Astãzi și mâine, Iașul gãzduiește manifestãrile comemorative ale unor organizații evreiești specializate mai degrabã în exploatarea suferinței evreiești decât în scoaterea la luminã a adevãrului istoric și cauzalitãților ce au condus la represiunile împotriva evreilor.

http://www.islive.ro/manifestare-70-de-ani-de-la-pogromul-din-iasi-27-28-iunie-2011 În aceastã dezbatere, douã lucruri sunt importante: din ce motive au fost omorâți acei evrei, și cine sunt cei vinovați de uciderea lor. Evident, nimic nu scuzã asasinarea în masã a unor oameni, a cãror suferințã înțelegem sã o împãrtãșim. Totuși, adevãrul istoric trebuie scos la luminã, cãci nu existã niciodatã efect fãrã cauzã. Considerãm cã în egalã mãsurã trebuie evidențiat aportul populației evreiești la instaurarea comunismului în România, cu asumarea responsabilitãții comunitãții evreiești pentru crimele comunismului. Dacã în urma bombardamentelor sovietice asupra Iașului au murit români, pãrinții și bunicii noștri, iar o parte din vinã au purtat-o unii din evreii uciși în pogromul de la Iași, agenți comuniști care au pacxtizat cu inamicul sovietic, semnalizând noaptea pozițiile unor imobile, cu lanterne, pentru a ușura bombardarea acestora, acest lucru trebuie recunoscut și acceptat de comunitatea evreiascã. SUFERINȚA ROMÂNEASCÃ ESTE LA FEL DE DUREROASÃ CA ȘI CEA EVREIASCÃ !

Ion Coja: „Adevãrul despre Pogromul de la Iaºi, iunie 1941 aºa cum l-a cunoscut dr. Epifanie E. Cozãrescu“

Prima mãrturie: Mult Stimate Domnule profesor Ion Coja, Încântat ºi onorat de faptul cã aþi binevoit a citi volumul meu de prozã scurtã intitulat „Paramedicalia” – ceea ce vrea sã însemne  „însemnãri  din timpul vieþii mele ca medic”. Cu alte cuvinte, sunt evocate momente  din viaþa mea de medic,  „trãite  ºi nu „nãscocite”… Printre acestea ºi problemele evreilor din Moldova – unde am convieþuit ºi eu cu dânºii. Deci nu pe temã principalã, ci colateralã, întrucât eu aveam alte preocupãri. Totuºi voi încerca sã lãmuresc  niþel ºi problema lor. O fac oarecum obligat  întrucât  oprobiul ce ni se aruncã în sarcinã, în realitate este strãin de ceea ce s-ar putea numi „holocaust”, cumva  amãrându-ne sufletul, fiind depãrtat de adevãr. Dacã  la noi în Moldova evreii au suferit în vremea aceea anumite vexaþiuni, în majoritatea lor acestea nu au fost provocate de noi, de populaþia românescã, ci de trupele  SS (fasciste) germane, aflate atunci pe teritoriul nostru! Este purul adevãr pe care îl susþin cu convingere. Pe atunci, în toamna anului 1940, aºa cum am arãtat în unele capitole din Paramedicalia mea,  eu nefiind  aderent atunci  la ideile pro sau anti-fasciste din þara noastrã, (Totul Pentru Þarã, Legiunea Arhanghelului Mihail, LAN C, cuziºtii), n-am participat la realizarea idealurilor lor. Dupã cum se observã din capitolele mele din carte: “Dureroasa pãrãsire a Cernãuþilor – 1940” – pg. 3 -8, “Munca ºi viaþa în spitalul „Caritatea” (prolog la holocaustul nazist ºi al trenului morþii) – pg. 17 – 24, „ Viorica Agarici – mit ºi adevãr  în problema „Trenului morþii” pg. 25 – 29,  „Tristele peripeþii ale retragerii noastre din Moldova – 1944” – pg. 30-38, atât am vãzut  ºi  sintetizat ºi nimic altceva, oricum din cele relatate cu curaj ºi responsabilitate, reies gravele probleme ºi excese sângeroase petrecute la Iaºi în iunie 1941 la începutul rãzboiului. Dar acestea nu au fost generate de autoritãþile noastre, ci de trupele SS germane. Despre cei 9000 de evrei omorâþi  atunci la Iaºi, despre semnalizãrile cu becuri roºii din podul caselor, pentru a dirija  bombardamentele  aviaþiei sovietice asupra Iaºului, dupã cum au fost localizate ºi elucidate de localnicii români, am scris cât amputut eu de clar clar în capitolul respectiv. Iar când autoritãþile noastre au fost obligate de comandamentul german  al Iaºului, din cei 500 de arestaþi de ei ºi aduºi la poliþie pentru ca autoritãþile române sã trieze ºi sã descopere posibilii fãptaºi  în legãturã cu dirijarea bombardamentelor sovietice,  au fost aleºi 100 de elemente cunoscute ca a fi  „comuniºti notorii”. Aceºtia au fost ridicaþi dintre cei 500 ºi  trimiºi la închisoarea militarã româneascã de la Copou din Iaºi, unde au fost þinuþi pânã la terminarea rãzboiului, când au fost eliberaþi! Ce s-a întâmplat cu cei 400 de evrei rãmaºi? Au fost eliberaþi a doua zi dimineaþã, plecând pe la casele lor. Așa s-au petrecut lucrurile la Iași, câtã vreme românii au avut controlul asupra desfãșurãrii evenimentelor. Atunci germanii fãcând „Einen kurzen protzes”, au adunat alte sute de localnici evrei, i-au adus în curtea Chesturii de Poliþie, i-au cercetat ºi mitraliat pe toþi. A doua zi, trecând eu pe acolo cu o maºinã a spitalului nostru, am observat ºuvoiul gros de sânge scurs pe sub poarta poliþiei pe caldarâm. Alþii au fost arestaþi ºi împuºcaþi chiar în casele lor, de unde, în urmãtoarea dimineaþã erau ridicaþi de cãruþele primãriei  ºi transportaþi la cimitirul israelit. În completare, a se vedea cele scrise în  volumul Paramedicalia. Referitor la populaþia de etnie evreieascã din Basarabia, dupã revenirea românilor în 1941 ºi începerea rãzboiului,  persoanele  care ºi-au bãtut joc de autoritãþile ºi armata românã¹ care fuseserã obligate în 1940, conform odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, sã pãrãseascã Basarabia ºi Bucovina de Nord,   au fost deportaþi în Transnistria. Nu au fost închiºi în lagãre, ci încartiruiþi în casele din zonã. Când  s-a întors frontul româno – german în 1944 ºi trupele germane începuserã a lichida elemente evreieºti întâlnite în retragere,  autoritãþile române le-au permis evreilor din Basarabia ºi Bucovina de Nord sã se întorcã imediat la casele lor  pentru a-i proteja de  primejdia de a fi lichidaþi de trupele germane. În Roman, din 12.000 de evrei în 1941, au fost deportaþi în Transnistria numai 2  evrei, activiºti comuniºti,  cãrora li s-a permis sã se întoarcã acasã în 1944. Iar  dintre evreii din Ardealul de Nord ºi Maramureºul românesc, dintre cei care au scãpat de deportarea  hortistã fugind în teritoriul românesc, peste  noua frontierã a României, nu au suferit în nici nu fel de ostracizãri din partea autoritãþilor, ci au emigrat  în Israel ( fãcând parte din lotul de 400000  de evrei  români emigraþi legal în Israel  – între anii 1942 – 1943). Mai trebuie menþionat faptul cã în perioada  când þara era condusã de Mareºalul Ion Antonescu, nemþii au trimis un tren cu 15 vagoane  pentru a ridica evrei din Bucureºti spre a fi lichidaþi la Auschvitz. Acest tren s-a întors gol în Germania, nici mãcar un singur evreu din România nu a fost trimis în lagãrele germane. ªi atunci unde este holocaustul românesc ?! 18 noiembrie 2008 Dr. Epifanie Cozãrescu, fost medic, veteran de rãzboi, rãnit ºi evadat     din prizonierat sovietic, fost  expropiat ºi deportat cu        domiciliu forþat de la Sãveni – Botoºani la Roman                         în perioada 1949 – 1951