Ucraina ne cere ridicarea vizelor, practic vrea sã se strecoare prin UE, la bișnițã și ciordealã, via România, dar refuzã instalarea unor consulate românești în Transcarpatia, zonã unde încã trãiesc zeci de mii de români rãmași captivi în ghiarele haholilor, ca urmare a odiosului Acord Hitler Stalin. Moștenitori ai URSS, ucrainenii suferã de schizoidie acutã, ba se dau victime ale rușilor și clameazã drepturi și despãgubiri pentru suferințele îndurate de pe urma bolșevicilor ruși, ba profitã tot de pe urma acelorași bolșevici, comportându-se ca legatari ai lui Stalin (și Hitler).

Kievul solicitã autoritãþilor din România acordarea gratuitã a vizelor pentru cetãþenii ucraineni ºi extinderea pânã la 5 ani a duratei de ºedere, faþã de maximum ºase luni cât este în prezent, a declarat ambasadorul Ucrainei la Bucureºti, Teofil Bauer. Pe de altã parte, el a menþionat cã în negocierea acordului de mic trafic la frontierã partea românã a venit cu solicitãri care nu sunt „întru totul acceptabile“ de cãtre Kiev, respectiv deschiderea de agenþii consulare la Solotvino ºi Tyachiv, localitãþi de frontierã în regiunea Transcarpatia. Ce vor ei este „acceptabil”, ce vrem noi este inacceptabil. Periodic Ucraina se dedã la circ mediatic internațional, prefãcându-se victimã a României ba chiar punând la cale aplicații militare ce vizeazã atacarea țãrii noastre, care cicã ar amenința interesele așa zisei națiuni ucrainene. Dupã care iese la cerșit la drumul mare ca acum, cerând suspendarea vizelor din partea României pentru a putea face mai bine trafic de frontierã și contrabandã. Haholii nu înceteazã de mulți ani cu ieșirile zgomotoase la adresa României, dând din gurã necontenit pe tema invizibililor persecuții la care ar fi cicã supuși ei, țarã atomicã. Deși deocamdatã Ucraina este putere nuclearã, totuși temerile ce îi încearcã pe ucraineni sunt atât de mari încât considerã o primejdie mortalã pantru securitatea lor naționalã existenþa românilor de pe teritoriul oferit lor de Stalin, pãmânt românesc curat ºi furat. Consulatele româneãºti din Transcarpatia li se par primejdioase extensii ale României. În 1940, România a fost forțatã sã cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu cu peste trei milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata românã au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și agenții NKVD au ocupat teritoriul românesc și a început mãcelul sistematic dirijat de bolºevicii evrei, ruºi ºi ucraineni. Mulți dintre românii care au încercat sã fugã peste granița, cãtre România, au fost uciși. Bunica mea, – Dumnezeu sã o odihneascã! – s-a numãrat printre refugiații romani din Cernãuți. Autoritãțile sovietice și ulterior cele ucrainene au interzis orice referire la mãcelul sãvârºit asupra românilor sau orice fel de încercare de comemorare a celor uciși. ªi astãzi sute de mii de români captivi ce trãiesc în Ucraina sunt lipsiþi de cele mai elementare drepturi. Citez dintr-un studiu ºtiinþific scris de profesor dr. Traian Valentin Poncea ce prezintã drama româneascã, crimele ºi calvarul deznaþionalizãrii românilor din Basarabia istoricã, Bucovina, Þinuturile Herþa ºi Hotin. „Ca urmare a aplicãrii prevederilor secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Herþa au fost înglobate U.R.S.S.-ului (57.549 kmp) în urma ultimatumurilor din iunie 1940, iar prin cedarea Ardealului de Nord (43.500 kmp) ºi a Cadrilaterului (7.412 kmp), România a pierdut, în total, o treime din teritoriul sãu naþional. Bucovina de Nord, la data anexãrii sale de cãtre Uniunea Sovieticã, avea o suprafaþã de circa 6.000 kmp, iar þinutul Herþa, 340 kmp, în total 6.340 kmp. Autoritãþile de la Kremlin au constituit din acest teritoriu, la care au mai adãugat o suprafaþã de circa 1.760 kmp desprinºi din partea de nord a judeþului Hotin, regiunea Cernãuþi, cu o suprafaþã totalã de 8.100 kmp, pe care au inclus-o în R.S.S. Ucraineanã, devenitã, în 1991, Republica Ucraina”. De fapt, la Ucraina au fost trecute nu numai teritoriile din actuala regiune Cernãuþi, dar ºi din Sudul Basarabiei (care azi aparþin de regiunea Odesa). Cât despre regiunea Cernãuþi – apariþia ei este o consecinþã directã a Protocolului adiþio­nal la Diktatul Ribbentrop-Molotov. Trupele sovietice au intrat nu numai în Basarabia ºi Nordul Bucovinei, dar au ocupat ºi Þinutul Herþa (care nu era specificat nici în Protocolul adiþional la Diktatul Ribbentrop-Molotov, nici în nota ultimativã din 26 iunie 1940) . Þinutul Herþa, un teritoriu curat românesc, care n-a fost niciodatã sub vreo ocupaþie strãinã ºi care a facut parte din România Veche a avut de împãrþit soarta tragicã a nordului Bucovinei. Teritoriul acestui þinut se întindea pe o suprafaþã de circa 30.400 ha, având o populaþie de aproximativ 35.000 de români. Sovieticii au pus stãpânire pe el la 29 iunie 1940, pretextând cã s-au „rãtãcit”… ºi aºa 27 de localitãþi herþene, care au aparþinut anterior judeþului Dorohoi din Vechiul Regat, s-au pomenit în componenþa URSS. Deportãri ºi asasinate în masã, deznaþionalizare ºi lichidare a „elementului românesc” Citez din nou din studiul profesorului Traian Valentin Poncea: „Populaþia româneascã a celor douã judeþe anexate din Bucovina istoricã (Cernãuþi ºi Storojineþ), precum ºi a unei pãrþi din fostul judeþ Rãdãuþi a fost estimatã de Anton Golopenþia (pentru anul 1940) la 154.000 locuitori, la care mai trebuiesc adãugaþi circa 50.000-60.000 de români din Þinutul Herþa ºi partea judeþului Rãdãuþi. În anii 1940-1941, Bucovina a cunoscut schimbãri demografice masive, pricinuite de deportarea populaþiei româneºti în unele zone din U.R.S.S., îndeosebi în Siberia ºi mai ales din cauza asasinatelor în masã sãvârºite de trupele N.K.V.D., de Armata Roºie sau de miliþia sovie­ticã. Dupã anul 1944 ºi pânã în prezent, autoritãþile sovietice ºi apoi cele ucrainene au continuat acþiunea de disipare ºi deznaþionalizare a elementului etnic românesc. Veritabilul genocid cultural a avut ca rezultat final un amplu proces de deznaþio­nalizare a românilor, care continuã ºi astãzi. Conform recensãmintelor din 1959, 1970, 1979 ºi 1989, deºi numãrul românilor a crescut moderat, ponderea lor în cadrul populaþiei totale a regiunii Cernãuþi a scãzut într-o manierã dramaticã. Explicaþia rezidã îndeosebi în politica oficialã a autoritãþilor de la Moscova, respectiv Kiev, de sprijinire a imigrãrilor masive de ruºi ºi ucraineni în zonã. Numãrul ruºilor din Bucovina de Nord faþã de perioada interbelicã a crescut de peste zece ori, de la 5-6.000 persoane la 63.066 (în anul 1989). În afara celor 184.836 de români care trãiesc în regiunea Cernãuþi, adicã în Bucovina de Nord, Herþa ºi Hotin, românii mai trãiesc în regiunea Odessa (144.534), Transcarpaticã (29.485), Nicolaev (16.673) ºi Kirovograd (10.694). Românii din regiunea Odessa locuiesc îndeosebi în fostul Bugeac, adicã în cele trei judeþe din sudul Basarabiei (Cetatea Albã, Ismail ºi o parte din Cahul), iar cei din regiunea Transcarpaticã sunt cei din Maramureºul istoric. Numãrul total al românilor din Ucraina se cifreazã la circa 459.350 persoane”. Miza ucraineilor este sã-i tot scadã treptat pe români, privându-i de cele mai elementare drepturi, încurajându-i sã plece unde vãd cu ochii. Iar în acest timp sunt aduºi de pretutindeni alogeni, privilegiaþi faþã de populaþia româneascã. Cu mulþi ani în urmã în ºcolile cu predare în limba românã din regiunea Odessa, în actuala Ucraina, autori­tãþile au impus „trecerea la procesul instructiv educativ în limba moldoveneascã“. Decizia se înscria în politica de reprimare a românilor aflaþi, prin voia lui Stalin, pe cuprinsul statului ucrainean de astãzi. În tratatul bilateral româno-ucrainean, semnat de Emil Constantinescu, un trãdãtor al intereselor româneºti, era prevãzutã protejarea, de cãtre fiecare din þãrile semnatare a minoritãþii celuilat stat, aflate pe teritoriul ei. Cu toate acestea, dupã semnarea documentului, politica discriminatorie a ucrainenilor faþã de romani a cãpãtat note din ce în ce mai agresive. S-a desfãºurat o adevãratã ofensiva împotriva limbii române, a credinþei ºi patrimoniului cultural românesc. În tradiþia politicii duse de bolºevici ºi cu metode experimentate în vremea Imperiului Austro-Ungar ucrainenii ºi-au propus eradicarea „elementului românesc“, prin asimilare forþatã, prin distrugerea memoriei etnice ºi mai ales prin atacul împotriva limbii, fundamentul principal de susþinere a spiritului naþional. În zona sudului Basarabiei, aflatã acum în componenþa Ucrainei de exemplu se aflau, înainte de 1940, 60 de ºcoli româneºti. În 1991, când Ucraina îºi dobândeºte statalitatea, mai erau doar 18 ºcoli cu predare în limba romanã ºi trei ºcoli cu predare în limba rusã, la care limba romana era studiatã ca obiect. În tot intervalul dominaþiei sovietice, limbã de instruire în aceste ºcoli era denumitã oficial „limba moldoveneascã“ ºi era utilizatã grafia ruseascã. Proiectele ofensive ucrainene la adresa României Ucrainenii, în calitate de moºtenitori privilegiaþi ai URSS nu fac decât sã continue practicile sovietice tratând România, la comun cu Rusia, ca o þarã inamicã. Cea mai bunã dovadã este desfãºurarea periodicã de aplicaþii militare de cãtre Ucraina pe baza unui scenariu al confruntãrii cu România. De exemplu încã din vara anului 2007, Ministerul Apãrãrii de la Kiev a desfãºurat o serie de aplicaþii complexe de stat major pentru pregãtirea cadrelor de conducere ale forþelor militare terestre, navale ºi aeriene ucrainene la care au participat ºi reprezentanþi ai serviciilor de informaþii militare ºi civile ale fostului stat sovietic. Aplicaþiile militare au presupus identificarea de cãtre ofiþerii participanþi a unor soluþii ºi scenarii de reacþie ce vizau în mod direct posibilitatea unor confruntãri militare dintre Ucraina ºi România. Strategii de la Kiev considerau drept principale cauze ale unui eventual conflict militar dintre cele douã þãri diferendele juridice privind statutul Insulei ªerpilor ºi al platformei sale continentale, precum ºi opoziþia statului român faþã de construcþia „canalului” Bastroe de cãtre Ucraina. La vremea aceea revista „Flot Ukrainii”, oficiosul forþelor navale ucrainene, a cerut atât suplimentarea numãrului de vase militare ucrainene în regiunea „insulei lor”, cât ºi transformarea unei importante regiuni maritime limitrofe acestei stânci în zona militarã exclusivã, unde sã se poatã desfãºura exerciþii complexe. În ce priveºte importanþa „canalului” Bastroe, în viziunea elitei politico-militare postsovietice de la Kiev, ea reiese din analizele strategice publicate de cãtre „Narodnaya Armia” ºi „Flot Ukrainii”, prin care membri ai conducerii flotei militare ucrainene solicitau o majorare semnificativã a bugetului militar precum ºi preluarea de cãtre Kiev a unor nave militare fluviale de la Flotã Marii Negre a Federaþiei Ruse. S-a realizat consolidarea prezenþei flotei militare fluviale ucrainene în regiunea „canalului” Bastroe, prin înzestrarea cu nave militare noi sau folosirea celor preluate de la flotã rusã, ºi construirea unor baze permanente ale flotei fluviale în aceastã zonã. Ulterior, în 2008 au fost prevãzute, în regiunea Bastroe, mai multe manevre militare complexe, cu participarea unor nave strãine. Accesul la gurile Dunãrii a reprezentat întotdeauna o problemã de interes strategic pentru URSS ºi apoi de cãtre noul stat Ucraina, care a preluat „moºtenirea“ frontierelor trasate de sovietici, cu sfidarea normelor de drept internaþional. Proiectul ucrainean de construire a unei legãturi directe Dunãre-Marea Neagrã prin canalul Bastroe, nu reprezintã decât ultima din tentativele ucrainene de a-ºi consolida o poziþie strategicã la Marea Neagrã ºi de a umili România. Pe de altã parte Ucraina a blocat vreme de 17 ani navigaþia pe braþul Sulina, scufundând pe canal nava ucraineanã Rostok, în septembrie 1991. În pofida tuturor protestelor internaþionale Ucraina ºi-a construit canalul ºi acþiunile împotriva României nu s-au oprit aici. Ele continuã, pe numeroase planuri, definind o opticã a confruntãrii, specificã aroganþilor urmaºi ai URSS. Dosarul temelor de confruntare este mult mai vast, un lucru este cert, România nu are nicio politicã clarã cu privire la protecþia românilor aflaþi în ghiarele haholilor ºi ruºilor în timp ce Rusia, ºi Ucraina, lucreazã mânã în mânã pentru mãtrãºirea oricãror urme de românism de pe teritoriile în care aceºtia se aflã de veacuri, smulse Þãrii prin mârºavele acorduri ale satanicilor asasini ai popoarelor, Stalin ºi Hitler. sursa: roncea.net