Comentatorii întreabã, Radu rãspunde
1. Eu sunt un comentator care comenteazã comentarii des pe aici. Nu țin minte sã fi existat o rubricã de dialog cu tine? Care-i faza?
R: Normal cã nu existã. Eu nu dialoghez cu comentatorii. Nu citesc comentarii. Eu pun întrebãrile, eu rãspund. Chiar nu vreau sã dialoghez cu comentatorii.
2. Pãi de ce? Ce au comentatorii?
R: A se face distincția între cititor și comentator. Cititori sunt mulți. Comentatori cam 1%. Comentatorul e cel mai prost animal. Omul normal citește un text și, dacã îi place, intrã și a doua zi. Dacã nu îi place, apasã pe X și nu mai intrã niciodatã. Comentatorul, ca animal prost ce e, crede cã pãrerea lui e utilã și necesarã. Simte nevoia sã exprime acordul sau dezacordul cu cele scrise. Sã dea o pãrere legatã de text. Având o pãrere, el se simte egal cu scriitorul textului. În cãpușorul lui are impresia cã a contribuit, cã se aflã într-o simbiozã cu autorul și cã de fapt site-ul ãsta e 50% text, 50% comentarii, ca valoare.
3 Dar toți comentatorii cred cã comentariile sunt parte din site și valoare!
R: Da, dar doar comentatorii comenteazã. E clubul lor mic format din 1% dintre cititori. Restul de 99% nu consumã comentarii decât așa, ca substitut de OTV. Se uitã la maimuțe cum se suie pe masã sã danseze, dar nu îi considerã oameni. Înțeleg genul ãsta de distracție, sã te miri de proști. Dar pe mine asta nu mã mai distreazã de ani de zile. De-aia nu citesc comentarii.
4. Cum adicã nu citești comentarii?
R: Pe bune
5. Super serios?
R: Super serios.
6: Pãi și atunci cum le moderezi?
R: Sistemul e simplu. Dacã mai ai comentarii aprobate, comentariul se aprobã automat. Pe comentariile aprobate automat, mã uit în diagonalã. Dacã nu vãd multe mui, le las. Uneori se mai iau 2-3 comentatori la pulit între ei. Șterg genul ãsta de interacțiune cã bruiazã. Dacã omul insistã, intrã pe lista de IP-uri banate. Comentariile de la oameni fãrã comentarii aprobate anterior intrã direct la moderare. Ãstea sunt 50% spam și 50% epistole delirante despre cum pãrerile mele sunt greșite și eu sunt un cãcat de om. Rar se aprobã.
7. Aha! Deci ai citit epistola mea de 5 pagini în care îți demonstram cã ești un luzãr! Eram sigur! Ai șters-o cã te-ai ofticat.
R: Nu. Nu am citit-o. Citesc cam 2-3 propoziții. Înțeleg înspre ce bate omul și șterg tot. De obicei sunt eseuri de 2000 de caractere scrise de agramați, dislexici și incoerenți. citesc maxim 200 de caractere. 90% din epistola ta ajunge la gunoi, unde nu o citește nimeni niciodatã. Din tot univesul.
8. Dar totuși te oftic! Ha! De-aia le ștergi! Cã am dreptate și cã te oftici!
R: Nu. Le șterg din douã motive. Unu, cã consider cã aici e la mine acasã, adicã dacã nu-ți place cum am decorat, poți sã marș în mã-ta la tine acasã, și doi, cred cã modul cel mai bun de a enerva un lãtrãu care comenteazã e sã nu-i publici comentariul, sã nu-i rãspunzi și sã-l lași sã dea F5 în disperare, așteptând confruntarea, ca sã se resemneze în final cã e ignorat și sã facã spume la gurã.
9. Dar te oftici! Lasã cã știu eu cã te oftici! De-aia ai scris textul ãsta, de ofticat!
R: Nu, scriu textul ãsta cã mã plictisesc în tren spre Galați și cã din contra. Nu numai cã nu mã oftic. Dar îmi place sã enervez retarzi. Sã le dau brânca pe scãri. Mã amuzã cum dau comentacii mici cu capul de perete, încercând sã îl îndooaie, pânã le dã borșul pe nas. Atât.
10. Ba nu. Știu eu mai bine! Te oftici!
R: Bine. Cum zici tu.
11. Pãi și dacã urãști comentatorii, de ce nu închizi comentariile?
R: Pentru procentul ãla de cititori care intrã sã râdã de retarzi care comenteazã. Nu am cum sã le rãpesc amuzamentul gen OTV.
12. N-am înțeles clar care-i diferența dintre cititor și comentator, nu e tot aia?
R: Omule. Sã-ți mai explic o data. Cititori sunt jdemii. Comentatori, maxim o sutã unici între ei pe sãptãmânã. Statistic nesemnificativi. Nu au nici o legãturã cu sistemul articol – cititori. E un ecosistem mic, de oameni mici care se distreazã între ei.
13: Pãi vrei sã zici cã toate comentariile sunt de rahat?
R: Nu. Existã un tip de comentarii pe care le apreciez. Ãlea hazlii. Realmente hazlii. Sunt extrem de rare.
14: Dar ãlea de feedback? Eu vreau sã-mi dau cu pãrerea despre pãrerea ta! Nu poți sã spui cã ești în așa hal de îngâmfat încât sã nu ai nevoie de pãrerea altora, nu?
R: Majoritatea oamenilor sunt mai proști decât un sac de cartofi și aș prefera sã joc solitarie 5 ore decât sã stau o orã de vorbã cu unul dintre ei. De ce aș vrea sã aud pãrerea unui necunoscut, probabil idiot? Dacã vreau feedback, întreb oameni pe care îi cunosc și pe care îi știu capabili de o pãrere relevantã.
15: Dar eu comentez de binee! Vreau sã dialogãm și sã devenim în ultimul hal de prieteni!
R: Da. Sigur. Am destui prieteni. Nu mulțumesc.
16: Pãi și nu vrei sã interacționezi deloc cu fanii?
R: Doar cu ãia de sex feminin, care aratã bine. În rest nu-s curios.
17: O sã comentez foarte rãu la articolul ãsta, știi, nu?
R: Și eu nu o sã citesc. Fã ce vrei.
Sursa: Pitici Gratis
]]>
