Studiu columbian: Mari banci occidentale se îmbogatesc din traficul cu cocaina: În timp ce producþia și consumul de cocainã fac ravagii în þãri din America Centralã, consumatorii drogului din SUA ºi Europa ajutã economiile dezvoltate sã se îmbogãþeascã din profituri, susþine un studiu realizat de doi economiºti de la Universitatea din Bogota. Cercetarea este parte a unei iniþiative a guvernului columbian de revizuire a politicii globale privind drogurile ºi de focalizare asupra spãlãrii banilor de cãtre mari bãnci din SUA ºi Europa, informeazã cotidianul britanic The Guardian, citat de Agerpres. „Societatea columbianã nu a avut aproape niciun avantaj economic de pe urma traficului de droguri, în timp ce profituri uriaºe sunt obþinute de reþelele criminale de distribuþie din þãrile consumatoare ºi reciclate de cãtre bãnci care opereazã fãrã a fi împiedicate cu nimic de restricþii similare celor la care este supus sistemul bancar al Columbiei”, a declarat unul dintre autorii studiului, Alejandro Gaviria. Co-autorul studiului, Daniel Mejia, a adãugat: „Întregul sistem operat de cãtre autoritãþile din þãrile consumatoare se bazeazã pe identificarea traficanþilor mãrunþi, cea mai slabã verigã din lanþ, ºi niciodatã pe urmãrirea marilor afaceri sau a sistemelor financiare unde se aflã grosul banilor”. Conform Agerpres, analiza cea mai cuprinzãtoare ºi detaliatã pânã în prezent a „economiei drogurilor” dintr-o þarã – în acest caz, Columbia – aratã cã 2,6% din valoarea totalã a cocainei vândute în stradã rãmâne în þarã, în timp ce un procent de 97,4% din profituri este colectat de sindicate criminale ºi spãlat de bãnci din þãrile occidentale consumatoare. Profiturile imense realizate din producþia ºi traficul de droguri sunt valorificate în principal în Europa ºi SUA, mai degrabã decât în state „producãtoare” marcate de conflicte, cum ar fi Columbia ºi Mexic. Autorii studiului susþin cã autoritãþile de reglementare financiarã din Occident sunt reticente sã urmãreascã în bãncile occidentale suma masivã de bani proveniþi din droguri, spãlaþi prin sistemele acestora. Gaviria ºi Mejia au evaluat cã valoarea cea mai micã posibilã obþinutã din comercializarea în stradã (100 de dolari pe gram) de „cocainã netã, dupã interzicere” produsã în Columbia în anul studiat (2008) se ridicã la 300 miliarde dolari. Dar, din aceastã sumã doar 7,8 miliarde rãmân în þarã. Mecanismele spãlãrii de bani proveniþi din droguri au fost evidenþiate de cotidianul britanic The Observer anul trecut, dupã o reglementare rarã în Miami, SUA, între autoritãþile federale ºi banca Wachovia, care a recunoscut transferul de 110 milioane dolari proveniþi din droguri în SUA, dar care nu a monitorizat în mod corespunzãtor suma de 376 miliarde dolari transferaþi în bancã prin case de schimb valutar mici din Mexic, pe parcursul a peste patru ani. În contextul în care Marea Britanie a depãºit SUA ºi Spania în calitate de cel mai mare consumator mondial de cocainã pe cap de locuitor, ancheta privind banca Wachovia a arãtat cã o mare parte din banii proveniþi din droguri sunt spãlaþi ºi prin instituții financiare britanice. Comentariu saccsiv:    Sa ne amintim si de: Generalul Mahmut Gareev afirma ca traficul afgan de droguri aduce Statelor Unite 50 de miliarde de dolari anual ELITELE au facut in trecut bani grei din traficul de droguri. Pe fata insa. Iata doua interesante articole: Traficul comerþului cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea Înainte de a descrie câteva aspecte din Anglia, trebuie sã clarificãm câteva situaþii ºi noþiuni. Regina Angliei este capul familiei regale engleze ºi a impe­riului colonial englez. Capitala este Londra, unde se aflã sediul primului ministru ºi al cabinetului sãu de miniºtri. În Londra existã însã un stat independent, „City”-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit ca cel mai bo­gat areal din lume, ocupã în inima Londrei 2,7 kilometri pãtraþi. Guvernul City-ului se numeºte „Coroana”, compus din 13 bãrbaþi, iar regele Coroanei este „Lordul Mayor”. Aici se aflã cele mai bogate ºi cele mai influente instituþii economice din lume ca: Banca Angliei controlatã de Rotschild, Societatea londonezã Lloyd, Bursa de acþiuni din Londra, birourile concernelor de comerþ, „Fleet Street “-ul, inima lumii ziarelor ºi a editurilor etc. City-ul nu aparþine Angliei. El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevãratul guvern englez, regina ºi primul ministru sunt subordonaþi „Lordului Mayor” de care ascultã. La suprafaþã, guvernul englez se strãduieºte sã lase impresia cã el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului. Dacã regina face o vizitã în City, Lordul Mayor o întâmpinã la „Temple Bar”, poarta simbolicã a City-ului. Regina se înclinã ºi cere permisiu­nea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul „statului” lui suve­ran. El îi dã aceastã permisiune înmânându-i spada statului. Lordul Mayor strãluceºte în roba sa, poartã ºi un lanþ ºi pãºeºte înainte iar regina îl urmeazã la o distanþã de doi paºi. Banca Angliei a luat fiinþã datoritã unui agent al lui Rot­schild, William Paterson. Ea este ºi astãzi controlatã de impe­riul Rotschild. Aici, în City, în fiecare dimineaþã se fixeazã preþurile pen­tru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepã, porumb ºi absolut tot felul de mãrfuri. În Anglia au existat douã imperii separate: unul era impe­riul colonial britanic sub stãpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stãpânirea „Coroanei” (City-ul) (Denumirea de „Coroana” s-a dat cu scopul de a induce în eroare lãsând impresia cã este vorba de casa regalã). Toate coloniile cu popoare de rasã albã (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada) erau supuse autoritãþii guvernului englez. Ce­lelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapur, Hong-Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile „Coroanei”, erau proprietatea City-ului. Aceasta nu înseamnã cã nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasã din comerþul cu opium. BEIMC a înfiinþat „Misiunea Inland” a cãrei funcþiune a fost sã angajeze mâna de lucru ieftinã din China. Aceºti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societãþii o piaþã de desfacere a acestui stupefiant. Casa regalã englezã era atât de activã în acest comerþ cu opium încât a înfiinþat un impozit aplicat producãtorilor de opium din India. Imense cantitãþi de opium au fost transportate pe vasul „China Tea Clippers”, din India spre China. Aceste transporturi au format 13% din venitul naþional al In­diei ºi s-au efectuat toate sub controlul „Coroanei” în colabo­rare cu casa regalã. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînþeles, casa regalã englezã nu dorea publicitate în aceastã afacere, de aceea au mobilizat Serviciul secret englez pe „British Military Intelligence Department” ºi pe „Secret Intelligence Service”. Din anul 1791 pânã în 1894 au crescut plantaþiile de opium de la 87 la 663, toate concesionate de „Coroanã”. Anual se produceau în India 6.358.495{milioane) kilograme opium din care 6.144.132. (milioane) exportate în China. Acest trafic a durat un secol. In 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la rãzboiul cunoscut sub numele de „rãzboiul opiumului”. În 1729, BEIMC a înfiinþat „Comitetul celor 300″. Astãzi aceastã organizaþie este una din cele mai influente din lume ºi are ca scop tot formarea unui „guvern mondial”, este aºa-zisa „elita City-ului”. Imperiul bancar Rotschild ºi bãncile aliate au fost toate im­plicate în comerþul cu opium: Banca Hong-Kong ºi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, Natio­nal and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada ºi Baring Brothers Bank. Toate aceste bãnci sunt în „Comitetul celor 300″. Mâna de lucru ieftinã din China a fost folositã la construirea cãii ferate Harriman care a fãcut legãtu­ra între California ºi Coasta de Est a Americii. Aceºti lucrã­tori chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanþat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra. Rotschild ºi plutonul de execuþie De-a lungul istoriei, regii ºi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau sã ia supuºilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaþi de la bãnci. Prin ce mijloace însã banca percepea banii de la dator­nici dacã aceºtia nu voiau sau nu puteau sã plãteascã? Metoda era rãzboiul! Finanþarea unui guvern funcþioneazã ca ºi finanþarea unei persoane pentru a-ºi cumpãra un automo­bil. Dacã clientul nu-ºi poate plãti ratele lunare, banca îi ia maºina, remorcându-i-o. Cu ce se remorcheazã o maºinã? Cu o altã maºinã. La finanþarea guvernelor este acelaºi lucru. Nu se finanþeazã numai un guvern, ci se dau bani ºi altor guverne. Debitorul are grijã ca ambele þãri sã fie la fel de puternice, ine­galitatea fiind produsã numai prin finanþare. Dacã o þarã nu-ºi plãteºte datoriile va fi ameninþatã de o altã þarã cu rãzboi. De 160 ani lucreazã Rotschild dupã acest principiu. Nathan ºi fraþii lui au început în Europa acest joc dupã profitul rezultat din rãzboaiele lui Napoleon. In acest timp s-a instaurat în Europa aºa-numitul „echilibru între puteri” sau „echilibrul de forþe”. Pentru a-ºi consolida poziþia de stãpân din umbrã, Rotschild a trebuit sã clãdeascã douã grupãri de putere în Europa cam de acelaºi calibru. El trebuia sã fie sigur cã regii „A” puteau fi ameninþaþi de regii „B”. Bineînþeles, ºi A ºi B erau finanþaþi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o „poliþã de asigurare”, dacã unele naþiuni nu se aliniazã. Aceas­tã a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea suprema­þia în Europa. ªansele unei pãrþi în rãzboi erau mãsurate de partea cui se aflã Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câºtiga rãzboiul. Puterea casei Rotschild prin eficienþa acestei politici a crescut aºa de mult încât la începutul acestui secol controla jumãtate din averea întregii lumi. Razboiul Opiumului Un exemplu istoric referitor la legaturile intime dintre interesele lumii traficului de droguri si guverne il reprezinta razboaiele opiumului din secolul al XIX-lea, in care s-au confruntat chinezii si britanicii. In secolul al XVI-lea,arabii au adus in China obiceiul folosirii opiumului “ca mijloc de recreere”. Pana atunci, in tara galbena, macul se folosise mereu in scopuri terapeutice. Obiceiul de a fuma opiu a devenit atat de popular incat importurile mari de opiu au dus la distrugerea balantei de plati chineze. In anul 1729, imparatul a promulgat un edict prin care interzicea importul de opiu, dar acest fapt a dus la aparitia comertului ilegal. Ne aflam in fata inceputurilor traficului de droguri asa cum este inteles acesta in prezent. Puternica si celebra Companie a Indiilor Orientale din Marea Britanie, care detinea monopolul exclusiv al plantatiilor de mac in Orient, s-a vazut obligata sa mareasca traficul de opiu din cauza problemelor sale contabile, fapt care a provocat intrarea unor mari cantitati in China. In 1796, printr-un al doilea edict al imparatului, cotrabandistii si patronii fumoarelor erau condamnati la moarte, dar chiar si asa, cantitatile de opiu care intrau anual in China nu se reduceau. Opiumul care ajungea pe coastele chineze transportat de Compania Indiilor Orientale se comercializa in schimbul lingourilor de aur si de argint sau al operelor de arta care apoi se vindeau in Europa. In 1880, ajungeau in China circa 6500 tone de opiu pe an, iar numarul dependentilor depasea 15 milioane. In 1839, in fata ravagiilor pe care drogul le cauza in sanul a milioane de familii,imparatul a trimis o scrisoare reginei Victoria a Angliei, rugand-o sa ordone interzicerea traficului de opiu in China. Scrisoarea este citita in Camera Comunelor, care printr-o motiune aprobata cu majoritate absoluta respinge solicitarile imparatului chinez, argumentand ca “este inoportuna abandonarea unei surse de venituri atat de importante precum cele generate de monopolul Companiei Indiilor Orientale in materie de opiu.” Cand imparatul a aflat raspunsul britanicilor, a ordonat inceperea unei operatiuni indreptate impotriva traficului. Cei mai importanti comercianti de opiu au fost prinsi si condamnati la moarte, iar mari cantitati de marfa au fost retinute. Ca raspuns la arestarea comerciantilor englezi de opiu, Parlamentul britanic se reuneste de urgenta si hotareste sadeclare razboi Chinei. In data de 29 august 1842, dupa aproape 3 ani de razboi, se semneaza Tratatul de la Nanjing,in virtutea careia se declara incheiat Primul Razboi al Opiumului. Prin acest Tratat, Anglia obtine cesiunea asupra Hong Kong-ului si deschiderea a cinci orase chineze pentru comert englez. Al Doilea Razboi al Opiumului (1859-1860) a avut loc din cauza refuzului Chinei de a legaliza opiumul si s-a sfarsit prin semnarea unor noi acorduri cu britanicii, care in cele din urma includeau si legalizarea comertului cu opiu. Sursa: Miguel Pedrero  – Coruptia marilor puteri – Strategii si minciuni in politica mondiala.    Comentariu saccsiv: Alt apropiat al ELITELOR, implicat la greu in comertul cu opiu, a fost si evreul mason John Jacob Astor (1763 – 1848), nascut Johann Jacob Astor, primul membru proeminent al Astor family, primul multimilionar oficial si primul creator de trust din SUA. Interesant este ca la batranete a ars toate actele si registrele afacerilor sale. Ce a incercat sa ascunda? Ei bine, daca se ocupau in trecut cu macul, credeti oare ca i-a lovit brusc facerea de bine in folosul umanitatii in perioada moderna? Lasau ei oare din mana o asa gasca cu oua de aur? Nu cumva doar s-au pitit si nu-i mai vedem noi? Intr-o epoca in care ELITELE schimba guvernele dupa bunul lor plac, in care tot ce este important este monitorizat, supravegheat si analizat, cu satelitii si dronele, prin telefon, internet, spioni, cand mai e un pic si ne vor pune cipuri si in pantofi, credeti ca era o atat de mare inginerie sa fie depistati greii traficanti de droguri? Traseul unor sume atat de mari erau atat de greu de observat, in conditiile in care sistemul financiar bancar este stapanit de papusari? Ei doar sifoneaza niste sume colosale in asa zisul razboi impotriva drogurilor, in fapt bagand ani grei dupa gratii niste amarati si din cand in cand cate o plevusca mai mare. Cititi va rog si: Cetateanul trebuie sa se obisnuiasca cu uniformele pe strazi: In numele razboiului impotriva drogurilor, GARDA NATIONALA se implica din ce in ce mai mult in ARESTARI … in timp ce armata SUA protejeaza campurile de mac din Afganistan De ce pe masura ce se interzice fumatul tutunului, se promoveaza tot mai intens legalizarea drogurilor? Pentru ca ELITELE schimba marfa … VIDEO (si transcriptul): CIA INCA TESTEAZA DROGURI PE OAMENI. Interviu cu H.P. Albarelli Jr, autorul cartii „O greseala teribila: Uciderea lui Frank Olson si Experimentele Secrete ale CIA din Razboiul Rece” sursa: SACCSIV]]>