Un lucru aparte mi-a atras atenþia, în biografia conaþionalei Vitalia Pavlicenco. Cursurile sale în Germania, la Centrul European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall”. Un institut axat pe un brainstorming organizat, în care este cultivatã complementaritatea cursanþilor din state ex-socialiste ºi ex-sovietice. Aceºtia fiind – cu tact ºi inteligenþã – deprinºi la un dialog multinaþional necesar, argumentat ºi constructiv, prin care mutaþiile geopolitice, pe continentul european ºi arealurile limitrofe sunt privite prioritar pragmatic. Ca vicepreºedinte al Asociaþiei “George C. Marshall” România am iniþiat un dialog cu o compatrioatã care nu doar crede în necesitatea istoricã a reîntregirii naþionale, dar are ºi un discurs cu forþa unei cascade, precum aceea de la Niagara. Conaþionala Pavlicenco la Marºul Unirii de la Bucureºti, din anul 2012 Nu prea sunt fericitã, într-o societate încã neliberã – Care este motivaþia personalã cã militaþi, cu atâta ardoare, pentru reunirea landului din stânga Prutului cu Patria-Mamã? -Sunt acum în Germania, la fiicã-mea, unde profit, iatã, de oportunitatea, pe care mi-aþi oferit-o, prin a-mi solicita un interviu. Adicã în Germania, unde cuvântul land este adecvat. Germania ºi-aunificat landurile, trebuie ºi noi, românii, sã ne unificãm judeþele, într-o Românie mare ºi puternicã, unitã ºi prosperã. Dar dacã veþi citi un articol al meu, adunat cu greu în suflet ºi postat acum câþiva ani pe http://www.pavlicenco.md/2009/01/20/in-cautarea-parintilor%E2%80%A6/, la fel ca ºi alte articole de pe blogul meu, pe care îl administrez de cinci ani, mi-aþi înþelege motivaþia personalã, de care mã întrebaþi. Am crescut fãrã tatã, ucis de regimul comunist. ªi pe mama a ucis-o medicina sovieticã. Viaþa mea a fost plinã de absenþa tatãlui, cum spunea, în aproximativ acest spirit, scriitoarea românã Ileana Vulpescu, în “Arta Conversaþiei”. Însã nu existã familie de români în Basarabiacare sã nu aibã motivaþia ca, într-o bunã zi, sã ridice capul ºi sã spunã “Ajunge!” dupã atâta umilinþã, nelibertate, neidentitate naþionalã ºi suferinþa în suflet, cât a suportat. Dacã ar fi mai multã libertate în societatea noastrã româneascã din stânga Prutului, va asigur cã lumea ar fi alta, însã oamenii tac ºi rabdã toate formalitãþile ºi etapele pânã îºi redobândesc cetãþenia romanã, sperã sã nu moarã de foame ºi pleacã unde îi duc ochii pentru a-ºi hrãni familia, având dreptul la circulaþie liberã. Mama m-a educat curajoasã, deschisã, principialã ºi luptãtoare pentru dreptate. Asta fac mereu, în presã, în politicã, asta voi face cât voi mai trãi. Am fost cinci ani membru al delegaþiei asociate a Republicii Moldova în Adunarea Parlamentarã a NATO, unde am luat mereu cuvântul, apãrând interesul naþional al celui de-Al Doilea Stat Românesc. Am fost invitatã de trei ori la studii de Centrul European pentru Studii de Securitate “George C.Marshall”, unde, iarãºi, am învãþat a fi liberã. Tocmai de aceea nu prea sunt fericitã într-o societate încã neliberã, însã pãrinþii, bunicii mei, intelectuali ºi oameni culþi, cu studii – odatã cu soarta lor, pe care nu o pot uita ºi care m-a marcat, mi-au transmis ºi rãspunderea pentru a lupta ºi a obþine ceea ce nu au putut ei. O construcþie serioasã -Cât de reprezentativ este Consiliul Unirii pentru dinamizarea procesului reîntregirii naþionale? -Fac parte din Consiliul Unirii deputaþii care au constituit Consiliul Naþional al Unirii din parlamentari de pe ambele maluri ale Prutului, un numãr de români simpli, ºi nu doar, din teritoriile istorice ºi din comunitãþile româneºti de peste hotare. Desigur, rãmâne un imperativ organizarea acestui numãr de oameni, am ºi fãcut-o, într-o anume mãsurã, însã o mare dificultate e lipsa mijloacelor pentru a susþine activitatea stafului. Ne-am mai descurcat cumva, dar ºtiaþi, probabil, cã înRepublica Moldova e greu sã gãseºti suport logistic pentru partide, miºcãri sau ONG-uri ce opteazã pentru Unirea cu România. Mai mult – acest obiectiv politic – era interzis sã aparã în Statutele organizaþiilor noncomerciale. Spun asta ca sã încerc sã rãspund – a câta oarã – la o întrebare ce ne-a tot frãmântat în anul creãrii Consiliului Unirii: “Era bine sã ne pornim cu ce avem, dar, mai ales, cu ce nu avem, cu ce putem ºi cu ce nu putem la acest drum sau trebuia sã aºteptãm – nu ºtiu pânã când – sã le avem pe toate ºi, apoi, sã lansãm o construcþie unionistã serioasã?” Manifestul Unioniºtilor Vitalia Pavlicenco crede într-o Românie mare ºi puternicã, unitã ºi prosperã. – Vi se fac unele reproºuri… -Da. De pildã: 1. De ce v-aþi pornit la un asemenea drum dacã nu aþi avut cu ce? 2. Veþi rezista în faþa atacurilor antiunioniste din toate pãrþile? 3. Veþi fi în stare sã reacþionaþi corect la încercãrile de a vã confisca efortul, învinuindu-vã cã nu sunteþi “cei chemaþi” ºi nici “cei mai indicaþi” sã vã asumaþi mesajulunionist, care “nu vã e pe putere” ºi, mai degrabã, “îl veþi compromite”? Acestea au fost sfidãrile conºtientizate de la bun început de noi, personal, am bãnuit cã va cãdea în mare parte pe mine rãspunderea pentru propulsarea initiativei propuse de Anatolie Revenco, medic, vicepreºedinte al PNL, ºi ªtefan Maimescu, fost deputat în primul Parlament, unul dintre fondatorii Consiliului Naþional al Unirii format în 1991, în frunte cu Mircea Druc, purtând ºi cu ex-premierul discuþii înainte de a ne decide. Acum judecaþi: în anul 2012, când s-au împlinit 200 de ani de ocupaþie ruso-sovieticã, noi, unioniºtii, pentru a consemna tragicul eveniment, am organizat nouã Marºuri ale Unirii, inclusiv acþiuni de tot felul, începând cu 24 ianuarie ºi încheind cu 1 decembrie. Este un început. Oricum, nu putem ignora ieºirea, de douã ori, a zeci mii de persoane în stradã la Chiºinãu ºi 4.000 – la Bucureºti -, care, în memoria victimelor celor douã sute de ani de blestem, au redat demnitatea nu doarromânilor de pe ambele maluri de Prut, dar ºi celor din comunitãþile româneºti, care au aderat la Platforma unionistã Consiliul Unirii. Plus editarea unei cãrþi privind crimele din cele douã secole de ocupaþie, scrisã de istoricul Anton Moraru sub egida CU, oferirea unui numãr mare de conferinþe de presã, inclusiv la Bucureºti, la Hanul lui Manuc, în care am prezentat viziunile unioniºtilor asupra multor evenimente, date, fenomene, sugerând un program de comemorare oficialã a tristei date. La sfârºitul anului 2012, membri activi ai Consiliului Unirii au lansat Manifestul Unioniºtilor, în care au expus viziunea asupra modalitãþii de înfãptuire a Unirii. Acum, aº spune astfel – noi am fãcut ce am putut, ne-a sprijinit cine a dorit, ne-a fost extrem de greu ºi ne va mai fi, dar idealul Unirii este al tuturor, sã ne unim eforturile ºi sã fim mai mulþi, mai puternici, mai curajoºi ºi mai uniþi. Ceea ce menþionez, in mod special, este conjugarea eforturilor tinerei generaþii, în special din Platforma civicã “Acþiunea-2012”, cu membrii CU, având mulþi oameni cu experienþa ºi durerea vieþii ºi a istoriei, a practicilor atroce, suportate de destinul nostru nedrept. Loc pentru acþiuni e pentru fiecare, oricine poate sugera ºi realiza câte ceva, cel puþin noi, unioniºtii, am reuºit sã impunem subiectul Unirii în spaþiu public, ceea ce nu a mai fost pânã acum în R.Moldova. De asemenea, un succes mare al justiþiei ºi al nostru, al întregii societãþi, este recunoaºterea legalitãþii opþiunii pentru Unire ºi al pledãrii, prin metode paºnice pentru aceasta, prin câºtigul obþinut în toamna anului 2012 în instanþã de national-liberalii care ºi-au þinut congresul al treilea pe 3 decembrie 2011, au adoptat un Statut unionist, a cãrui înregistrare a fost respinsã de Ministerul Justiþiei. Ei, iatã, pentru prima oarã pe acest pãmânt românesc, dupã ocupaþia din 1940, e voie ca, într-un document politic, Statut ºi Program ale PNL, partid istoric ce a înfãptuit ºi Marile Uniri, sã figureze obiectivul unionist. Tocmai de aceea am putut lansa procesul de unificare a forþelor unioniste, a românilor ce îºi doresc Unirea ºi am avut un an plin, activ, al Consiliului Unirii, în care am ridicat sus de tot capul, spunând cã ne dorim un stat românesc unitar, puternic, european, aºa cum au procedat germanii. Mã întrebaþi de “dinamizare”, eu mã gândesc, de fapt, cã procesul de avansare spre reîntregirea neamului românesc are nevoie de o „dinamitare” psihologico-emoþionalã, ce are toatã ºansa sã se producã. ªi încã ceva. Tinerii din Platforma civicã “Acþiunea-2012”, organizând mai aproape toate manifestãrile împreunã cu noi, au adunat semnãturile a peste 600 de candidaþi în recentele alegeri din România pe “Pactul pentru Basarabia”, optând pentru Unire. Avem deja un partid unionist în Parlament, la Bucureºti, – PPDD, semnatar al Consiliului Unirii. Sperãm, în anul 2014, sã devinã parlamentar ºi PNL din Republica Moldova. Deci, lucrurile se miºcã, iar în privinþa reprezentativitãþii – noi ºtim, cum spunea ºi Ambasadorul României la Chiºinãu, cã unioniºti sunt foarte mulþi. Domnia sa s-a declarat unionist, pentru cã vrea sã ajungã R.Moldova în UE, numai cã fãrãUnirea cu România acolo, noi singuri, degrabã nu ajungem. “Acþionaþi de parcã sunteþi deja uniþi cu România” -Care sunt mutaþiile pozitive, în viaþa societãþii din stânga Milcovului de azi – Prutul -, dacã faceþi o comparaþie între cum arãta aceeaºi entitate statalã, în 1989, sub stãpânire sovieticã, ºi cum evolueazã azi Republica Moldova, cu o conducere declaratã pro-europeanã? -UE ne-a sprijinit constant, numai cã nu a obþinut prin acest sprijin sã ne democratizãm. Pentru un rãspuns convingãtor, aº invoca exemplul Țãrilor Baltice, care, precum ºtiþi, sunt membre ale spaþiului euratlantic. Sunt convinsã cã ºi noi puteam deveni stat-membru al NATO, însã acum avem aceastã ºansã prin Unirea cu România. Sigur, nici nu putem spune cã nu s-a schimbat nimic. Lucrurile evolueazã, numai cã nu aºa cum ar fi trebuit, dacã vorbim de pregãtirea pentru integrarea europeanã. Douã cauze ar explica tergiversãrile ºi ritmul inadecvat al schimbãrilor în Republica Moldova– una e societatea dezbinatã, decalajul fiind adâncit prin cei 14 ani de guvernãri antieuropene, antiromâneºti ºi antidemocratice, din cei 21 de „independenþã”. A doua e lipsa de coeziune socialã ºi politicã pentru obiectivul european, lucru propus public de mine în anul 2001, când fariseii comuniºti, cicã, “optau” pentru vectorul european al statului. Atunci am iniþiat discuþii legate de reeditarea, în Al Doilea Stat Românesc, a Declaraþiei de la Snagov, din România, când toate forþele politice au semnat-o pentru a-ºi conjuga eforturile pe demersul euratlantic. Însã s-a demonstrat, foarte repede, fariseismul comuniºtilor, Occidentului i-a cãzut pelicula de pe ochi ºi … am ajuns cel mai sãrac stat din Europa, care mai discutã ºi astãzi la ce mal sã ancoreze – la Est sau la Vest… În plan naþional, unele lucruri s-au pierdut, altele renasc. Mã gândesc la activitatea a doar doi adevãraþi români – editorul Anatol Vidraºcu ºi violonistul Nicolae Botgros, ambii ºi cu ordine ale Statului Român, cãrora le-a fost remis odatã cu cel remis mie – Ordinul Naþional al României ”Pentru Merit în Grad de Comandor”. Ei au succese extraordinare în domeniile lor pe întreg spaþiulromânesc, deþinând locurile de top. Deci, sunt adevãraþi patrioþi români, care acþioneazã cum spunea Mircea Druc – “existaþi ºi acþionaþi de parcã sunteþi deja uniþi cu România”. Dar cea mai mare speranþã este tânãra generaþie a societãþii, fapt demonstrat ºi pe 7 aprilie 2009, ca ºi prin prezenþa masivã a tinerilor la acþiunile unioniste din acest an. Una gândim, alta spunem ºi a treia fumãm -Din perspectiva raportãrii publice a liderilor Alianþei pentru Integrare Europeanã, la relaþia dezirabilã dintre Bucureºti ºi Chiºinãu, care ar trebui sã fie marcatã de fraternitate, ce ne puteþi spune despre adevãratele viziuni ale ex-preºedintelui republicii, Mihai Ghimpu, preºedintelui Parlamentului, Marian Lupu ºi premierului Vladimir Filat? -E ºi mult, e ºi puþin de spus. Noi avem mereu o problemã, care e similarã celei de la Bucureºti – una gândim, alta spunem ºi a treia fumãm. Numai cã la Bucureºti ºi înRomânia nu se mai pune problema orientãrii strategice a statului, în timp ce, în cazul Republicii Moldova, se mai discutã încotro mergem, perspectivã din care ar ºi trebui sã îi analizãm pe cei ce ne conduc. În acest sens, pãrerea mea este cã nu avem lideri politici în Parlament neºantajabili. Iar ºantajabilitatea guvernanþilor e cea mai mare problemã pentru viitorul Republicii Moldova. Legat de Mihai Ghimpu, împreunã fiind, în anii 90, ºi membri ai aceleiaºi formaþiuni politice – Partidul Forþelor Democratice, cred cã el este român, deºi se laudã cã nu are cetãþenie – eu o am din 1992, mai devreme nu s-a putut -, însã Ghimpu s-a relansat în politicã mai curând prin nepotul sãu, tânãrul Dorin Chirtoacã, despre care nu vom discuta acum legat de faptul dacã el conduce sau nu conduce ca un liberal capitala celui de-al doilea stat românesc. Însã, aºa s-a întâmplat cã, în R.Moldova, politicienii de dreapta nu au reuºit sã înfrunte forþele antiromâneºti ºi antiunioniste, care au fost ajutate sã se perpetueze la putere dupã proclamarea Independenþei ºi, când ajung, ºi românii, puþin la putere, îºi pierd verticalitatea, demnitatea, principialitatea ºi românismul, ca sã nu fie striviþi ºi eliminaþi de ceilalþi. Cu toþii, declarându-e forþe fals europene, neagã, de fapt, libertatea de exprimare, plaralismul politic, se considerã zei ºi dumnezei, ºtiind „ce este astãzi bine ºi ce nu”, se apucã sã critice unionismul. Deci, în practicã, nu sunt europeni. Toþi împreunã, deveniþi “forþe fals centriste”, se opun apropierii prea mari de România, vor tratate de frontierã ºi alte tratate, se opun acþiunilor publice proromâneºti, punând Unirea în sicriu ºi învinuindu-i pe promotorii ei de KGB-ism, când colaboraþioniºti în perioada sovieticã par a fi fost exact cei ajunºi în Parlament. Este adevãrat cã Puterea corupe ºi stricã, în contextul nostru stricãciunea însemnând abdicarea de la românism, transformându-l în afacere bãneascã ºi electoralã. Tocmai de aceea am fost ºi continuãm sã fim criticaþi de toþi, inclusiv de cei din Parlament, ca ºi de toþi business-unioniºtii, care au profitat ºi tocat 21 de ani banii poporului român, dar s-au temut sã promoveze curajos un obiectivunionist – ca sã vezi „încã nu e timpul!” Poate din cauza cã e un obiectiv politic ºi invidiazã cã îl promoveazã alþii, poate cã e mai bine “sã fii în treabã, într-un proces continuu aducãtor de bani”, decât sã se închidã robinetul. ªi aici spun încã urmãtoarele – noi, Consiliul Unirii, am cooperat în anul care a plecat cu Platforma Civicã „Acþiunea-2012”, formatã, în special, de tineri sinceri ºi ambiþioºi. Apoi, noi, unioniºtii, nu am luat niciodatã bani publici din România sau fonduri europene, iar ceea ce am reuºit sã facem a fost graþie eforturilor noastre ºi ale unor oameni cu durere, pentru cã nu suntem încã uniþi. Unirea cu România nu este o alternativã a integrãrii europene Soarele, pentru toþi românii, de la Bucureºti rãsare – Cât priveºte pe Filat ºi Lupu? – Marian Lupu nu ºtie ce limbã vorbim în Republica Moldova, deºi are ºi studii fãcute, dar ºi naºi în România, iar actualul premier nu poate – pe puþin spus – opri contrabanda la frontiera cu România, care compromite ambele state, contrabandã care merge mai bine decât cooperarea în multe domenii. Poate nu ºtiaþi, dar la frontiera cu România, unde a fost scoasã sîrma ghimpatã, se planteazã – dacã nu s–a ºi încheiat plantarea, cã a fost o mare mobililzare ºi o ºtim de la niºte fete practicante la grãniceri, care erau puse sã facã asta, – niºte arbuºti foarte spinoºi, ca sã te înghimpi ºi sã nu mai vrei sã o treci. Iar maica Rusia s-a ºi oferit sã livreze sisteme de pazã a frontierei mai abitir decât sârma bolºevico-sovieticã. Noi, Consiliul Unirii, am fost la Iaºi ºi am salutat prima ºedinþã a celor douã Guvene pe care noi le numim „româneºti”. Dar Unirea cu România nu este o alternativã a integrãrii europene! Este însãºi aceastã integrare acceleratã, adicã rapidã, în condiþii de securitate sub umbrela NATO, fapt ce va impune retragerea militarã a armatei sovietice de ocupaþie, care ne þine ºi azi în cãpãstrul nelibertãþii. Iar cei trei conducãtori nominalizaþi de dumneavoastrã repetã refrenul comuniºtilor, cu integrarea europeanã, când, de fapt, se gândesc ºi se tot tem de Moscova. Pentru Filat, liderul rus Putin fiind declarat ca idol! Europa este prezentã în mesaje pentru a se putea toca banii europeni. Constantin Tãnase, unul dintre liderii de opinie de la Chiºinãu, reitera recent cã adevãraþii eurointegriºti înRepublica Moldova sunt unioniºtii. Ceilalþi doar vorbesc de Uniunea Europeanã, ºtiind bine cã acolo nu vor putea controla justiþia ºi fura bunul public. Precum declarã, de ºase ani, PNL ºi, acum,Consiliul Unirii – Unirea cu România, dincolo de restabilirea adevãrului istoric, prin lichidarea consecinþelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, ar însemna imediata înscriere a basarabenilor în circuitul euroatlantic, la fel cum s-a întâmplat în cazul Germaniei de Est. Dar niciun conducãtor de azi al RepubliciiMoldova nu acceptã adevãrul din Istoria Românilor, pe care Bucureºtiul îl ºtie, nu îºi doreºte România în rol de avocat pentru UE, nici ajutorul României pentru accelerarea pregãtirilor de integrarea europeanã, nu doreºte sã valorifice expertizaromâneascã din perioada preaderãrii ºi asta pentru cã sunt conectaþi direct sau indirect la Kremlin, fapt acoperit cu “pragmatismul proeuropean”. Eu am avut întâlniri, în toamna anului 2012, la Comisia Europeanã de la Bruxelles ºi am ajuns la concluzia cã totul e în puterea noastrã, trebuie doar, simplu, sã nu mai furãm, sã oprim corupþia, sã ne reînfrãþim cu românii noºtri, sã rezistãm presiunilor ºi ºantajului rusesc, împreunã cu România, care e bogatã ºi are descoperite ºi zãcãminte enorme, apoi sã convingem Vestul cã noi suntem un popor unit, european, civilizat. Conducãtorii postcomuniºti de la Chiºinãu nu ºtiu, din cauza fricii de Rusia, ce s-a întâmplat pe 28 iunie 1940, pe 22 iunie 1941, pe 9 mai 1945 sau mai devreme, nici pe 23-24 august 1944. Orfanul Europei -În ce mãsurã Miºcarea Unionistã poate, în mod realist, nu doar declarativ, ca sã susþinã “revenirea la normalitate, la valorile general-umane ºi naþionale, la coeziunea civicã”? -Dacã plecãm de la ideea cã România este membrã a spaþiului euratlantic, unde se pledeazã – mutatis mutandum – pentru asemenea valori, atunci nu e greu de imaginat cã Miºcarea Unionistã doreºte ca toþi românii sã fie împreunã, revenind la normalitatea la care au revenit germanii, împreunã rezistând ºi în faþa presiunilor din partea comunitãþii europene asupra statelor naþionale – cã nu putem nega nici acest fapt. Coeziunea civicã, naþionalã lipsesc la români ºi pentru cã nu sunt reîntregiþi ca popor. Orice s-ar spune despre lipsa de parale perfecte între reunificarea germanã ºi cea doritã, româneascã, ea existã ca drept implicit al poporului, este prevãzutã în Constituþia Republicii Moldova, iar acum ar urma sã fie introdusã în Constituþia României, aºa cum a fãcut ºi Germania. Noi am propus recent formulãrile constituþionale, urmeazã sã vedem ce spune clasa poliicã din dreapta Prutului privind completarea textului Legii Fundamentale cu posibilitatea “redobindirii suveranitãþii politice ºi teritoriale asupra provinciilor/ pãmânturilor rupte de la Statul Român de cãtre Puteri strãine”, cu prevederea obligatorie ca “schimbarea compoziþiei unor teritorii româneºti, prin deportarea bãºtinaºilor si colonizarea acestuia, de cãtre reprezentanþii statului strãin, care le-a ocupat, constituie crima de genocid si se pedepseºte ca si crimele comise impotriva umanitãþii”. În Republica Moldova, ca sã revin mai concret la întrebarea la care rãspund, o Miºcare unionistã încã nu este constituitã aºa cum ne dorim ºi cum ar fi normal sã fie în spaþiul românesc. Cu toate acestea, cred, spre asta mergem, pentru cã, în stânga Prutului, lucrurile merg tot mai prost, statul este unul problemã, fãrã perspectivã europeanã, riscând sã rãmânã orfanul Europei, dacã nu va dori sã acosteze la limanul românesc, de unde acest teritoriu multpãtimit a fost rupt cu forþa. Nimic din ce a fost lipit cu forþa nu rãmâne aºa! ªi nimic din ce a fost dezlipit cu forþa nu rãmâne la fel. Întrebarea pusã conþine ºi adverbul “declarativ”, numai cã el este inadecvat. Îl folosesc aplicat nouã cei care, probabil, nu au apucat sã ia cunoºtinþã de toate demersurile, declaraþiile, dar ºi de acþiunile concrete ale Consiliului Unirii, menite sã promoveze – prin componentele ce ºi-au conjugat eforturile – valorile naþionale ºi sã consemneze cei douã sute de ani de ocupaþie ruso-sovieticã. Întrebarea e – cum era în Republica Moldova, dacã nu o fãceam noi – inclusiv rezistând în situaþia când eram împroºcaþi cu pietre, roºii, petarde, sticle cu apã, ouã etc. de cãtre forþele promoscovite? Nu cred cã era mai bine. Au participat, de exemplu, la acþiunea de la 13 mai circa 10 mii de români ºi reprezentanþi ai altor naþionalitãþi, de pe ambele maluri ale Prutului, personalitãþi verticale ale curentuluiunionist, reprezentanþi ai administraþiilor publice din ambele state, inclusiv miniºtri, preºedinþi de consilii judeþene, iar mai târziu – ºi miniºtri, deputaþi, politicieni, ziariºti, lideri de opinie, nu mai spun de românii simpli, care vin tot mai mulþi la asemenea demersuri prin Marºuri stradale. Pe site-ul www.consiliul-unirii.rosunt expuse ºi alte acþiuni, iar una dintre ultimele este Manifestul Unioniºtilor, de circa 100 de pagini, unde sunt formulate argumentele ºi reproduºi parametrii cu decalajele de dezvoltare a celor douã state, ca ºi cãile de sincronizare ºi omogenizare a spaþiului românesc în toate domeniile. Era bine sã fie publicat peste tot acest document-studiu-tratat, ca sã nu amintesc faptul cã toate acþiunile sunt fãcute pe cont propriu, cu banii noºtri, care nu sunt deloc mulþi. Acum – cui ar trebui oare sã adresãm întrebãrile legate de “concret-declarativ” – celor de la Putere, pe ambele maluri de Prut, care activeazã din impozitele contribuabililor, sau nouã, celor din Consiliul Unirii, care cheltuim salariile ºi pensiile noastre, cãutând cu greu donaþii? Rãmânem suspendaþi între douã lumi -Cine ar fi în mãsurã sã întocmeascã ºi apoi sã acþioneze pentru materializarea doritului Plan de Modernizare ºi Dezvoltare, numit sugestiv, de dvs., “Planul Marshall”? –Consiliul Unirii este o Platformã pe care se pot întâlni cei ce cred în ideal ºi în coordonatorii care fac azi – sã recunoaºtem – un sacrificiu. Sigur, oricine poate avea pretenþii privind o mai bunã organizare ºi s-ar putea sã aibã dreptate, numai cã prima întrebare a fiecãruia ar fi bine sã fie “dar ce pot face eu ca sã ajut, sã sprijin, sã sugerez, sã pun umãrul, sã contribui?” Avem acest Manifest al Unioniºtilor, avem alte declaraþii, propuneri, sugestii pentru legislatori, pentru guvernanþi, scrisori cu propuneri concrete de modificare a legislaþiei electorale, expediate tuturor instituþiilor de Putere din Romnia. Am adresat un Apel ºi Guvernelor lumii, am remis acest document ºi la Bruxelles, explicând cã este în interesul comunitãþii euratlantice ca România sã fie întregitã. Europa pompeazã fonduri în RepublicaMoldova, însã, neavând o poziþie fermã din cauza dependenþei de hidrocarburile ruseºti, nu ne pot apãra în faþa Rusiei ºi rãmânem suspendaþi între douã lumi, între douã civilizaþii. Destinul românilor din stânga Prutului, cum spunea ºi istoricul, academicianul Alexandru Moºanu, membru al Consiliului Unirii, depinde în mare mãsurã de România. Este Patria noastrã, mama noastrã ºi trebuie sã le explice partenerilor americani ºi europeni cã românii au dreptul sã fie împreunã, la fel ca ºi germanii, cã este de ajuns cât ocupanþii sovietici ºi ruºi îºi bat joc de basarabeni, cã vocaþia acestora este europeanã ºi cã toþi românii pot ºi trebuie sã fie liberi! Sigur, existã problema transnistreanã, o zonã aflatã sub ocupaþia directã a armatei ruseºti ºi a pretinselor forþe de pace, însã ºi aici e nevoie de sprijinul Vestului, care trebuie sensibilizat de România ºi prietenii ei europeni mai apropiaþi. Teritoriul aflat sub ocupaþia regmului separatist de la Tiraspol, sprijinit ºi finanþat de Rusia, poate ºi trebuie, conform hotãrârilor Parlamentului de la Chiºinãu, sã fie demilitarizat, decriminalizat ºi democratizat, dar pânã atunci sã treacã sub control vestic sau ruso-vestic, dupã care sã decidã oamenii cu cine vor sã fie – cu lumea civilizatã sau cu lumea barbarã. De luat exemplul german ºi de vãzut ce este adaptabil – Care sunt principalele repere ale scenariului reîntregirii naþionale, aºa cum le vedeþi dvs? -Dacã mi-am asumat, alãturi de alþi colegi, povara coordonãrii acþiunilor de sensibilizare a românilor, a factorilor Puterii de la Bucureºti ºi Chiºinãu asupra dezideratului nestrãmutat al reîntregirii neamului românesc, asta nu înseamnã cã noi am fi Dumnezei sã le ºtim pe toate. Probabil, trebuie luat precedentul de la 27 martie 1918, analizat ce a fost bun ºi ce a fost mai puþin reuºit, apoi de luat exemplul german ºi de vãzut ce este adaptabil, apoi luat Manifestul Unioniºtilor, unde sunt arãtaþi paºii de avansare spre omogenizarea ºi sincronizarea tuturor compartimentelor vieþii social-economice, urmare a voinþei politice. Este extrem de importantã poziþia partenerilor europeni, care ar putea aplica acest Plan Marshall, inclusiv pentru Transnistria. România are o experienþã uriaºã de asimilare a fondurilor europene, asta trebuie fãcut ºi în stânga Prutului. Pânã atunci avem nevoie de posturi de televiziune libere, care sã dezbatã nestingherit subiectul cãii de salvare a romanilor basarabeni ºi a cetãþenilor de alte etnii din RepublicaMoldova, calea optimã fiind reîntregirea neamului. Dupã care nu doar societatea civilã, dar specialiºti, experþi, români ºi strãini, pot fi atraºi în pregãtirea ºi elaborarea mecanismului ºi a etapelor concrete de transformare a celor douã state în unul singur. În încheiere, vreau sã mulþumesc cotidianului ZIUAVECHE.RO pentru oportunitatea de a acorda acest interviu. – Mulþumindu-vã pentru receptivitatea cu care aþi rãspuns la întrebãri þin totuºi sã precizez cã, în general, vocile publice de la Chiºinãu, care tot invocã pericolul militar rus, pentru a justifica propriile laºitãþi, în procesul de accelerare a reîntregirii naþionale inevitabile, omit, din neºtiinþã, sau cu rea voinþã, douã lucruri. De la Summitul NATO de la Lisabona, din 19-20 noiembrie 2010, Preºedinþia Rusiei, reprezentatã acolo ºi atunci de Dmitri Medvedev, a luat la cunoºtinþã de protecþia landului de peste Prut, asumatã de NATO, pe plan militar, pânã la Nistru. Apoi, amplasarea viitoare a scutului american anti-rachetã, la frontiera rãsãriteanã a celei mai puternice alianþe politico-militare a lumii este motivul pentru care Departamentul de Stat ºi Pentagonul au o conduitã clarã – dar programat clasificatã “cu vizibilitate minimã” – privind stabilitatea strategicã a NATO, în raport cu Comunitatea Statelor aparent Independente, în care, momentan, se mai aflã ºi Basarabia istoricã. Vocea Americii, în mutaþiile geopolitice viitoare, din aceastã parte a lumii, nu va putea fi ignoratã.  sursa: ziuaveche]]>