29 iulie…Ilici crapa

…din informatii ce provin din surse complexe si convexe, am aflat – si va anunt in premiera – ca Ilici va crapa, in noaptea de 29 spre 30 iulie…din motive usor de inteles. ca atare ma grabesc sa va aduc la cunostinta, tot in premiera, si in exclusivitate – Memoriile sale, deoarece detin manuscrisul provenit din geanta scorojita de pui de kominternist a lui Vladimir Tismaneanu (cel care i-a mai scris lui Ilici si o alta hagiografie in care ii suge izmenele imputzite de bolsevic, meticulos, cu apasata aplicatie stahanovista – Stahanov asta era frasu lu tasu) deci… Memoriile lui Ion Iliescu ….presimþindu-ºi probabil sfårºitul iminent, deja anunþat în cåteva rånduri de comunitatea online, Ion Iliescu a lucrat sarguincios la editarea Memoriilor sale. dupa cum spuneam am intrat în posesia manuscrisului Memoriilor lui Ion I. Iliescu – pe care surse divergente l-au creditat cu autenticitate convergentã. În premierã, publicul romånesc are la dispozitie gåndurile aºternute pe hårtie, pentru eternitate, de preºedintele fondator al PSD, partidul creat din spuma scarnavã a detritusurilor FSN-ului. Ineditul abordãrii, calitatea stilisticã fac din acest manuscris reprodus parþial, un valoros document al parcursului lui Ion Iliescu prin viaþa romånilor, trecere caracterizatã neceremonios de fostul preºedinte al deþinuþilor politici, Ticu Dumitrescu, drept „un blestem pentru Romånia“. Ticu ºi majoritatea deþinuþilor politici anticomuniºti au trecut la ceruri, Iliescu este însã încã printre noi, luånd decizii, intervenind în viaþa politicã, scriind pe blog, cuvåntånd la Congrese, scriind, iatã, ºi Memorii. În exclusivitate, crâmpeie din viaþa lui Ion Ilici Iliescu, cel care a marcat oribil, ca un blestem rusesc, viaþa noastrã din ultimele douã decenii. ………………. Viaþa mea – cum am devenit comunist, cum am rãmas ce-am fost de Ion Ilici Iliescu “Vine o vreme când fiecare trebuie sã-ºi facã bilanþul, sã-ºi scrie adevãrata biografie, înainte de sosirea iminentului sfârºit, pânã nu apucã alþii sã þi-o facã. Am spus-o ºi o repet, voi ieºi din politicã doar cu picioarele înainte, asta nu înseamnã însã cã trebuie sã ne bãgãm picioarele în noua generaþie: Ponta este într-adevãr cam cârlan ºi cam fãrã minte pentru vârsta sa – are ºi preferinþe sexuale pe care nu pot sã le comentez, eu la vârsta lui rupeam în douã, pe ºantierele tineretului din Albania, rusoaice trupeºe ºi albaneze negricioase, ca þigãncile de pe strada mea din Olþeniþa, dar asta e… cârlanul pânã creºte ºi terminã de supt de la cei mai în vârstã, ca mine, mai dã ºi el din copite, mai împunge, ce sã-i faci, tinereþea revoluþionarã scuzã multe. A sosit momentul sã fixez în scris, pentru eternitate, vorba lui Volodea Tismãneanu, bãietul Ciungului (pour le conaisseurs), fostul meu camarad din tinereþea bolºevicã, sinergia faptelor care m-au preumblat prin meandrele concretului – de la începuturile ºi originile de familie, pânã la, sper, viitorul bust monumental din sediul PSD, cã mi-e clar deja cã Bãsescu va pune beþe în roate ideii instalãrii bustului meu, dupã obºtescul sfârºit, în grãdina Cotroceniului, palatul în care mã tem cã barbarul acesta se va eterniza, mai ales cã suspendarea asta nu cred cã va aduce rezultatele scontate, a venit prea pe nepregãtite ºi, ca de obicei, profesorul Voiculescu va da chix, aºa cum ne-a obiºnuit. Bine, el nici nu prea s-a descurcat în politicã, ca de obicei îi va ieºi 1 la sutã din ce spera, dacã nu eram eu sã-l ridic în Parlament, rãmânea pe veci un nimeni pe banii lui nea Nicu. Oricât ar pãrea de ciudat, familiaritatea mea cu Ceauºescu este un fapt, deºi nu mulþi cunosc istoria mea de familie, sunt unii care au ºtiut cã practic Ceauºescu, mai ales Elena, mã adoptase cumva. Este o istorie complicatã – are ºi unele note de intimitate pe care nu aº vrea sã le detaliez aici, mai ales cã fostul ministru de Externe al lui Ceauºescu, ªtefan Andrei, a povestit unor derbedei (animale) din presã cã dormeam la picioarele Elenei Ceauºescu, ceea ce era adevãrat, însã conotaþia denotativã a unei ºtiri de tipul „Iliescu în pat cu Ceauºeasca“ nu acoperã pe deplin adevãrul gol-goluþ. Eu eram micuþ pe vremea aceea, iar Elena mã lua cu dânsa pe când îl vizita pe Nicolae la puºcãria unde se afla ºi taicã-meu, închis pentru convingeri progresiste. Elena lua de cu searã o gazdã în apropierea penitenciarului ºi, fireºte, dormeam în acelaºi pat mai mulþi, deoarece ea mai primea câte un muncitor zdravãn în odaie, eu eram ciucit la picioarele lor ºi eram deseori, dimineaþa, plin de zgârieturi pe nas de la unghiile strâmbe ºi cioturoase – am acumulat unele frustrãri în acele nopþi, mai ales cã din când în când câte un muncitor se mai plictisea de Elena ºi vã imaginaþi prin ce treceam eu, pânã sã înþeleg, maturizându-mã, cã a fi bisexual nu este o ruºine, ba chiar poþi deveni sursã de inspiraþie pentru un tânãr piþi superb, comunist avântat cum eram ºi eu la vârsta sa, Dragoº Bucurenci, educat deja bine de tot de bunul meu prieten din vremea Tescaniului, Andrei Pleºu. Bunicii, Rusia, Olteniþa Încã mã marcheazã trecutul ºi istoriile neplãcute legate de mama mea. Poate din acest motiv am simþit nevoia sã-i omor pe Ceauºeºti, pãrinþii mei adoptivi, pentru cã râvneam în ascuns sã-mi omor mama care m-a parãsit pentru cã eram prea negru cicã pânã ºi pentru criteriile sale obscurantiste. Adevãrul este cã împrejurãrile vieþii au fãcut ca, la vârsta de un an, sã fiu abandonat de propria-mi mamã, care nu s-a interesat niciodatã de soarta mea. Nu i-am reproºat niciodatã nimic, dar nici nu am bãgat-o vreodatã în seamã. Am convieþuit cu þiganii, de care nu mã deosebeam deloc, în Olteniþa. ªi erau þiganii muncitori, care o duceau cel mai greu, ºi erau lãutarii, care erau aristocraþia þigãneascã. Înainte de anul 1950, se ofereau þiganilor lãutari anumite condiþiuni privilegiate, date de faptul cã aceºtia îºi desfãºurau activitatea lucrativã în cârciumile de pe lângã magaziile de cereale. Însã, când s-a dezvoltat industria în oraº, au dispãrut cârciumile, a apãrut ºantierul naval, mulþi s-au integrat, ciordind tablã ºi feronerie, ca ºi acum. Aceºtia au prosperat, ºi-au construit case noi. Petreceam mult timp prin casele lor, mai ales cã arãtam cam la fel ca puradeii lor. N-am apucat sã-mi cunosc toate neamurile, ºtiu însã cã bunelul, Vasili Ivanovici, era bolºevic, fost puºcãriaº, evreu fugit din Rusia deoarece era urmãrit ºi persecutat de poliþia þaristã, sinistra Ohrana. Progresist de felul sãu, bunicul s-a stabilit la Olteniþa în jurul anului 1895, unde a intrat argat ºi bãiat de prãvãlie la un grec, zis Þãndãricã, care avea locanta pe strada Ion Heliade Rãdulescu nr. 1 (fosta Þigãnie, nr. 4). Probabil dupã 1900, pentru a se integra ºi a se deosebi de mulþimea de muscali care se pripãºiserã prin zonã, Vasili Ivanovici ºi-a schimbat numele în Iliescu. S-a încurcat cu sora cârciumarului vecin prãvãliei grecului la care lucra – omul avea cârciuma pe strada I. H. Rãdulescu, nr. 2, ºi se numea Anghel Savu. Vasili s-a luat cu Maria Savu, sora lui Anghel, pe undeva prin 1901. Anghel Savu era fugit din Bulgaria, peste Dunãre ºi stabilit la Olteniþa. Acesta avea ceva stare ºi i-a fãcut Mariei ºi lui Vasili o dugheanã în care vindeau de toate, tutun, ace, brice, carice, situatã pe strada I. H. Rãdulescu, la nr. 6-8. Vasili Iliescu (fost Ivanovici) ºi Maria (fosta Savu) au avut doi bãieþi ºi douã fete – Aristiþa ºi Vergina. Cei doi bãieþi au devenit bolºevici de mici – Alexandru – tatãl meu, ºi Eftimie, unchiul meu, ulterior instruit în U.R.S.S. Eftimie a devenit cadru de Securitate ºi a fost condamnat pentru crimã, la un moment dat. A sfârºit nu se ºtie pe unde, în ce puºcãrie. Bunelul, Vasili Ivanovici, avea ceva instrucþie, tot pe tipar bolºevic desigur, ºi fusese bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, ºi acesta tot de aceeaºi origine cu bunelul, tot venit din Rusia (pe numele sãu adevãrat se chema Katz). Eu am fost un autodidact, iar copilãria mi-am petrecut-o în casa bunicului – Vasile Iliescu (Ivanovici) – la Olteniþa, cum am zis, tata fiind la închisoare. Pânã sã intre la închisoare pentru vederile sale progresiste, tatãl meu a fost singurul care a urmat cele patru clase elementare ºi cursurile ªcolii de Arte ºi Meserii din Olteniþa. Mama care m-a pãrãsit de mic Mama care m-a nãscut, Maricica, era o femeie sãrmanã, fãrã resurse (analfabetã adicã), bulgãroaicã, care vorbea prost româneºte, dar se pare cã era cam arzoaicã, rea de muscã cum ar zice Andrei Pleºu. Tata s-a cãsãtorit în 1929 cu Maricica, care era fata lelei Stoica, din neamul cãldãrarilor din Olteniþa veniþi tocmai din Bulgaria, ce locuiau pe o stradã paralelã cu adresa prãvãliei bunicului de pe strada I. H. Radulescu. Nu se ºtie cine a fost tatãl ei, dar ea s-a despãrþit de tata înaintea naºterii celui de-al doilea frate (Eugen), care a rãmas la ea. Eu am rãmas la bunici, la pãrinþii tatãlui meu. Tata avea mai multe nume, i se spunea „Alecu“, de cãtre prieteni, cum era filozoful de stânga (comunist adicã) Pavel Câmpeanu, care spunea cã mai avea un alias, un nick: „Ignat“. Ignat îi spunea, am aflat ulterior, Siguranþa, care l-a urmãrit pas cu pas inclusiv pe parcursul unui periplu prin fosta URSS. Era foarte însufleþit de idealurile revoluþionare ºi mai ales pe Lenin îl iubea foarte mult. Când m-am nãscut, la 3 martie 1930, mi-a spus micul Ilici, ºi apoi, în acelaºi an, a fugit pe urmele lui Vladimir Ilici Lenin, în Rusia, unde a stat pânã în 1935-1936. În decembrie 1931, tata a participat la Congresul al V-lea al P.C.d.R., þinut la Gorikovo (lângã Moscova), ºi a fost ales, la acest congres, în Comitetul Central al partidului aflat sub aripa Komintern-ului. Rezoluþia finalã stabilea drept principal obiectiv al P.C.d.R. dezmembrarea statului unitar român, motiv pentru care tatãl meu nu era prea bine vãzut de agenþii tenebroasei Siguranþe, aºa cum ºi eu, peste ani, am devenit þinta temutei Securitãþi tot pentru cã eram prea bine vãzut de tovarãºii ruºi de la Moscova. Tata ºi moºtenirea sa Alexandru Iliescu a dus în Rusia activitate conspirativã împotriva României, fiind Kominternist ºi NKVD-ist, omul lui Stalin. Casa noastrã din Olteniþa era ºi casa conspirativã – a Komintern-ului ºi NKVD-ului, iar agenþii ruºi plãteau toate angaralele. În 1935, tata s-a întors din Rusia ºi a fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru trãdare de þarã, cicã, deoarece milita pentru dezmembrarea României ºi trecerea Basarabiei la ruºi, aºa cum este ea ºi astãzi, ceea ce aratã cã moºtenirea familiei mele este încã vie. Mama l-a pãrãsit atunci ºi s-a cuplat cu un ºofer parcã, ºi de atunci n-am mai ºtiut nimic de ea, eu trãind în casa bunicului. În acea perioadã, am avut parte de apropierea de familia de ilegaliºti Elena ºi Nicolae Ceuºescu, care dupã 1945, dupã moartea tatãlui meu natural, m-au adoptat practic, deoarece aºa era atunci moda între comuniºti. În perioada puºcãriei, între douã intrãri, tata s-a încurcat cu Maria, amanta unuia Ivãnuº, un bolºevic care se afla în închisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a fãcut un copil din flori, Eugen, fratele meu vitreg, care a devenit ºi el securist ca ºi unchiul Eftimie. În 1940, tata a lãsat-o pe Maria cu plodul de gât ºi s-a cãsãtorit cu Mariþa, þigancã din Maramureº, sora bunã a mamei lui Ion Cioabã din Sibiu, bulibaºa þiganilor, cu care a avut doi bãieþi, fraþii mei vitregi Mircea ºi Criºan – veri primari ai lui Cioabã. Unul a fost ataºat militar al României la Moscova, iar celãlalt – director adjunct la IRSOP. Mama mea vitregã a fost, dupã 1944, servitoare ºi bucãtãreasã la Ana Pauker. Dupã 1945, Dej a alfabetizat-o ºi a trimis-o la Agenþia Economicã de la Sofia, unde a stat multã vreme. De la Sofia, Dej a trimis-o la Agenþia Economicã de la Moscova, dar a fost retrasã ºi a activat la Centralã, la Comerþul Exterior, cu binecuvântarea Anei Pauker, care conducea Externele. A ieºit la pensie ca directoare la Direcþia Generalã a Vãmilor. Îmi aduc aminte cã, peste ani, la recepþiile date de Ceauºescu, mergeam cu mama, care avea dosar foarte bun. Nina, soþia mea, stãtea acasã ca ºi acum, când mai toatã ziua stã pe blog (sã nu uit sã-i trec adresa:www.niniliescu.wordpress.com ), deºi avea multe calitãþi, din cauzã cã Ceauºescu cam strâmba din nas, datoritã originii sale ruseºti.” sursa: facebook]]>