de av. Mihai Rapcea O noutate legislativã de ultimã orã face sã tresarã inimile îmbogãțiților din furãciuni și le dã fiori reci pe șira spinãrii. E vorba de Legea 63/2012 ce modificã și completeazã Codul Penal al României – adãugând la articolul 112 din Cod – privind mãsurile de siguranțã – o nouã literã (h) referitoare la… CONFISCAREA EXTINSÃ, intratã în vigoare la sfârșitul lunii aprilie ! Despre ce este vorba, în concret ? Ca regulã de bazã, în capitolul privind mãsurile de siguranțã – la articolul 118 din Codul Penal erau prevãzute situațiile în care intervine confiscarea specialã a bunurilor de care infractorul – fie a înțeles sã se foloseascã la sãvârșirea infracțiunii, fie le-a dobândit ca produs al infracțiunii. În tot cazul – subiectul pasiv al actului de confiscare era persoana infractorului și averea acestuia. Așa se face cã, pânã acum, pentru a evita situația neplãcutã de a li se confisca produsul “muncii” – marii țepari ai zilelor noastre – îmbogãțiții peste noapte, cu averi fabuloase pe care nu le pot justifica, nu pãstrau mare lucru pe numele lor, transferând produsul infracțiunii pe numele rudelor apropiate. Astfel, s-a ajuns în situația paradoxalã cã marii magnați ai “democrației originale” de dupã 90 nu au aproape nimic pe numele lor, nici mãcar mașinile luxoase în care se plimbã, însã controleazã averi imense prin firme sau persoane interpuse. Sunt câteva concepte juridice noi în aceastã normã a confiscãrii extinse pe care aș vrea sã le comentez critic, cãci din dorința de a combate un fenomen generalizat în societatea noastrã coruptã, din pãcate se încalcã niște principii de drept trecându-se peste o limitã ce nu ar trebui depãșitã. O primã chestiune ce mã deranjeazã ca profesionist al dreptului o constituie INSTITUIREA ARBITRARIULUI JUDECÃTORULUI în luarea deciziei de aplicare a mãsurii confiscãrii extinse. Din câte știu eu, de ultima datã de când am intrat într-o salã de judecatã, JUDECATA SE FACE PE BAZÃ DE PROBE, așa cum se prevede și în art. 62 din Codul de Procedurã penalã: “În vederea aflãrii adevãrului, organul de urmãrire penalã ºi instanþa de judecatã sunt obligate sã lãmureascã cauza sub toate aspectele, pe bazã de probe.” Ei bine, recent introdusa completare din Codul Penal prevede la art. 118² pct. 2 lit. b) cã judecãtorul poate dispune confiscarea extinsã asupra altor persoane decât infractorul și proprietãțile acestuia atunci când “ …are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. 1.  (adicã furãciunile de tot felul).” Nu mi se spune nicãieri cã el își întemeiazã neapãrat convingerile pe probele din dosar, sau mãcar pe “indicii temeinice”, așa cum sunt acestea definite la art. 68¹ C.P.P. Personal, povestea nu m-ar deranja, ba dimpotrivã. N-am nici o avere semnificativã care sã nu poatã fi justificatã prin muncã grea (ba dimpotrivã !), nici rude superbogate asupra cãrora sã planeze bãnuiala cã le-am “pasat” produsul unor presupuse infracțiuni. Am în schimb – ca toți amãrãștenii care trag targa pe uscat, de la o zi la alta, strângând din dinți când îi vãd pe alții cum se lãfãie în bogãție și opulențã fãrã sã fi muncit o zi în viața lor – deci am în schimb acea dorințã, nãscutã din frustrare, de a-i vedea pe acești îmbogãțiți penali, scuturați de banii agonisiți din infracțiuni, de a vedea Justiția dusã pânã la ultimele ei consecințe. Problema este cã asta nu se poate face cu prețul încãlcãrii unor principii de drept penal milenare, sau – mai grav, al normei constituționale. Cãci chiar Constituția României prevede la art. 44 (8) cã „Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.” Per a contrario, caracterul ilicit al averii trebuie DOVEDIT. Dovedirea înseamnã PROBE iar nu “CONVINGERI” fie ele și ale unui judecãtor ! Un al doilea aspect ce mi-a sãrit în ochi îl constituie urmãtoarea formulare din același articol 118² Cod Penal :  “La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobandite se vor avea in vedere valoarea bunurilor la data dobandirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, persoanele prevazute la alin. 3… Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobandite in perioada prevazuta la alin. 2, care excedeaza nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate.” Pare complicat ? Nu chiar. Formularea respectivã este de fapt o trimitere subtilã la prevederile Codului de Procedurã Fiscalã ce prevede la art. 97 (proceduri și metode de control fiscal) la litera b), controlul încrucișat, ce constã în “verificarea documentelor ºi operaþiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaþie cu cele deþinute de alte persoane” În concret, sã spunem cã eu, persoana fizicã sau firma X, am declarat venituri în sumã de 2000 lei pe an (în cazul în care nu m-am declarat pe 0 sau mi-am suspendat activitatea !) însã numai facturile de la Metro demonstreazã cã am fãcut cumpãrãturi pe firmã sau pe numele meu cu valoare mult superioarã. La fel, mã pot da de gol tranzacțiile cu cardul, Fiscul având acces la informațiile bancare ale contribuabililor. Sã spunem cã va rezulta cã eu de fapt am cheltuit în anul în care m-am declarat cu 2000 lei profit, de 10 ori pe atât, cã deh, viața e scumpã în Românica. În acest caz, Fiscul nu o sã te întrebe de unde ai banii. Asta e treaba Justiției, iar legea ilicitului a fost abrogatã de Iliescu printre primele în 1990, ca sã se poatã bucura liber de ce furaserã pe vremea comuniștilor sau imediat dupã, toți Voiculeștii. Însã fiscul o sã te impoziteze (sau ar trebui sã o facã cãci are instrumentul legal – dupã cum am arãtat) la sumele pe care le poate dovedi cã le-ai cheltuit – și care se constituie în mod evident din venituri nedeclarate. Ei bine, metoda de control al veniturilor din Codul de Procedurã Fiscalã este pusã și la dispoziția instanțelor de judecatã, acestea urmând sã analizeze dacã dintr-un salariu de bugetar puteai sã îți permiți vilã pe Valea Prahovei, sã facã diferența (prin scãdere !) și… sã confiște ceea ce excede salariului. Ar mai fi multe alte aspecte de comentat din norma supusã analizei, dar mã opresc momentan aici, cu promisiunea cã voi reveni cu o continuare… mai mult pe: adsa.ro]]>