Mihai VoineaGeorge Epurescu (cu portavoce), în fruntea unui protest împotriva gazelor de ºist.      Foto: Facebook

George Epurescu (cu portavoce), în fruntea unui protest împotriva gazelor de ºist.      Foto: Facebook
George Epurescu, unul dintre oamenii care conduc opoziþia faþã de gazele de ºist, a demarat procedurile pentru a înfiinþa o formaþiune politicã numitã Partidul Oamenilor Liberi, care ar urma sã aparã cu candidaþi la europarlamentare. Este primul partid care se naºte din travaliul protestelor care au cuprins România.
 “Adevãrul” continuã seria de articole despre oamenii implicaþi în organizarea ºi dezvoltarea protestelor din ultimul timp. În primele douã episoade am scris despre Mihail Bumbeº ºi Claudiu Crãciun, astãzi – despre George Epurescu. Suntem la capãtul unui an în care miºcãrile de stradã au luat o amploare nemaiîntâlnitã din primãvara lui 1990 încoace. ªi e tot mai clar cã nu avem de a face cu niºte proteste lipsite de orizont, ci cu un fenomen care ar putea provoca schimbãri importante în România urmãtorilor ani. Un fenomen condus ºi întreþinut de reprezentanþi ai tinerei generaþii, care, odatã cu apariþia miºcãrii “Occupy-indignados” în mai multe þãri ale lumii (2011), au început sã cheme lumea în stradã ºi sã construiascã o culturã a protestului în România. Printre ei se aflã ºi George Epurescu (39 de ani), doctor în fizicã ºi cercetãtor la Institutul de la Mãgurele. El a înfiinþat, în 2011, o asociaþie numitã “România fãrã ei” ºi ºi-a propus sã “atace rãul de la rãdãcinã”: “Ideea de bazã este schimbarea fundamentalã de sistem, dar ea nu se poate face direct, ci în etape. Prima etapã este deschiderea unei breºe. Schimbarea clasei politice, urmând ca apoi întreaga societate sã participe la aceastã schimbare fundamentalã”. Bineînþeles cã, la acel moment, declaraþia de rãzboi pe care un ilustru anonim i-o fãcea clasei politice din România pãrea aproape o glumã ºi trecea complet neobservatã. Cam la fel au fost ºi protestele de stradã pe care Epurescu s-a chinuit sã le iniþieze spre sfârºitul lui 2011. “Pe 15 octombrie a fost «Occupy World» ºi am încercat ºi noi ceva similar. Ne-am adunat la Piaþa Unirii câteva zeci de persoane ºi am stat de vorbã”. Pe 10 decembrie, a încercat sã organizeze un miting la Piaþa Universitãþii, însã Primãria Capitalei i-a respins cererea de aprobare, oferindu-i varianta unui teren viran din zona Colentina. George Epurescu s-a dus totuºi în Piaþa Universitãþii, alãturi de câþiva prieteni, ºi a constatat cã erau bine depãºiþi numeric de efectivul de jandarmi. N-au mai apucat sã închege niciun protest, pentru cã au fost sãltaþi ºi bãgaþi în dubã pe motiv cã ar fi refuzat sã se legitimeze. Ianuarie 2012: “Totul a fost un studiu Din toate aceste experienþe, George Epurescu a înþeles cã lumea nu va ieºi în stradã la chemarea unui necunoscut ºi cã singura ºansã este sã speculeze niºte evenimente care au potenþial de a înfierbânta populaþia. Un astfel de moment a apãrut pe 12 ianuarie 2012, când peste 1.000 de persoane au ieºit în stradã la Târgu-Mureº, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, fondatorul SMURD, care demisionase în urma unui conflict cu Traian Bãsescu ºi a nemulþumirilor privind noua lege a sãnãtãþii.

“ANTI-ªIST ÎNSEAMNÃ ªI ANTI GAZPROM”

Ca ºi în cazul proiectului de la Roºia Montanã, opoziþia faþã de exploatarea gazelor de ºist a fost mitraliatã cu fel ºi fel de speculaþii. Inclusiv preºedintele ºi premierul României au vorbit de o posibilã implicare a ruºilor, care, pentru a apãra interesele gigantului Gazprom, ar avea toate interesele sã le punã beþe în roate americanilor de la Chevron. George Epurescu are argumentele lui: “Politicienii mereu dau vina pe altcineva. Gazprom a concesionat perimetrul pentru explorare, dezvoltare, exploatare gaze de ºist în vestul þãrii. Deci, anti-ºist în România înseamnã ºi anti Gazprom. Chevronul este cel mai demonizat pentru cã este cel mai avansat în acest moment. Ceilalþi n-au cerut nici mãcare avizul de mediu”.
Epurescu susþine cã felul în care s-a adaptat la aceastã situaþie a contribuit la apariþia valului de proteste din ianuarie 2012: “Ne propusesem sã facem un miting pe 24 ianuarie, însã a apãrut aceastã situaþie cu Raed Arafat ºi am hotãrât sã devansãm. Am simþit imediat cã este o scânteie cu potenþial de a scoate mulþi oameni în stradã ºi am lansat un eveniment pe Facebook pentru 14 ianuarie. I-am convins ºi pe cei de la «Salvaþi Roºia Montanã» sã ni se alãture ºi am creat un eveniment destul de mare. ªi televiziunile au avut un rol important, strategia noastrã chiar asta a fost, sã manipulãm presa, sã-i servim un subiect pe care nu-l poate refuza. Iar presa USL-istã a preluat imediat comunicatul nostru. Noi, când am început sã organizãm, plecasem cu trei oraºe, apoi am ajuns la opt ºi pe 14 ianuarie ne-am trezit cu 18, probabil cã în zece din ele s-a ieºit spontan”. George Epurescu a fost prezent în Piaþã pe toatã durata protestelor – dimineaþa era la serviciu, iar seara la Universitate – însã mai mult ca observator decât ca manifestant: „Când am vãzut cã protestele sunt deturnate de USL, am fãcut un pas înapoi. Nici nu prea puteai discuta cu oamenii. Tãcuserã atât de mult timp încât nu mai puteai sã-i opreºti din strigat. Câte cinci ore nu se opreau. Dar pentru mine ºi pentru alþii a fost interesant pentru cã am învãþat niºte lucruri. Pentru mine totul a fost un studiu atunci. Iar faptul cã Bãsescu a retras legea sãnãtãþii a însemnat prima victorie asupra sistemului dupã 1990”. Gazele de ºist, o temã cu potenþial de a scoate oameni în stradã Dupã ce protestele din ianuarie s-au stins, perioada de acalmie n-a þinut prea mult. În primãvara lui 2012 au apãrut, la Bucureºti ºi la Bârlad, mitinguri împotriva gazelor de ºist. George Epurescu n-a avut legãturã cu aceste proteste, însã, aflând de existenþa lor, a identificat o nouã temã cu potenþial de a scoate oamni în stradã. A început sã se documenteze, a tipãrit flyere cu mesaje împotriva fracturãrii hidraulice, a mers la Bârlad, a vorbit cu oamenii, ºi-a fãcut relaþii. Apoi a trecut la organizarea de proteste ºi a devenit “un fel de portdrapel în lupta contra gazelor de ºist”.  În primãvara acestui an a coordonat un lanþ de proteste anti-ºist organizate simultan în 24 de localitãþi din þarã. Pe 14 octombrie 2013, sãtenii din Pungeºti (judeþul Vaslui) se opuneau instalãrii utilajelor Chevron în zonã. Epurescu a plecat din Bucureºti cu mai multe autocare: “A fost o ieºire spontanã a oamenilor din sat. Dupã care ne-am dus ºi noi cu toatã susþinerea posibilã, am mobilizat toate cunoºtinþele din zonã, am trimis pe toatã lumea acolo. Localnicii au ºtiut cã vor avea susþinerea noastrã ºi cred cã ºi asta le-a dat curaj”.
Politica n-ar trebui sã fie ceva rãu, cum o percepem acum din cauza actualilor politicieni George Epurescu, protestatar
Protestul de la Pungeºti s-a transformat într-o tabãrã permanentã în care câþiva activiºti au stat zi ºi noapte pentru ca americanii sã nu poatã începe explorãrile, iar Epurescu i-a susþinut de la Bucureºti. Când ne-am întâlnit, la sediul asociaþiei “România fãrã ei”, tocmai aranja trimiterea unui berbecuþ ºi a unui cort militar, mâncare ºi adãpost pentru cei aflaþi la Pungeºti. Între timp, Jandarmeria a preluat controlul în zonã, a desfiinþat tabãra ºi le-a permis americanilor sã înceapã lucrãrile. “S-au fãcut abuzuri mari, dar asta nu ne sperie. Continuãm lupta atât pe plan juridic, cât ºi prin acþiuni directe. Avem o campanie forte agresivã de informare a presei ºi a organismelor internaþionale. Plus cã am strâns niºte bani pentru închirierea unei case în sat, pentru a continua rezistenþa”, ne-a spus George Epurescu. El afirmã cã banii care asigurã toatã aceastã susþinere vin de la membri ºi din donaþii: “Suntem cam 10 membri activi în asociaþie ºi fiecare dã din ce câºtigã. De exemplu, Pungeºti, am scos din buzunar pentru ce a fost nevoie: benzinã la generatoare, cort, mâncare, apã. Mai sunt donaþiile, cea mai mare a fost de 200 de dolari, nu vã închipuiþi sume colosale”. Pânã acum, asociaþia “România fãrã ei”, condusã de George Epurescu, nu a beneficiat de finanþãri din fondurile speciale destinate ONG-urilor. Abia în aceastã varã a depus primul proiect, numit “România fãrã fracturare”, prin care solicitã de la Fundaþia pentru Parteneriat o finanþare cu ajutorul cãreia intenþioneazã sã deschidã puncte de informare în zonele din România unde s-ar putea exploata gaze de ºist. “De trei ani ne tot strãduim sã ridicãm lumea” Pânã la urmã, istoria de activist a lui George Epurescu este destul de simplã ºi, fãrã a exclude o implicare civicã dezinteresatã, explicã într-o oarecare mãsurã cum a ajuns el sã conducã opoziþia faþã de exploatarea gazelor de ºist. Anul 2011. Dezamãgit de þara în care trãieºte, un tânãr cercetãtor se hotãrãºte sã facã ceva pentru a aduce o schimbare. Identificã clasa politicã drept cauza principalã a problemelor din România. κi înfiinþeazã o asociaþie, încearcã sã devinã vizibil ºi sã scoatã cât mai mulþi oameni în stradã pentru a contribui la crearea unui val de proteste îndreptat împotriva politicienilor. Înþelegând cã oamenii au nevoie de motive clare pentru care sã protesteze, gãseºte o niºã favorabilã ºi se transformã într-un lider al miºcãrii anti-ºist din România. Însã scopul cu care Epurescu a plecat la drum a fost acesta: “De trei ani ne tot strãduim sã ridicãm lumea, sã o conºtientizãm cã existã soluþii. Pentru cã nu avem persoane care sã iasã în faþã dupã modelul omului providenþial, soluþia este o echipã de oameni care sã gestioneze bine ºi sã atragã de partea lor profesioniºti din toate domeniile. Prima datã trebuie fãcutã o breºã în sistem, este nevoie ca politicienii sã simtã cã le fuge scaunul de sub fund. În acest moment lumea protesteazã dar, cumva, ea nu este împlinitã în aceste proteste, pentru cã se întoarce acasã ºi spune «Da, dar ãºtia încã sunt acolo». Alternativa este un grup de oameni care vine ºi, pe cãi legale, prin alegeri, face breºa ºi poate deveni o alternativã pentru viitor”.  Scopul final: schimbarea de sistem George Epurescu spune cã a identificat deja o serie de “oameni din societate, fãrã trecut politic, dar oameni care au niºte fapte în spatele lor ºi o verticalitate doveditã”. Recent, a demarat procedurile pentru înfiinþarea unui partid, primul partid nãscut din mijlocul protestelor din ultimii ani: “Dorim sã facem o breºã, sã intrãm în sistem cu oameni credibili ºi sã luptãm din interior. Se va numi Partidul Oamenilor Liberi ºi vom încerca sã apãrem cu el la alegerile europarlamentare de anul viitor. Cei care vor crede cã nu vrem decât sã ajungem ºi noi la ciolan, trebuie sã punã în contrapondere faptele noastre ºi faptele clasei politice actuale. Noi, dacã voiam sã parvenim pânã acum, intram într-un partid ºi avansam. Dacã ne duce mintea la idei bune în domeniile în care lucrãm, ne ducea ºi la ºmecherii, dar nu am vrut asta”, se apãrã Epurescu. El a mai avut o tentativã de a candida, ca independent, la alegerile parlamentare din decembrie 2012, dar nu a reuºit sã strângã suficiente semnãturi: “Am fãcut un experiment sã vãd ce înseamnã sã aduni semnãturi ºi cum reacþioneazã oamenii. Erau necesare vreo 2.700 ºi am reuºit sã strâng cam 1.200. Am constatat cã, deºi în mod teoretic existã posibilitatea unei candidaturi independente, practic este o utopie. Am vrut sã dovedesc discriminarea, faptul cã au construit un sistem legislativ prin care au izolat populaþia de puterea politicã”. George Epurescu e convins cã, odatã ce acest baraj va fi spart de el ºi de alþi oameni din societatea civilã care vor accede în funcþii politice, breºa se va lãrgi ºi îi va determina pe toþi “profesioniºtii retraºi în meseriile lor” sã iasã în faþã. Iar acesta ar trebui sã fie doar începutul: “Formaþiunea pe care o vom înfiinþa îºi va prezenta scopul final ºi acesta este o schimbare de sistem. Ideea este de a gândi dincolo de niºte doctrine precum capitalismul sau comunismul, pentru cã ele te blocheazã ºi nu-þi dau voie sã dezvolþi în continuare peste ele. Sigur, o inovaþie totalã nici în cercetare nu mai poate fi. Ceva se pãstreazã ºi din vechiul sistem ºi se va pleca de la libertãþile fundamentale cu aceastã construcþie. Credeþi-mã cã nu este chiar o utopie, cum ar putea sã parã”.
Resursele nu pot fi un motor economic pentru cã ele nu reprezintã nimic durabil. Noi avem potenþial agricol, avem potenþial turistic ºi chiar industrial George Epurescu, protestatar
 “Bineînþeles cã sunt urmãrit” George Epurescu susþine cã, de când a început sã-ºi punã în aplicare planul prin care urmãreºte o schimbare de sistem, este foarte atent supravegheat de autoritãþi. Dupã protestele din 2012, un poliþist a mers în blocul unde locuieºte ºi le-a cerut vecinilor informaþii despre el, iar un secretar de stat de la Ministerul Educaþiei s-a interesat de activitatea sa la Institutul de Fizicã. “Bineînþeles cã sunt urmãrit. Cu telefoanele chiar am probat. La un moment dat am zis sã organizez un protest ºi la Buzãu, oraºul meu natal. Am vorbit cu sora mea ºi nu i-am spus decât «hai sã facem un protest duminicã». A doua zi a primit un telefon de la adjunctul ºefului jandarmeriei Buzãu care a invitat-o sã discute pe tema unor proteste aºa-zis neautorizate. Mi-am luat niºte mãsuri de precauþie, sunt destul de atent ºi trebuie sã fiu foarte legal în ceea ce fac, sã nu mã poatã agãþa cu nimic. Nu le rãmâne decât sã inventeze chestii”. sursa: adevarul.ro comentariu rapcea.ro: cum spuneam, Țara se mișcã în direcția corectã, cu oameni noi, oameni curați. Doar cã mai trebuie ca și noi, ceilãlți 99,9% români de bunã credințã, sã ieșim din pasivitate și sã susținem astfel de oameni hotãrâți sã schimbe lucrurile. Schimbarea în bine nu poate veni decât de la noi, nu putem aștepta sã ne-o aducã mereu alții.
]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer