Nu e o gluma: cea mai apropiata bucata de pamant de Insula Tristan Da Cunha este Insula Sfanta Elena, aflata la 2.430 de kilometri distanta.
Insula este atat de mica incat cartografii nu au cum sa o treaca pe harti – are doar 98 de kilometri patrati. Localizata in Atlanticul de Sud, intre Africa si America de Sud, aceasta insulita vulcanica are “onoarea” de a fi cea mai indepartata insula locuita de pe planeta.
Insula (si insulitele din jur) au fost zarite pentru prima data in 1506 de navigatorul portughez Tristao da Cunha, insa apele involburate l-au impiedicat sa puna piciorul pe pamant. Portughezul a numit-o totusi pe cea mai mare insula dupa numele sau, Ilha de Tristao da Cunha, care a fost ulterior dupa debarcarea englezilor, in Tristan da Cunha.
Capitala insulitei se numeste Edinburgh of the Seven Seas – fiind, de altfel, si singurul oras, iar cei 270 de bastinasi vorbesc engleza, sunt crestini si folosesc lirele sterline.
Locuitorii insulei sunt descendenti ai membrilor unei baze militare instaurate in secolul XIX fiind inregistrate atunci 7 familii. Din acest motiv, locuitorii insulei au doar sapte nume de familie: Glass, Green, Hagan, Lavarello, Repetto, Rogers si Swain.
Insula face parte dintr-un grup de formatiuni vulcanice minuscule, care s-au ridicat din Atlanticul de Sud in urma cu un milion de ani. Toate sunt localizate pe buza unui vulcan activ.
In 1961, un con vulcanic de langa Capitala Edinburgh of the Seven Seas a erupt, provocand evacuarea intregii comunitati in Anglia. Oamenii s-au intors acasa abia peste doi ani.
Tristan Da Cunha are o economie bazata pe industria pescuitului si vanzarea de timbre postale si monezi colectionarilor din strainatate.
Clima este sub-tropicala, cu foarte putine variatii de temperatura de la un anotimp la altul…ar fi chiar un loc placut de locuit, daca ar exista mai mult pamant arabil si n-ar bate vantul.
Din nefericire, singura bucatica de pamant locuibil este localizata pe latura nord-vestica a insulei, restul terenului fiind muntos.
Localnicii, toti cei 270, trebuie insa sa faca fata furiei furtunilor din Atlantic: vanturi de pana la 190 de kilometri pe ora matura insulita. Intr-un rand, vantul a batut atat de tare incat a luat pe sus oile si vacile de pe pajiste si le-a aruncat in ocean.
Insula a avut la un moment dat si un despot – autoproclamatul Jonathan Lambert si-a instituit stapanirea in 1811 asupra a ceea ce a numit “Insulele Racoritoare”. Domnia lui Lambert nu a durat mult: despotul s-a inecat la pescuit anul urmator.
In zilele noastre, insulita s-a imbogatit cu un post de radio (care transmite postul public britanic BBC patru zile pe saptamana), un magazin general, o cafenea, un magazin de inchiriere a casetelor video si o piscina.
Se poate da telefon si fax de pe insula, mai precis din biroul administratorului. Posta ajunge o singura data pe an, o data cu vasul-posta RMS St. Helena.
Nava mai aduce si conserve alimentare, casete video, carti si reviste, produse medicale si, cateodata, cate un vizitator.
Toate familiile de pe insula Tristan Da Cunha se ocupa cu cresterea animalelor, pamantul fiind la comun. Numarul animalelor este strict controlat pentru a conserva pasunile si a preveni imbogatirea unora in detrimentul celorlalti.
Strainilor nu li se permite sa detina pamant pe insula.
Somajul este inexistent pe Tristan, tinerii beneficiind de slujbe cand termina scoala, chiar daca trebuie sa se creeze posturi noi pentru ei.
Turismul nu este o activitate intensa pe Tristan Da Cunha. Doritorii trebuie sa-si planifice din timp calatoria, incat trebuie sa se sincronizeze cu programul vaselor care ajung in acest colt de lume. Pretul unui bilet dus-intos de la Cape Town, in Africa de Sud, la insula, costa 800 de dolari.
Orice vizita trebuie initial anuntata Administratorului insulei, specificand scopul si durata.
Abia dupa aprobare se poate purcede in calatorie. Pe insula exista posibilitatea inchirierii unei case de oaspeti sau locuirea in gazda – la o rata de aproximativ 40 de lire sterline pe noapte.
O expediție româneascã a Noii Drepte își face deja bagajul pentru ”repatrierea” lui Csibi:
