”Și cu asta, ce-am făcut!?”

Foarte mulți români sunt supărați, dezamăgiți și chiar demoralizați de modul în care s-au desfășurat alegerile parlamentare și prezidențiale.

Pe de-o parte, deși lumea a votat la turul întâi al prezidențialelor candidatul independent Călin Georgescu,  alegerile prezidențiale au fost anulate complet în plină votare a turului 2, în care victoria lui Călin Georgescu ar fi fost previzibilă.

Pe de altă parte, deși imensa majoritate a românilor nu au mai votat partidele de Sistem PSD-PNL-USR-AUR-SOS-POT, acestea au intrat în Parlament cu ajutorul fraudei și manipulării, reflectând în prea puțină măsură intenția de vot a electoratului, exprimată la urne.

O să vă întrebați de ce consider partide de Sistem AUR, SOS și POT? Deoarece probele irefutabile ieșite la iveală în campanaia electorală și după, au demonstrat că aceste partide sunt conduse de oameni aserviți PSD-ului (a se vedea dialogul telefonic dintre George Simion și Piedone, dialogul telefonic dintre Diana Șoșoacă și Marcel Ciolacu și dovezile privind influența lui Victor Ponta asupra componenței listei de candidați de pe locurile eligibile din POT – foști pensionari ai MAI, etc.)

În aceste condiții, românii au putut să vadă mai clar ca niciodată că România este condusă de Partidul Unic al securiștilor, care sub aparența jocului democratic al unei aparente pluralități politice, conduce țara de 34 de ani.

Chiar dacă aparent Sistemul mafiot care conduce țara a câștigat bătălia pentru putere, în realitate păstrarea puterii de către aceștia s-a făcut cu prețul căderii măștilor, cu prețul încălcării flagrante a Constituției României.

Astăzi, toți românii știu că puterea în România a fost confiscată printr-un abuz, și astfel cu toții vedem DICTATURA.

Ce-am pierdut? Pe moment, am pierdut șansa schimbării. Însă am câștigat o viziune clară asupra realității. Vedem cu toții LOVITURA DE STAT, vedem cu toții DICTATURA iar asta ne face să conștientizăm că suntem prizonieri ai unei găști care foloseȘTE aparența democratică pentru a-și masca controlul total asupra țării.

Iar dobândirea acestei conștientizări a dictaturii este ESENȚIALĂ pentru schimbare, fără ea nu putem realiza cu adevărat schimbarea pe care ne-o dorim. 

Într-o ordine firească a lucrurilor, era necesar să pierdem orice umbră de îndoială cu privire la adevărata față a liderilor politici din România, indiferent de aparența discursului și culorilor politice.

Astăzi, în fața unui adversar comun care amenința jocul murdare pe care îl făceau de 34 de ani, hienele Partidului Unic al corupților s-au unit într-o singură voce, au făcut uitate toate aparentele disensiuni dintre ei și s-au grăbit să desființeze pericolul schimbării.

Și cu asta, ce-am făcut?!

Am realizat incredibil de mult în aceste ultime zile:

Europa și întreaga lume a văzut voința reală a poporului român în stradă, cerând dreptul la vot, iar presa internațională a început să vorbească despre confiscarea democrației în România. În momentul în care ai milioane de români alungați din propria țară în cele 4 zări de sărăcie și disperare, nu mai poți vorbi de influențe ruse sau de extremiști și legionari, căci nu aceștia au distrus și furat țara în ultimii 34 de ani.

Un alt rezultat este acela că românii nu vor mai uita prea curând gustul amar al dictaturii, după ce au simțit duritatea de oțel al pumnului Sistemului, mascat de mănușa de catifea a democrației. Astăzi toată lumea a văzut împăratul umblând în curul gol pretinzând că este îmbrăcat în mantia democrației iar imaginea acestei goliciuni ne va bântui pentru suficient de multă vreme, astfel încât să nu mai votăm altceva decât un președinte pentru români acesta fiind Călin Georgescu.

Încrederea cetățenilor în legalitatea instituțiilor de stat s-a prăbușit, astfel încât cetățenii nu mai respectă aceste instituții, fapt ce creează o atmosferă periculoasă, ce poate duce la revoluție.

Un alt efect, poate cel mai important, este acela că în fața acestei crize de autoritate a Sistemului, în care vom avea acte fățișe de nesupunere civică, actualii guvernanți nu își vor mai putea respecta angajamentele secrete luate în fața liderilor europeni și americani, privind ajutorul militar direct pe care România urma să îl dea Ucrainei în războiul cu Rusia.

Practic, în acest moment, este paralizată orice posibilitate de a mai declanșa o stare de urgență care să ducă la mobilizare parțială sau generală și alcătuirea efectivelor necesare pentru acele ”trupe de menținere a păcii” pe care liderii europeni doreau să le trimită în Ucraina. 

În acest moment, pentru a salva ce se mai poate salva din acest dezastru de imagine, Ministerul Apărării Naționale dă comunicate pe Facebook prin care încearcă să liniștească lucrurile, negând că există planuri de a trimite trupe românești în Ucraina. În realitate, la summitul restrâns NATO din 24 noiembrie 2024 liderii britanici, francezi și germani hotărau că interpretarea articolului 5 din tratatul NATO trebuie să fie făcută inclusiv din perspectiva atacării cibernetice a unei țări NATO de către Rusia. Tot atunci s-a discutat despre trimiterea de ”trupe de menținere a păcii” în mod individual, nu sub egida NATO, de către fiecare țară europeană.

Trebuie menționat faptul că singurele trupe de menținere a păcii care sunt acceptate ca atare potrivit convențiilor internaționale sunt trupele trimise într-o zonă în care se menține o pace fragilă, ca urmare a unei rezoluții a Organizației Națiunilor Unite (ONU). 

Ori, în Ucraina, nu putem vorbi despre un conflict încheiat, de o pace fragilă ci de un conflict militar în plină desfășurare, în care trimiterea de trupe militare de partea unei tabere va fi în mod necesar considerată drept o implicare directă în conflict de către cealaltă parte beligerantă.

În aceste condiții, de fapt graba ”aliaților europeni” este de a crea un conflict militar direct între NATO și Rusia prin implementarea acestor ”trupe de menținere a păcii”.

Scenariile pentru declanșarea necesității trimiterii acestor trupe sunt multe și toate au ca și element central România, deoarece Polonia a refuzat categoric să fie folosită drept mână cu care să fie scoase din foc castanele fierbinți ale provocării războiului mondial.

Un posibil scenariu este cel al izbucnirii unui conflict în Transnistria, care să genereze necesitatea trimiterii unor ”trupe de menținere a păcii” occidentale (preponderent românești) pentru a se lupta cu ”pacificatorii” ruși (cum se munesc ”trupele de menținere a păcii” rusești), în realitate un efectiv de 1500 de soldați ai Armatei a XIV a Rusiei care staționează în zonă din anul 1992.

Un alt scenariu vizează protecția Kievului sau a Odessei cu ”trupe de menținere a păcii” occidentale, pentru a preîntâmpina desființarea de facto a statului ucrainean sau pierderea ieșirii la Marea Neagră a Ucrainei.

În momentul de față, retragerea rușilor din Siria (pentru restrângerea expunerii pe mai multe fronturi) și ultimatumul dat de Putin cetățenilor străini din Kiev, care sunt invitați să părăsească orașul în următoarele 24 de ore, sugerează că acest plan al rușilor de a finaliza dezmembrarea Ucrainei înainte de pacea lui Trump este în plină desfășurare.

În tot acest context militar complicat, fiecare zi în care Sistemul dă explicații, neagă evidența și încearcă să își recapete aparența de legalitate ESTE O ZI CÂȘTIGATĂ ÎN FAVOAREA PĂCII.

Trebuie să fim conștienți de acest câștig și să ne bucurăm că prin voința Proniei Cerești, românii, cu setea lor de libertate, au jucat și vor juca în continuare un rol important în blocarea planurilor ocultei sioniste de declanșare a celui de-al treilea război mondial.

TIMPUL CURGE ÎN FAVOAREA PATRIOȚILOR!

PS: nu dau linkuri la tot ce am scris mai sus, informațiile sunt publice și pot fi găsite în limba engleză cu motorul de căutare duckduck.go