Filmul este inspirat din aceastã istorioarã: „Trei voi, trei noi, miluieºte-ne pe noi!” Odatã, o corabie cu câteva sute de oameni cãlãtorea spre Ierusalim. Pe cale, la corabie s-a stricat ceva ºi cãpitanul a zis: – Trebuie sã ancorãm undeva pentru a repara corabia. ªi, vãzând în depãrtare o insulã care pãrea pustie, s-au apropiat de ea, au ancorat ºi au mers mai departe cu bãrcile. Era o insulã cu multã vegetaþie. Oamenii au ieºit ºi ei din corabie ºi au început sã umble pe insulã sã vadã ce fel de pãmânt era acolo, pentru cã vedeau flori diferite, pãsãri diferite faþã de ce vãzuserã în þara lor. ªi, aºezându-se ei sã mãnânce, vãd deodatã trei oameni care fugeau ºi ziceau aºa: – Trei voi, trei noi, miluieºte-ne pe noi. Atâta spuneau, dar, vorbind în limba corãbierilor, aceºtia îi înþelegeau. ªi toþi se întrebau ce e cu aceºti oameni, aºa cã au alergat dupã ei prin pãdure, i-au înconjurat ºi i-au dus apoi la comandantul corabiei. Acesta i-a întrebat: – De unde sunteþi voi? De când staþi aici? Dar aceia pãreau cã îºi uitaserã limba, pentru cã nu spuneau decât “Trei voi, trei noi, miluieºte-ne pe noi”. Apoi, uºor au început sã spunã: – Acum vreo 30 de ani, aproape de aceastã insulã s-a sfãrâmat o corabie. Noi eram copii ºi am ajuns aici pe câteva scânduri. Erau ºi pãrinþii noºtri pe vapor, dar ei au murit. ªi trãim aici de atunci. – ªi din ce trãiþi? – Am gãsit aici de mâncare, cã sunt niºte pomi pe insulã, cu seminþe, fructe. Atunci marinarii le-au lãsat din mâncarea pe care o aveau la ei, apoi i-au mai întrebat despre viaþa lor pe insulã. Cãpitanul le-a spus: – Noi plecãm mâine. N-aþi vrea sã veniþi cu noi? – Noi nu mergem nicãieri, vrem sã rãmânem aici. Avem tot ce ne trebuie ºi suntem fericiþi. – Dar ce sunt vorbele acestea pe care le tot spuneþi mereu: “Trei voi, trei noi, miluieºte-ne pe noi”? – Când eram mici am auzit de la pãrinþii noºtri cã Dumnezeul nostru este Treime. Unul se cheamã Tatãl, altul Fiul ºi altul Duhul Sfânt. Ei nu ºtiau cã e un Dumnezeu în trei persoane. – ªi ne-am gândit cã dacã Ei sunt în cer ºi noi pe pãmânt, sã ne rugãm ca Aceia trei din cer sã ne miluiascã pe noi trei de pe pãmânt. Aceastã rugãciune o ºtim: “Trei voi, trei noi, miluieºte-ne pe noi”. Pe vapor era ºi un episcop care mergea la Sfintele Locuri. ªi el a spus cãtre preoþii care cãlãtoreau ºi ei: – Sãracii, nici rugãciunea “Tatãl nostru” nu o ºtiu. Haideþi, dacã tot înnoptãm aici, sã îi învãþãm. ªi i-au învãþat preoþii cum sã se roage, iar dimineaþa corabia, care fusese reparatã, a plecat. În timp ce vaporul se îndepãrta, unul din cei trei a zis: – Eu am uitat, voi mai ºtiþi? – Nici eu nu mai ºtiu. – Haideþi dupã vapor, cã nu este departe. ªi au început sã fugã pe apã ca pe uscat ºi ziceau cãtre cei de pe corabie: – Mai staþi, mai staþi! Cei de pe corabie, vãzând cã aceºtia mergeau pe apã, s-au înspãimântat. Corabia a încetinit ºi ei s-au putut apropia ºi au zis: – Am uitat “Tatãl nostru”. Iar episcopul, vãzând cã merg pe apã fãrã sã se afunde, precum Hristos a mers pe mare, le-a spus: – Nu mai ziceþi “Tatãl nostru”, ci cum aþi zis pânã acum, cã este bine. Atunci cei trei s-au prins de mânã pe apã ºi, plini de bucurie, au zis “Trei voi, trei noi, miluieºte-ne pe noi” pânã ce au ajuns la mal. Iatã puterea rugãciunii ºi a credinþei! Ei ºi-au dorit sã cunoascã învãþãtura despre Sfânta Treime, dar nu au putut sã o descopere dintr-odatã. Ei ºtiau de un Dumnezeu în trei persoane ºi se rugau neîncetat, dar când ziceau aceasta, o rosteau din toatã inima. Iar Dumnezeu le-a dat sã fie sfinþi. sursa: acvila30.wordpress.com]]>