funestã sugestie lãuntrica sã fie transformata imediat în fapt. Revolverul era la îndemînã ; toata noaptea il þinuse sub pernã…ªi îl ucide trãgindu-i glonþ în tîmplã…
Procurorul tace, lãsînd efectul vorbelor sale sã cadã apãsat în sala tribunalului. Dupa o pauzã reia : D-lor Juraþi, suprimarea aceluia care îi provocase atîtea deziluzii a mai putut procura un alt avantaj…Cunoaºteþi ura îndeptãþitã, ura pe care soþul abandonat o pãstra aceluia care in schimbul binefacerii primite, nu ezitase sã îi aducã cea mai mare nenorocire. Cunoaºteti ireductibila urã pe care soþul ultragiat o pãstra împotriva amantului triumfãtor. Nimic mai firesc, ca în mintea acuzatei sã se fi nãscut ideea, speranþa, a unei posibilitãþi de reabilitare în faþa soþului ofensat, poate chiar de reconciliere viitoare…ªi este gata sã aduca drept ofrandã mormîntul aceluia pe care îl iubise ºi care fusese cauza rãtãcirii sale. Asta a fãcut parte din psihologia acestei femei atunci cind ºi-a îndreptat braþul pentru a-ºi suprima amantul ! …Aceste douã consideraþii, aceste douã sentimente, întii nevoia de rãzbunare ºi apoi nevoia de sacrificare a amantului au fost determinante pentru a o hotãrî la crima pe acuzatã !
Rechizitoriul se apropie de încheiere : “ Gindiþi-va domnii mei, cã acest proces, care a pasionat de la un capãt la altul al þãrii opinia publicã, a fãcut ca atenþia tuturor sã fie îndreptatã asupra verdictului pe care îl vedeþi de teama de a greºi, nu poate sã fie explicaþia unui verdict dat cu uºurinþã…Din acest verdict toatã lumea trebuie sã înveþe cã imoralitate ºi viaþa dezordonatã, atunci cînd se întovãrãºeºte cu o crima, nu trebuie sã îºi gãseasca în nici un chip încurajare… Examinaþi, cumpãniþi ºi judecati faptele acestei femei..Veþi vedea cã nu meritã graþia Dvs. A fost o femeie fãrã moralã, fãrã suflet, fãrã religie. Femeie fãrã morala, fiindcã ºi-a pãrãsit soþul pentru plãcerile desfrînate ale unui pat adulter. Femeie fãrã suflet pentru cã nu a ezitat dintr-un calcul josnic sã facã din mormîntul amantului asasinat o trambulinã spre bratele redechise ale soþului. Femeie fãrã religie fiindcã, incapabila de reculegere în faþa Justitiei care a chemat-o sã-ºi dea seama de crima sa, ea nu se pocãieºte, ci sfideazã ! Soþie adultera, amanta ucigaºã – oricare va fi hotãrîrea Dvs., acesta este stigmatul pe care crima l-a pus pe fruntea de-a pururea pãtatã a acestei femei !…” ªi încheie.
7.
Ultima zi a procesului, sala arhiplinã. Apãrarea a adunat figurile cele mai strãlucite ale baroului. Primul care deschide canonada împotriva rechizitoriului este Radu Rosetti. ”Nu vin in calitate de avocat, ci ca prieten al familiei Stravolca” spune el. Aratã cã pe prezumþii nimeni nu este condamant într-un Tribunal. ”Desi e regula ca nimeni sã nu intre în camerã pînã la sosirea anchetei judiciare, ne aflãm într-un caz excepþional : a intrat în odaie pina la sosirea Parchetului, o servitoare, un doctor, un comisar, un subcomisar, iarãºi doctorul, altã servitoare, un sergent, doi agenþi de la Salvare…În asemenea condiþii e greu de vorbit de poziþia cadavrului, amprente digitale, revolver…”. Ia la rind probele invocate de Acuzare ºi la contestã. Atrage atenþia juratilor sã nu comitã o eroare judiciarã. “Urseanu s-a sinucis pentru cã nu i-a reuºit lovitura celor douã milioane…Fusese admonestat la barou ºi nimeni nu îi mai dãdea mîna.“ “Dovada nevinovaþiei acuzatei este petiþia datã de Urseanu la barou. Pe plic scrie “A se deschide dupã moartea mea”. Aici gãsim gîndul sinuciderii! ªi încheie ”Va gãsiti î plin mister. Procesul pune in suflet ºi în conºtiinþe o nemãrginitã îndoialã. Din dubiu nu poate ieºi o osîndã. Verdictul dvs… nu poate fi decît negativ.“
Vine la barã altã figurã de prim rang, decanul baroului, Jean Th. Florescu. “N-avem nici o probã –ci simple prezumþii. …Dacã nu aveþi probe, de ce aþi mai adus acest proces de anonime ºi îndoieli ? Victima a fost o epavã…un ratat ºi un rãu care ºi-a pãrãsit soþia ftizicã fãrã milã ºi fãrã omenie. Nu exista crimã fãrã mobil, care ar fi cel acestei aºa zise crime? Avoactul Jean Th. Florescu dã dovadã de umor. El remarcã: Acuzarea a gãsit ca supremul argument al omorului ar fi faptul ca el i-a nesocotit existenþa de femeie frumoasã si ar fi adormit lîngã ea. Vai domnilor, pai atunci mulþi dintre noi, cãsãtoriþi sau holtei, eram morþi de mult !…” Publicul izbucneste în rîs. Chiar ºi acuzata, pînã atunci reþinutã, se animã în boxã.
Vin la barã pe rînd avocatii, G.Costãchescu, Osvald Teodoreanu, Ion Vasilescu-Valjan care aratã lacunele anchetei. Ancheta a plecat de la o idee falsã, susþine ultimul dintre ei : cã Arabela Armãºescu a ucis ºi a mers exclusiv asa, ignorîd alte ipoteze pentru care existau destule indicii. Nu s-a analizat ipoteza unui terþ, care ar fi putut înfãptui crima. De pilda dna Pavlov, iubita lui Urseanu, sau avocatul Stravolca. Ce Tribunal l-ar fi acuzat de crimã pe soþul ultragiat. Nici unul. Valjan nu vrea sã insinueaze ca aceºtia ar fi vinovaþi, ci doar sã arate cît de ºubredã a fost cercetarea. Face apoi portretul psihologic al eroilor dramei. Ce vinã a avut acuzata? Cã a iubit cu toatã puterea sufletului. Nu trebuie sã o condamnaþi ; suferinþele ei fizice ºi morale au fãcut-o sã sufere destul. ªi va suferi toatã viaþa. Nu va putea sã trãiascã cu fruntea sus, nu va putea sã suporte privirea plinã de milã, de dispreþ ºi compãtimir
e a tuturor pentru care va fi de aci înainte obiect de curiozitate. Cere achitarea.
ªedinþa se suspendã. Este anunþatã peste o orã. La ora zece publicul nãvãleºte în salã. Toatã lumea vrea sã asculte ultimele pledoarii ºi mai ales verdictul. Jandarmii au scãpat situaþia de sub control. Preºedintele Tribunalului evacueazã sala ºi suspendã ºedinþa. Aproape de miezul nopþii, procesul se reia. Fericiþii care au reuºit sã pãtrunda in incintã au avut asupra lor lor o invitaþie specialã semnatã personal de preºedintele Tribunalului. Afara au rãmas însã alte sute de persoane dezamãgite. Nimeni nu va pãrãsi Palatul de Justiþie, pînã cînd nu va afla verdictul. Undeva la ora douã spre dimineaþã.
Primul care vine la barã este marele avocat Ion Grigore Perieþeanu. Începe prin a spune cã nu avem un proces excepþional, cum s-a spus, ci unul banal care totdeauna se termina cu achitare. O femeie îºi pãrãseºte dupa 22 de ani cãminul conjugal pentru un om mai tînãr, care nu o iubeºte. El este un escroc sentimental, din categoria marilor aventurieri. O cîrtiþã amoroasã care cauta nu dragostea femei, ci banii ei. Aratã apoi condiþiile anchetei. El spune: Nimeni nu poate fi sigur de cele petrecute în casa dramei. Spune – Ordonanþa este plinã de lacune ºi omisiuni. Cere achitarea Arebelei Armãºescu Stravolca.
Ultimul care vine la bara este gloria baroului bucureºtean, Istrate Micescu. Cind pledeazã pare mai mult un profesor într-un amfiteatru, fãcînd o disecþie. Desface in drama în detalii, le intoarce pe toate feþele. Explica auditoriului anatomia acestei nenorociri. Este tãios, ironic atunci cînd persifleazã slãbicinile rechizitoriului. Sala îl urmãreºte cu sufletul la gurã. Destinul pare sa fi lovit în acea dimineaþã de 22 martie. Lovitura de teatru, vine, exact cînd trebuie, la sfirºitul pledoariei. Istrate Micescu, scoate cu gesturi studiate, un exemplar vechi de 30 de ani al ziarului Universul. Îl pune pe masa Curþii ºi atrage atenþia asupra unui articol. “Sinuciderea de la Iasi. Dna Elena Vasiliu era o debitanta de tutun pe str Sf. Teodosie din Iasi. S-a 
sinucis alaltãieri cu un foc de revolver. Cauzele sunt urmãtoareale : Elena Vasiliu rãmãsese vãduva în vîrstã de 37 de ani. Avea o fata Maria de 18 ani. Certurile dintre fiicã ºi mamã s-au înteþit în momentul in care un student care întreþinea relatii intime cu vãduva ºi care stãtea într-o camerã cu chirie în casã, o schimbã pe aceasta cu fiica. Nefericita s-a împuºcat în gurã alaltãieri cu un revolver. Faptul s-a intîmplat în momentul cînd fata, Maria, era culcata în acelaºi pat cu studentul Urseanu.” Iatã cum povestea din strada Precupeþii Noi, vrea sã spunã tãcerea lãsata de Istrate Micescu, este efectul tîrziu al unei drame familiale. Nicolae Urseanu, copil din flori, rezultatul unei legãturi quasi incestuoase. Toatã scurta lui viaþã ºi-a ascuns originea umilã. Avocatul Stravolca reuºise sã gaseasca ºi sã îl apropie de tatãl biologic. Mai mult, i-a dat bani pentru înmormîntarea tatãlui redescoperit, în urmã cu un an. În familia Urseanu sinuciderea este ceva fatal. Este o manierã de a ieºi din situaþii fãrã ieºire. Gestul lui Nicolae Urseanu avea un precedent care l-a obsedat. Sinuciderea lui a fost în ordinea lucrurilor. Plecînd de aici face un portret negru lui Urseanu. Cere achitarea acuzatei.
Trecuse mult de miezul noptii cînd Presedintele Tribunalului face rezumatul dezbaterilor. La sfîrºit spune juraþilor cã trebuie sã rãspundã la urmãtoarele întrebãri : 1/ Acuzata Domniþa Arabela Armãºescu este culpabilã cã în noaptea de 22 Martie a sãvîrºit omor cu voinþã asupra lui Urseanu ? ºi 2/ Pentru fapta sãvîrsitã, acuzata meritã circumstanþe atenuante ? La ora 4, Juraþii aduc sentinþa. Ziarul Universul noteazã : ”În mijlocul unei tãceri înfrigurate ºi care cu multa greutate a fost obþinutã, primul Jurat citeºte solemn ºi rar : La întrebarea – Acuzata Domnita Arabela Armasescu majorã, este vinovatã cã în noaptea de 21 martie 1929 a omorît pe avocatul Nicolae Vasiliu Urseanu ? Hotãrîrea Juraþilor este – ºi aici Primul Jurat face o pauzã îndelungatã înainte de a rãspunde – NU ! Sala izbucneºte în aplauze. Dl Preºedinte sunã clopoþelul. Liniºtea se restabileºte cu greu. Sã se introducã acuzata ! zice preºedintele Tribunalului. Apoi grefierul citeºte sentinta, dl preºedinte pronunþã achitarea. Dna Armãºescu mulþumeºte, iar publicul aplaudã din nou ºi strigã bravo !…”
Aºa s-a terminat una dintre cele mai puternice drame sentimentale din anii douãzeci ai secolului XX. De numele Arabela Armãºescu Stravolca se va mai auzi, legat de o altã dramã, circa zece ani mai tîrziu. Lumea bucureºteanã va auzi de asemenea ºi de numele avocatului Constantin Stravolca, ucis în 1940 din gelozie de cãtre un rival. Vom citi împreunã aceste poveºti mai tîrziu.
FINAL
sursa: stelian tanase]]>
