Existã multe tipuri de victime. ªi multe tipuri de cãlãi. Nimic nu e însã mai demn de milã decât o victimã transformatã în cãlãu. Am primit, zilele trecute, prin e-mail, o petiþie: „Solidari cu Valeriu Gafencu”. Iniþial, m-am gândit cã e un apel la înãlþare spiritualã, cum altfel am putea fi solidari cu „Sf. Închisorilor” decât alãturându-ne lui în bunãtate ºi iertare. Nu. Era o petiþie prin care i se cerea primarului de Târgu Ocna sã nu dea curs cererii Institutului Elie Wiesel de ridicare a titlului de cetãþean de onoare acordat lui Gafencu, pe motiv cã ar fi fost antisemit, condamnat de regimul antonescian ºi cã niciodatã nu a fost condamnat de comuniºti. Iniþial, m-a pufnit râsul. Era cea mai ridicolã petiþie cititã în ultima vreme. ªtiinþific ºi istoric, lucrurile sunt extrem de simple: pe când se afla la Târgu Ocna, bolnav de TBC în ultimul stadiu, a primit, printr-o minune, niºte doze de penicilinã. I le-a donat pastorului de origine iudaicã Richard Wurmbrand. Ca un „antisemit” convins, Gafencu a murit, salvându-i viaþa evreului Wurmbrand. Ca un tolerant convins, ulterior Wurmbrand l-a ponegrit, iar acum, conaþionalii lui cred cã Gafencu nu meritã titlul de cetãþean de onoare. ªi da, poate au dreptate. Ce sã facã un sfânt cu un astfel de titlu? Apoi, povestea Miºcãrii legionare ºi a antisemismului nu e aºa simplã cum o prezintã Institutul Iudaic. Miºcarea Legionarã, juridic, nu a fost facistã, Tribunalul de la Nurnberg a scos miºcarea de sub acuzaþia de fascism. Apoi, antisemismul însemna, în perioada interbelicã, cu totul altceva. Sau în aceste condiþii ar trebui sã nu mai vorbeascã nimeni despre Iorga sau chiar Eminescu? Ca sã nu mai vorbim de Noica, Steinhardt, Nae Ionescu sau Eliade, care au simpatizat cu legionarii. ª-apoi, sã nu uitãm cã Teatrul evreiesc de revistã, singurul de acest fel din Europa interbelicã, a fost înfiinþat de un comandant legionar, Radu Gyr. Argumentul cu condamnarea antonescianã e la fel de hilar. Pentru cã regimul care l-a condamnat pe Gafencu a fost abuziv ºi dictatorial, înfierat, de altfel, de evrei, care îl considerau fascist. Comuniºtii nu, nu l-au condamnat. Mai grav, l-au þinut pur ºi simplu în închisoare ºi l-au exterminat. Decimarea unei comunitãþi numai pentru apartenenþa la o etnie, religie sau ideologie e la fel de gravã, fie cã vorbim de exterminarea evreilor, a ortodocºilor sau a legionarilor. Dar poate domnii de la Institut nu au subiecte de cercetare. De aceea, le propunem noi câteva: implicarea evreilor în instaurarea ºi menþinerea regimului comunist sau a fost sau nu Elie Wiesel la Auschwitz? Desigur, aceastã rubricã ar putea pãrea antisemitã. Este. În aceeaºi mãsurã în care adevãrul e antisemit. Dar în orice limbã ºi orice culturã, de la Hristos încoace, cei care salveazã vieþi sunt eroi. Cei care le distrug sunt cãlãi. Ioana Lucacel – gazetademaramures.ro]]>