Europa este dominatã de socialiști. Acesta este un adevãr indiscutabil. Franța este socialistã pânã-n mãduva oaselor. Italia la fel. Și exemplele pot continua. Criza economicã – care a adâncit inechitãțile dintre bogați și sãraci, a permis instaurarea uni comunism de tip democratic, în care bogatul este obligat moral, de cãtre stat, sã suporte și cheltuielile sãracului. La nivel de principii, Europa s-a întors cu curu-n sus ! În loc sã dea fiecãruia ce i se cuvine, dupã faptã și rãsplatã, Europa simte nevoia de egalitarism extrem, de “echitate” și “securitate” socialã pentru toate categoriile de cetãțeni. Așa s-a ajuns la un alt gen de inechitate, în care bogatul plãtește exorbitant impozite, iar sãracul mai nimic, cã n-are de unde. Deci, e mai practic sã fii sãrac (nu foarte, numai cât sã nu ieși în evidențã) în Europa, spre deosebire de Rusia, unde miliardarii umbã cu averea la vedere, fãrã teamã de ochii pofticioși ai Statului. Aceastã rãsturnare/schimb de mentalitate între Est și Vest este simptomatic pentru lumea noastrã. Lucrurile seamãnã cu povestea celor doi vecini, fiecare cu soția lui (fericit în fond), tânjind însã în secret la a celuilalt. Conjunctura economicã actualã a favorizat acest “schimb de mame” ideologice, în care capitalismul democratic occidental ia cele mai pure mãsuri comuniste, iar comunismul îmbracã haina celui mai lejer capitalism (piațã liberã, impozite mici, încurajarea inișiativei, atragerea de capital, etc.)
