6 Decembrie: Sfantul Ierarh Nicolae. Minuni contemporane

Uleiul sfinþit În fiecare an, de praznicul Sfântului Nicolae, pãrintele Dorothei, egumenul Mãnãstirii Sfântului Nicolae din insula Andros, împarte câteva pacheþele de grâu binecuvântat la Litie, în cinstea sfântului. Acum câþiva ani, chiar dupã ce împãrþise ultimul pacheþel, un pescar din zonã a intrat în bisericã ºi s-a grãbit spre altar ca sã-ºi primeascã grâul. În loc de aceasta, egumenul i-a dat o sticluþã cu ulei de la candela ce atârnã deasupra icoanei sfântului. Pescarul a pus-o în buzunarul de la hainã ºi a plecat. Dupã câteva sãptãmâni, pe când se afla pe mare, a izbucnit dintr-o datã o furtunã. Deºi era un marinar încercat, furtuna s-a înteþit ºi îi era cu neputinþã sã mai ajungã la þãrm; îl cuprinse teama cã barca se va rãsturna. Începu sã se roage Sfântului Nicolae ºi, amintindu-ºi de uleiul sfinþit, scoase sticluþa din buzunar ºi o turnã în mare. De îndatã, vântul încetã, iar în scurtã vreme apa din jurul bãrcii deveni liniºtitã precum oglinda. Pescarul se întoarse la Andros, dând mulþumitã pentru mijlocirea sfântului. Peºte pentru praznic Prin 1980, pãrintele Dorothei þinea legãtura cu egumenul unui mic schit din Muntele Athos, de lângã Karelia, unde se gãsea o bisericã închinatã Sfântului Nicolae. Într-una din zilele de prãznuire ale sfântului, însã, nu mai era peºte, iar monahii mai aveau pentru masa de praznic doar fasole ºi pâine. Pãrintele Damaschin, egumenul, era trist din pricina acestei prãznuiri sãrãcãcioase, ºi s-a rugat sfântului: „Iartã-mã, dar nu avem peºte cu care sã te cinstim”. Câteva ceasuri mai târziu, a intrat în schit un pescar, ce ducea cu el o pungã mare cu peºte. Lãsând punga jos, i-a zis egumenului: „Aceºtia sunt pentru voi”. Egumenul l-a întrebat de unde vine, iar omul i-a rãspuns cã e de pe peninsula de mijloc[i], dar fusese deviat de vânt de la ruta lui obiºnuitã, pe când pescuia, ºi debarcase la câþiva kilometri depãrtare, pe þãrmul athonit. ªtiind cã se aflã mult prea departe de orice aºezare pentru a putea reuºi sã-ºi vândã peºtele în piaþã înainte sã se strice, pescarul avu surpriza sã vadã un bãtrân care a ieºit dintr-o datã din pãdure ºi l-a întrebat de unde este. Pescarul i-a spus povestea sa, iar bãtrânul i-a rãspuns cã îi va cumpãra el peºtele. L-a plãtit, ºi i-a spus pescarului sã ducã peºtele la schit „pentru praznicul meu”. Pescarul cel simplu nu a luat aminte la aceste cuvinte ciudate pânã ce egumenul l-a întrebat cum arãta bãtrânul. Arãtând înspre o icoanã a Sfântului Nicolae, acesta a rãspuns: „Aºa”. Monahii au prãznuit apoi cu mare bucurie, iar egumenul, istorisindu-i pãrintelui Dorothei povestea, i-a spus cã, spre marea lui pãrere de rãu, nu s-a gândit sã cearã pescarului sã-i schimbe banii primiþi de la sfânt. „Bunicul cel bãtrân” O femeie din Thessalonic a venit la mãnãstire acum câþiva ani ºi le-a povestit egumenului Dorothei ºi monahilor cã, într-o bunã zi pe când se ducea cãtre bisericã împreunã cu fiul ei în vârstã de patru ani, acesta a fost atras de ceva de pe stradã ºi, dându-i drumul la mânã, s-a repezit în aglomeraþie. De el se apropia un camion uriaº ºi chiar înainte sã-l loveascã, mama a strigat cãtre Sfântul Nicolae. Dupã ce camionul a trecut peste trupul fiului ei, a alergat îngrozitã pe stradã, aºteptându-se sã-l vadã mort. În schimb, acesta s-a ridicat nevãtãmat, ºi i-a rãspuns foarte dezinvolt la întrebarea dacã era rãnit: „A, nu, bunicul cel bãtrân s-a aºezat peste mine în mijlocul drumului ºi m-a acoperit”. Paznicul de la poartã Acum vreo douãzeci de ani, când pãrintele Dorothei vieþuia singur în mãnãstire, doi dintre þãranii arendaºi ai mãnãstirii au devenit nemulþumiþi ºi au început sã cearã, fãrã nici un temei, sã primeascã titlul de proprietate pentru pãmânturile pe care lucrau. Ei ameninþau cã dacã acest lucru nu se va întâmpla, vor face mari necazuri mãnãstirii. Erau hotãrâþi sã se þinã de cuvânt ºi, într-o noapte, au venit cu gândul sã intre înãuntru. Când au ajuns la poarta cea mare de la intrare (care acum are o uºã din lemn masiv ºi bare de fier, dar atunci era doar o arcadã deschisã), s-au întâlnit cu un bãtrân, puþin chel, cu pãr ºi barbã cãruntã, purtând un veºmânt lung, maroniu. El i-a oprit ºi le-a zis: „Plecaþi, eu stau aici”. Oamenii aceia i-au rãspuns cu grosolãnie: „ªi ce dacã? Dã-te la o parte, moºule!” ºi au dat sã treacã mai departe. Atunci el le-a poruncit cu un glas puternic: „Uitaþi-vã la mine!”. Surprinºi, ei s-au întors, ºi au vãzut cum din ochii lui ieºeau raze de luminã. Îngroziþi, au luat-o la goanã spre Apikia, satul cel mai apropiat, unde le-au povestit tuturor cã l-au vãzut pe sfânt. Anul urmãtor, la scurtã vreme dupã ziua Sfântului Nicolae, unul dintre acei bãrbaþi a adus un artos[ii] uriaº pentru praznic, iar egumenul, zâmbind, l-a întrebat: „Mai aveþi de gând sã-mi faceþi necazuri?”. Ruºinat, omul a rãspuns încet: „Nu” ºi i-a dat egumenului prinosul sãu cãtre sfânt. (Istorisite de Maica Nectaria McLees, fiica duhovniceascã a pãrintelui Dorothei) Un nou Saul vine în Bisericã Dragostea lui Dumnezeu se împãrtãºeºte în chip negrãit în cãile prin care harul mântuitor cerceteazã sufletele oamenilor. Nu cunoaºte distanþe, nici nu e pãrtinitoare, nu priveºte la culoare, trib, origine etnicã, serviciu sau poziþie socialã în lume. Dragostea, întrupatã în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, voieºte sã îmbrãþiºeze, dacã e cu putinþã, întregul neam omenesc, dar este împiedicatã de iubirea de sine ºi de individualism. Cu toate acestea, acolo unde întâmpinã o luptã sincerã pentru mântuire, unde gãseºte mâini ridicate ºi genunchi plecaþi, pãrãseºte cerurile ºi se pogoarã. Dragostea Tatãlui este miºcatã pentru împlinirea intenþiei sale într-un mod propriu, necunoscut nouã. Fraþilor, ascultaþi o poveste din câmpul Misiunii. Nici mãcar Pavel, Apostolul neamurilor, n-a crezut cã pe drumul spre Damasc se va întâlni cu Domnul pe Care-L prigonea. Nici Sfântul Ciprian, în încercãrile lui de a ieºi biruitor asupra credinþei ºi cumpãtãrii unei tinere, Iustina, nu se aºtepta sã se întâlneascã cu adevãratul Dumnezeu. Numai atunci când este inclusã printre acestea ºi alte exemple din istoria Bisericii noastre, prezenta naraþiune nu stârneºte nedumeriri, inclusã aºa cum este în lungul ºir al dovezilor nemãrginitei iubiri a lui Dumnezeu pentru om. O prezint aºa cum am auzit-o de la însuºi noul Saul, bãºtinaºul Tamboue. Într-o dimineaþã de ianuarie din 1991, pãrintele Iacov, un preot bãºtinaº, a intrat în curtea Centrului Misionar împreunã cu un tânãr zairez – Tamboue. M-au salutat cu cãldurã, iar pãrintele Iacov mi-a zis de faþã cu tânãrul: „Vrea sã devinã ortodox. Îl dau pe mâna ta sã-i spui tu ce crezi de cuviinþã”. În loc sã-l bombardez cu întrebãri, i-am cerut omului sã-mi spunã povestea vieþii lui ºi cum de ajunsese aici. Era slab, cu o privire serioasã, calm ºi stãpân pe sine, nu avea mai mult de 30 de ani. „M-am nãscut în Lubumbashi, fiind singurul fiu al unor pãrinþi evlavioºi, de religie catolicã. Am frecventat biserica ºi am urmat sfaturile pãrinþilor mei legate de Dumnezeu ºi mântuire încã din primii ani ai vieþii. Atunci când am împlinit 20 de ani, influenþat de propovãduirea sfântã-spiritualã ºi sfântã-scripturisticã a penticostalilor, am intrat în comunitatea acestora. Iubeam studiul Sfintelor Scripturi, dedicând-mã cu multã râvnã acesteia. Credeam cã am gãsit adevãrata bisericã ºi mã gândeam cã ar fi bine sã încerc sã-i ajut ºi pe alþii pe dificila cale a mântuirii. Celor mai în vârstã decât mine le fãcea mare plãcere sã vadã ce râvnã aveam pentru învãþare ºi activitate religioasã, propunându-mã dupã o vreme sã fiu pastor al unei comunitãþi. La puþin timp dupã aceea, mã aºtepta o treaptã mai înaltã. Mi-au dat scaunul de învãþãtor ºi predicator pentru o zonã destul de întinsã, care includea în întregime Lubumbashi ºi împrejurimile. M-am dedicat propovãduirii Cuvântului lui Dumnezeu, fãcând acest lucru nu numai cu o simplã râvnã, ci ca un fanatic. Mã simþeam cumva privilegiat, cãci mã aflam pe fericita poziþie de a fi deasupra altora, putând sã-i conduc unde voiam cu interpretãrile mele la Scripturã. Am petrecut doi ani vizitând parohii ºi cãlãuzind pastori prin teribilele mele predici. N-am ezitat niciodatã sã le vorbesc ºi autoritãþilor, eu fiind acela care l-am convertit pe guvernatorul din Lubumbashi, rupându-l de Papism ºi aducându-l la Penticostalism, precum ºi pe diferiþi alþi oameni. Într-o zi, pe când citeam Noul Testament, am observat cã noi nu împlineam anumite sarcini, învãþãturi ºi mesaje pe care Hristos le dãduse Apostolilor. De pildã, El le-a dat Apostolilor ºi succesorilor acestora puterea de a lega ºi dezlega pãcatele (Ioan 20:22-23). Sub chipul pâinii ºi al vinului, El le-a dat sã se împãrtãºeascã cu Trupul ºi Sângele Sãu spre viaþa de veci. Le-a poruncit sã-i boteze pe adepþii noii credinþe etc. Toate acestea au ridicat multe semne de întrebare în inima mea, deoarece predicile mele nu luau în considerare aceste porunci ºi promisiuni ale Domnului. M-am neliniºtit ºi am început sã mã întreb: «Poate cã religia pe care o urmez greºeºte, iar eu merg pe calea amãgirii». Mi-am zis cã pânã în momentul în care voi fi în stare sã rãspund la aceste întrebãri care mã tulburau atât de mult, încât nu-mi dãdeau nici somn, n-am sã mai propovãduiesc nimãnui, pãrãsind toate fãrã a spune nimic nimãnui. M-am dus în Kolwezi ºi am închiriat o colibã de paie ºi m-am apucat sã fac ceva comerþ, suficient pentru a-mi asigura hrana de fiecare zi. Am încetat sã mai merg la biserici. În schimb, mã rugam astfel: «Dumnezeul meu, ºtiu cã Tu ai lãsat pe pãmânt o singurã Bisericã adevãratã. Penticostalii ºi alþii mi-au zis cã Biserica primarã ºi-a încetat existenþa. Cu toate acestea, cum ar putea cineva tâlcui cuvintele Tale: porþile iadului nu o vor birui (Matei 16:18). În acest caz Biserica Ta existã, ºi este una singurã. Lumineazã-mã ca sã o pot recunoaºte ºi sã-i urmez ei». N-am încetat zi ºi noapte sã îndeplinesc aceastã singurã lucrare: rugãciunea cãtre Dumnezeu pentru a-mi descoperi Biserica Sa. Au trecut doi ani ºi n-am primit nici un rãspuns sau vreo confirmare de vreun fel. Gândurile necredinþei m-au împresurat. Norii disperãrii m-au învãluit. Dar Dumnezeu, în bunãtatea Sa, a vãzut necazul meu ºi n-a întârziat sã-mi descopere ceea ce doream. Într-o noapte am vãzut în somn o persoanã pe care n-o cunoºteam, îmbrãcatã în negru. Era un veºmânt european, o sutanã neagrã purtatã de cineva cu barbã albã, privirea îi era paºnicã ºi afectivã, iar ochii îi erau plini de dragoste ºi compasiune. S-a apropiat de mine ºi mi-a vorbit în swahili. M-am mirat, cum se face cã acel om, european fiind, cunoaºte limba swahili? Mi-a spus cuvânt cu cuvânt urmãtoarele: «Sunt Sfântul Nicolae. Dacã vrei sã te mântuieºti, urmeazã-mi Biserica». Dupã ce m-a binecuvântat a dispãrut imediat. M-am sculat într-o stare de uimire ºi m-am întrebat cine ar putea fi acest preot alb care ºtie swahili ºi care Bisericã era Biserica lui. Cine ar putea sã mã ducã la aceastã Bisericã? Am ieºit afarã ºi am început sã întreb cãrei Biserici îi aparþine Sfântul Nicolae. Dupã câteva zile bune de investigaþii fãrã rost, Dumnezeu l-a trimis pe solul sãu: o femeie creºtin ortodoxã din parohia Sfântul Gheorghe din Kolwezi, care auzise de cãutãrile mele, se bucurase foarte mult cã-mi putea da rãspunsuri la cãutãrile mele. M-a dus la pãrintele Iacov care locuieºte acolo, iar pãrintele Iacov m-a adus astãzi, aici la Misiune.” Iatã cât de chinuitoare a fost calea prin care acest tânãr ºi-a gãsit pacea în sânul adevãratei Biserici, care este Maica noastrã a tuturor. „Mare este Dumnezeul nostru!” Tânãrul a frecventat cursurile de catehism cu râvnã ºi smerenie pânã în ziua botezului sãu. Citeºte cãrþi ortodoxe cu o sfântã râvnã, pregãtit, dupã cum mi-a spus, pentru a sluji cândva ca preot Biserica, numai dacã ºi Dumnezeu va voi. Faþã de foºtii sãi pastori ºi învãþãtori dintre Penticostali el îºi menþine o poziþie prietenoasã, deºi rezervatã, distantã în acelaºi timp. El are dubii serioase în privinþa existenþei adevãrului în comunitatea lor. Mãrturiseºte cã trecerea printre ei a constituit o etapã premergãtoare cãtre brusca schimbare ºi intrare în Ortodoxie. În acest fel, o luminã a lui Hristos a început sã lumineze în întunericul spiritual din jungla Africanã. La o lunã de la întâlnirea noastrã, tânãrul a venit sã mã vadã din nou, ca sã-mi spunã cum sporea pe aceastã nouã cale a vieþii lui, ºi iatã aici un nou episod pe care el mi l-a relatat: „Într-o searã, pe când citeam Epistola Sfântului Iacov, am simþit deodatã o uºoarã adiere înviorãtoare care sufla în jurul meu. A trecut prin mine, umplându-mi toatã fiinþa cu bucurie ºi pace duhovniceascã. Am fost pentru prima datã când am experiat asemenea simþãminte sfinte. În acelaºi timp, puteam auzi un glas care spunea: «Pãrãseºte toate ereziile ºi urmeazã Biserica Ortodoxã fãrã ºovãire». Pãrinte, nu am nici o îndoialã cã acum aparþin de adevãrata ºi vechea Bisericã a lui Hristos. Dau slavã lui Dumnezeu cã Biserica Ortodoxã este prezentã aici în oraºul nostru, atât de aproape de noi. Vã mulþumesc vouã, care sunteþi apostoli ai Domnului, pentru cã aþi venit în þara noastrã. Rugaþi-vã pentru mine sã vã urmez spre slava Hristosului nostru.” S-a botezat cu numele de Nicolae, iar în prezent locuieºte în Lubumbashi, lucrând acolo pentru Dumnezeu în sânul Bisericii Sale. (Din „Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair”, Ed. Egumeniþa, 2004). Ca Dumnezeu si sfintii sai nu s-au “retras” din lume, asa cum afirma unii protestanti, si ca sunt mereu prezenti printre noi ascultand rugaciunile credinciosilor si savarsind minuni, stau marturie si aceste cateva minuni ale Sfantului Ierarh Nicolae, extrase din cartea parintelui rus Igor Filin, “Noi minuni ale Sfantului Nicolae“, aparuta la Editura Sophia. Dupa cuvantul mamei Conducandu-si fiul pe front, mama i-a spus: “Kolea, cand iti va fi mai greu, sa-l chemi in ajutor pe Sfantul Nicolae Facatorul de Minuni, si el te va ajuta“. In timpul unei lupte, fiul ei impreuna cu un prieten au cazut prizonieri. Ziua era calda, zapada se topea, in schimb noaptea, cand au hotarat sa evadeze, au degerat atat de tare, incat nu mai aveau puteri. Kolea si-a amintit cuvintele mamei si a inceput sa se roage Sfantului Nicolae Facatorul de minuni, cerandu-i ajutor. Tot atunci, doi soldati cu schiuri mergeau pentru o misiune de lupta. Unul voia sa mearga pe de-a dreapta, dar celalalt l-a convins sa faca un ocol. Ei i-au gasit pe cei doi camarazi degerati si i-au salvat. Slava si multumire Sfantului Nicolae Facatorul de minuni. Roaba lui Dumnezeu Anna, orasul Sankt-Petersburg Salvator de la inec Vreau sa va impartasesc bucuria salvarii mele de la moarte de catre Facatorul nostru de minuni, Sfantul Ierarh Nicolae. Aceasta s-a intamplat acum aproape treizeci de ani. Pe atunci eram tanara, fara griji si duceam o viata nu chiar corecta, desi din copilarie purtam cruciulita si mergeam la biserica – ce-i drept, din cand in cand. Locuiam in orasul Toliati. Intr-o zi, impreuna cu inca doi tineri, am plecat sa ne plimbam cu barca pe Marea Kuibasev. La un viraj, barca noastra s-a rasturnat si eu m-am dus la fund. In cateva fractiuni de secunda, prin fata ochilor mi-a trecut toata viata. Cu groaza m-am gandit la barbatul meu si la mama: ea nu va suporta moartea mea, va muri de inima, iar fiul imi va ramane orfan. Si din toata inima m-am rugat: “Sfinte Nicolae, ajuta-ma!“. Si iata ca am vazut cum venea spre mine un batranel, putin aplecat, sprijinindu-se de un toiag si cu piciorul ma impingea usor in sus. In aceeasi clipa am iesit la suprafata apei, m-am agatat de marginile barcii si astfel am ramas in viata. Barca nu s-a scufundat, deoarece avea perne de aer. In tinerete, cand am plecat pentru prima data din casa parinteasca, mama m-a binecuvantat cu icoana Sfantului Nicolae. Aceasta iconita este mereu cu mine, o iau in toate calatoriile si sfantul ma ocroteste. In ziua cand am placat sa ma plimb cu barca, iconita nu era la mine. In primii ani de dupa razboi, Sfantul Nicolae a ajutat-o si pe mama. I s-a intamplat sa calatoreasca odata cu camionul, unde se aflau inghesuiti multi oameni, la un loc cu un cantar mare pentru marfuri. Soferul era beat si conducea cu viteza mare. Soseaua ducea, serpuind, in vale. Pe oameni i-a cuprins frica. Au inceput sa-i strige soferului sa incetineasca, insa el continua sa conduca cu o viteza si mai mare. Mama a inceput sa se roage cu voce tare Sfantului Nicolae. La o cotitura, cantarul a alunecat spre partea laterala a masinii, rupand-o. Masina s-a rasturnat, iar oamenii au cazut care incotro… Cand si-a revenit, mama a constatat ca se afla pe marginea drumului, intreaga si nevatamata. In jur zaceau ceilalti oameni gemand, iar unul chiar era strivit de cantar… Dintre toti cei care erau in camion, numai mama nu a suferit, pentru ca a cerut ajutorul Sfantului Nicolae. In viata ni s-au intamplat multe alte minuni. In clipa cand parea ca nu mai exista nicio sansa, ajutorul sfantului nu intarzia sa vina. Tatiana Marturisirea unui intemnitat Va scrie un om care se afla in inchisoare. Insa nu trebuie sa va speriati de acest cuvant. Martor imi este Dumnezeu, sunt curat in fata Lui si a oamenilor. Pacatul pentru care ma aflu aici nu este al meu. Poate ca Dumnezeu imi trimite o incercare, nu stiu… Doar rugaciunea si cartile ma salveaza, insa cu cat mai mult citesc, cu atat mai multe intrebari imi apar. Doresc sa va povestesc ce mi s-a intamplat in oraselul Lopatki, regiunea Sverdlovsk. In primavara anului 1994, in inchisoare pelagra a inceput sa faca ravagii. In fiecare zi aparea un nou sicriu: boala nu cruta pe nimeni, nici pe cei batrani, nici pe cei tineri. Mi-a venit si mie randul. Mi-a slabit vederea, picioarele mi s-au umflat, dintii au inceput sa mi se clatine, incat nu mai puteam manca. Dar, mai ales, au aparut vestitorii mortii – paduchii. In infirmerie nu mai erau medicamente. Am inteles ca nu mai aveam mult timp de stat aici pe pamant. Doar o minune ma putea salva. Si ea s-a intamplat. In Dumnezeu nu credeam, insa intelegeam ca boala mea era plata pentru viata pe care o dusesem inainte. Un om bun mi-a adus o iconita de carton a Sfantului Nicolae si mi-a spus: “Roaga-te si caieste-te. El te va ajuta“. Eu nu cunosteam nicio rugaciune, insa acest om mi-a explicat: “Vorbeste-i! vorbeste-i ca si cum ai vorbi cu mine. Spune-i tot ce ai mai tainic, tot ce ai pe suflet, ceea ce nu poti sa spui altcuiva. Marturiseste-i toata viata ta pacatoasa“. Noaptea care a urmat a fost o noapte cumplita. Intelegeam ca nu voi mai ajunge pana dimineata si am inceput sa ma rog. Incet, putin cate putin, imi deschideam sufletul inaintea Sfantului Nicolae. Nu stiu daca aceasta a fost aievea, in vis sau in delir, insa vedeam in fata mea doi ochi mari care ma priveau si de care nu ma puteam ascunde si un zambet, incadrat intr-o barba alba. Privind acesta fata blanda, am jurat ca, daca voi ramane in viata, nu ma voi abate de la drumul pe care am apucat. A venit si dimineata cu mult soare – prima dupa multe zile ploioase. M-a coplesit o dorinta mare sa traiesc, sa ma bucur de soare, de iarba, de oameni. Sufletul mi-era invaluit de multumire pentru faptul ca traiesc in aceasta lume minunata. Am inteles ca rezistasem. Mi-au reaparut puterile, aspiratiile, dorintele, de parca renascusem. Sprijinit intr-un bat, am iesit afara, sa ma bucur de caldura soarelui. Spre marea mea mirare, am vazut ca ma pot lipsi de toiag. Cu fiece ora ma simteam din ce in ce mai bine. Aceasta s-a intamplat pe data de 28 aprilie 1994. Am renascut. Dar cel mai important este faptul ca am gasit sensul vietii mele nemernice si pacatoase. Doar credinta il salveaza pe om, il face mai curat, mai bun, mai sensibil la durerea aproapelui. V.N.Piscun, orasul Neviansk, regiunea Sverdlovsk Nu a ingaduit batjocura O femeie a relatat o intamplare care avusese loc in familia sa cand ea implinise abia sase ani. Mama ei era o femeie foarte credincioasa, dar tatal ei, comunist, se purta cu dusmanie fata de biserica. Mama era nevoita sa tina ascunsa de el, intr-un sifonier, printre haine, icoana Sfantului Nicolae, pe care o primise ca binecuvantare de la mama ei. Intr-o zi ea a venit de la serviciu si a vrut sa aprinda focul in soba. Lemnele erau deja puse si trebuiau doar aprinse, insa nu reusea nicidecum. Cat n-a incercat – dar lemnele nu luau foc si pace! Atunci s-a gandit sa le scoata din soba si o data cu ele a scos si icoana sfantului, pe care sotul o gasise in sifonier si hotarase s-o distruga cu mainile sotiei. “Cine se roaga pentru tine?” Cand eram mica, in satul nostru venea deseori un capitan de cursa lunga pentru a-si vizita parintii. Istorisirea lui mi-a ramas intiparita in minte toata viata: “Corabia noastra – povestea el – a iesit in larg, ca de obicei, la pescuit. Marea era linistita, cand deodata a inceput sa bata un vant naprasnic. S-a starnit furtuna. Panzele s-au rupt, corabia nu mai putea fi manevrata si s-a alunecat pe o parte. Valurile mari o aruncau ca pe o cutie de chibrite. Nimeni nu putea sa ne vina in ajutor si cu totii am simtit ca moartea era inevitabila… Am alergat spre puntea corabiei si, cu mainile ridicate catre cer, cu lacrimi in ochi, am inceput sa ma rog Sfantului Nicolae, cerandu-i ajutor. Cat timp a trecut, nu stiu, insa am observat ca furtuna a inceput sa se potoleasca. ‘Baieti, le-am strigat marinarilor, intindeti panzele!’ ‘Imposibil, a venit raspunsul, este o gaura in cala si apa a inceput sa patrunda in corabie’. Eu insa insistam. In cateva clipe toti trei am intins panzele, desi de obicei nu reuseam sa facem acest lucru nici in zece oameni. Furtuna se potolea. Cand am coborat in cala, am ramas uluiti: un peste mare astupase gaura. Cu lacrimi in ochi m-au inconjurat marinarii si ma intrebau: ‘Capitane, spune-ne, cine se roaga pentru tine?’ Era in vremurile cand credinta se persecuta. Le-am raspuns: ‘Bunica si mama, dar iata cine ne-a salvat’, si am scos din buzunar portofelul unde pastram iconita Sfantului Nicolae Facatorul de minuni. Conducerea ne-a rasplatit cu un concediu, iar marinarii m-au rugat sa le cumpar iconite cu Sfantul Nicolae si sa platesc la biserica o slujba de multumire. Toti care erau pe corabie au transmis salutari calduroase bunicii si mamei mele pentru rugaciunea lor”. L.N.Goncearova, regiunea Volgograd (din: “Noi minuni ale Sfantului Nicolae“, Editura Sophia si Cartea Ortodoxa, 2004,   sursa: blogul lui SACCSIV]]>