Schizofrenia este boala mentala in care omul nu mai poate percepe lumea exterioara si realitatea asa cum sunt acestea de fapt, ci distorsionat, intr-un grad mai mare sau mai mic, in functie de gravitatea bolii. Schizofrenicul traieste si judeca dupa lumea din mintea lui, alta decat cea reala. “Dupa definitia lui P. Janet si a lui C. G. Jung, devenita de acum incolo clasica, schizofrenia se caracterizeaza prin reducerea nivelului mental, printr-un scurtcircuit intre existenta onirica si existenta diurna, intre lumea fantasmelor noastre interioare (subconstient sau inconstient) si lumea reala”.
Schizofrenia ca si drogurile psihedelice opereaza o deschidere intre constient si subconstient, permitand inundarea orizontului mintii constiente cu imagini si fantasme ce izvorasc din inconstient. Este vorba de o stare alterata de constiinta, in care mintea se afla situata intre lumea exterioara pe care o percepe prin vedere si cea a fantasmelor inconstientului. Datorita insa asaltului primit prin poarta lasata deschisa lumii inconstientului, mintea isi pierde partial sau total capacitatea de a mai lua contact constient cu lumea exterioara. Fata constiintei este intunecata de multimea nalucirilor care nu o mai lasa sa vada dincolo de ele.
Boala nu este noua, dar poate ca niciodata in istorie raspandirea ei nu a fost atat de mare ca astazi. De altfel, daca afectiunile neurologice predominau in patologia bolilor mentale a secolului al XlX-lea, cele psihice, intre care schizofrenia este una dintre cele mai grave, sunt afectiunile caracteristice vremurilor noastre. Pentru schizofren nu se mai poate pune problema daca vrea sau nu sa aiba o experienta fantastica, precum se intampla cu cel care aprinde televizorul sau cu cel care se drogheaza. El nu cauta o asemenea experienta, ci practic este stapanit, prizonier al acestei lumifantastice, chiar daca ar vrea cu toata puterea sa se intoarca in lumea reala.
Bolnavii psihic, cei aflati in stari de regresie mentala, observa doctorul Cowen, au tendinta de a identifica un instrument anume ca sursa a problemelor psihice pe care le intampina. Tot el constata ca, surprinzator, “de la aparitia ei, televiziunea a devenit o trasatura frecventa in patologia clinica a bolnavilor psihic”. Adica, adesea bolnavii indica drept sursa a raului, drept mecanism infernal, insasi televiziunea. De ce, dintre toate masinariile sau obiectele care-l inconjoara pe om, tocmai televiziunea este identificata de catre bolnavii psihic drept instrument si cauza a raului pe care il sufera?
Aceasta perceptie distorsionata a televiziunii, care apare la multi dintre bolnavii mental, este explicata de doctorul Cowen printr-un joc de cuvinte care surprinde, de altfel, esenta acestui fenomen, insusi cuvantul televiziune (television) ne indica, spune psihiatrul american, cauza implicarii televiziunii in descrierile bolnavilor prin citirea acestui cuvant intr-un mod putin diferit, adica “tell-a-vision” – “a infatisa sau a comunica o viziune”.
Daca viziunile sunt, in esenta, cauza distorsiunilor de perceptie traite de schizofrenici – vedeniile care invadeaza in mod necontrolat mintea – devine usor de inteles motivul pentru care televiziunea, o masina ce comunica sau infatiseaza o viziune, sa fie atat de des experimentata si invocata de bolnavi ca origine si instrument al raului.
De asemenea, este firesc ca niste oameni labili psihic sa perceapa televiziunea ca pe un instrument al agresiunii, atata timp cat ea dezorganizeaza procesul de gandire, creste confuzia din mintea oamenilor, favorizeaza o stare sau un fenomen halucinatoriu si streseaza pana la epuizare mintea.
Prin urmare, in conditiile in care televiziunea poate constitui cel putin un factor de agravare, daca nu chiar unul declansator, al unei boli psihice, este firesc ca aceia care sufera de boli mentale, nerealizand care este cauza afectiunii, a nalucirilor ce ii terorizeaza, sa arunce aceasta vina asupra unei masinarii, a unui mecanism inrudit din multe puncte de vedere cu cel care sta la originea sindromului schizofrenic.
Vizionarea TV – o experienta anticipata in viziunile bolnavilor de schizofrenie inca dinaintea aparitiei televiziunii
Pentru a putea intelege mai bine sindromul schizofrenic si legatura pe care acesta o poate avea cu vizionarea TV, vom aduce in atentie marturia unui psihiatru care la inceputul secolului, cu mult inaintea aparitiei televiziunii, aducea fara sa-si dea seama o dovada de-a dreptul socanta a inrudirii celor doua fenomene.
In articolul On the origin of influencing machine publicat in 1919 si citat de Jerry Mander in cartea sa, psihiatrul Victor Tausk scria urmatoarele: “un numar considerabil de pacienti spun despre problemele lor ca sunt provocate de o “masina de influentat” controlata de forte straine. Acesti straini se exprimau prin niste sisteme de credinte care se impuneau ca amenintatoare, inspaimantatoare si coplesitoare fata de credinta si sistemul de valori ale pacientului si care erau implantate cu forta in mintea acestuia.
De regula masinaria de influentat, descrisa de pacientii lui Tausk, are niste mecanisme uriase si tot felul de alte componente. Adesea, ea este capabila sa proiecteze imagini si raze invizibile care se pot cumva imprima pe creier. In mod frecvent, imaginile emana dintr-o “cutie neagra mica” si nu sunt tridimensionale, ci plate. Masinaria si cele ce ies din ea pot produce victimei sentimente si ganduri, alungand altele, dupa cum spune Tausk, “prin niste raze sau forte misterioase pe care pacientul nu are indeajuns de multe cunostinte de fizica pentru a le explica. Ea creeaza senzatii care in mod total nu pot fi descrise fiindca ii sunt straine (necunoscute, neobisnuite) pacientului insusi, si care sunt percepute in parte ca fiind electrice, magnetice sau provocate de curenti de aer”. In scurta vreme, relateaza Tausk, victima nu mai poate distinge informatiile – sentimente, ganduri, senzatii, amintiri -primite de la aceasta sursa “exterioara” de cele generate de ea insasi sau ca rezultat al experientei si descoperirilor personale.
Ipoteza lui Tausk, asemanatoare cu cea a lui Cowen, este ca pacientii produc aceasta fantezie a masinariei ca o manifestare exterioara a confuziei care exista inlauntrul lor cu privire la lumea exterioara si cea interioara; lumea propriilor ganduri si lumea concreta din afara persoanei.
Aceasta confuzie isi are radacinile in primii ani ai copilariei, spune Tausk. La o anumita varsta, copilul cauta sa descopere realitatea aflata dincolo de lumea parintilor sai, doreste sa ia legatura cu lumea exterioara, astfel ca incepe sa exploreze. In masura in care reuseste, copilul invata sa inteleaga, sa integreze si sa prelucreze (sa “proceseze”) lumea cu care intra in contact, de care a luat cunostinta. El invata sa faca distinctia intre impulsurile, imaginile si experientele legate de lumea din afara si cele care sunt generate in intregime de el insusi, imaginativ, “plutitoare”, care nu au radacini in lume. Daca totusi copilul a facut aceasta diferentiere, atunci proiectiile mintii sale pot fi distinse si identificate. Aceasta se cheama sanatate psihica.
Schizofrenicul, afirma Tausk, nu reuseste sa faca aceasta deosebire si nu isi poate da seama care imagini provin din mintea sa si care sunt legate de experiente din lume. In acest moment, toate experientele, fie cele generate launtric, fie cele rezultate in urma unei interactiuni cu lumea, sunt la fel. Proiectiile mintii dobandesc aceeasi calitate ca si experienta directa a lumii. Nu te mai poti increde nici in experienta aceasta directa, nici in propriile procese de gandire. Ambele devin “plutitoare”, dezradacinate. Toate lucrurile sunt in aceeasi masura interioare si exterioare.
In acest punct, sugereaza Tausk, pacientul va crea o fantezie -“masina de influentat” -, ca o proiectie materializata a confuziei din mintea lui. Capabila sa implanteze imagini care iau forma unor raze, capabila sa implanteze realitati straine, din afara experientelor personale, capabila sa ii schimbe sentimentele, aceasta masinarie il face pe pacient sa cada intr-o desavarsita confuzie cu privire la ceea ce este real si ceea ce este ireal, ceea ce este launtric si ceea ce este exterior.
Fara indoiala, ati observat, ne atentioneaza J. Mander, ca aceasta “masinarie de influentat” suna izbitor a televizor. Cum putea exista acest fenomen in anul 1919, inainte ca acest aparat sa fi fost inventat ramane un mister. Sa indraznesc sa sugerez ca televizorul a fost inventat de oameni cu preocupari asemanatoare, ca o manifestare exterioara a mintilor lor?”
Atat de incredibila pare marturia lui Tausk, incat, daca ea nu ar fi fost facuta cu cateva zeci de ani inaintea aparitiei televiziunii, s-ar fi putut suspecta ori faptul ca bolnavii s-au inspirat din realitatea TV in descrierile lor, ori ca doctorul Victor Tausk ar fi inventat aceasta poveste pentru a denigra televiziunea.
Desi autenticitatea rezultatelor obtinute de doctorul Victor Tausk prin observarea bolnavilor de schizofrenie nu poate fi contestata, multi dintre cititorii acestor randuri vor putea face urmatoarea obiectie: faptul ca schizofrenicii identifica si afirma ca ar avea in minte un fel de televizor care emite incontinuu si este controlat de forte straine nu inseamna ca aceia care se uita la televizor trebuie sa ajunga schizofrenici. Este adevarat. Nu toti cei care se uita la televizor se imbolnavesc de epilepsie sau de schizofrenie, ci poate doar cei care au o sensibilitate mai mare la comunicarea televizuala sau o anumita labilitate psihica.
Aceasta nu inseamna insa ca televizorul nu poate cauza la majoritatea telespectatorilor, mai cu seama la cei inraiti (in jur de 4 ore zilnic) tensiuni sau descarcari nervoase, dezordine mentala sau o percepere distorsionata a lumii reale.
Televiziunea cultiva o perceptie distorsionata a lumii reale
Copiii sunt primele victime, deoarece ei inca nu au dobandit capacitatea de a discerne intre realitate si imaginar. Ei cred tot ce vad, lucru pe care fiecare parinte il poate observa la proprii copii care sunt lasati sa se uite la televizor. Ei se afla in perioada descrisa de Tausk, in care invata sa deosebeasca produsele propriei imaginatii de lumea reala, isi dezvolta retelele neuronale competente sa distinga intre o experienta imaginara si una reala, intre imaginile din minte, lumea fantastica si cea in care traiesc. Creierul lor se afla in stadiul dezvoltarii structurilor fundamentale de judecata, analiza, intelegere, logica etc.
Aceasta confuzie intre real si imaginar, pe care o induc imaginile TV (nici real pur, nici 100% fantezie), daca nu-l duc pe copil la declansarea unui sindrom schizofrenic sau chiar la moarte prematura, este in masura sa modeleze la nivelul neurologic (structura retelelor neuronale) precum si la cel psihic, tendinta de a confunda sau prefera lumea proiectata in minte celei reale. Astfel, se poate explica neputinta tinerilor noilor generatii de a se integra in societate, de a intelege si a se adapta lumii in care traiesc, ducand o viata fireasca, asa cum au trait-o oamenii intotdeauna, cubucuriile si necazurile inerente.
Lumea din minte, una ideala a placerilor, a confortului si divertismentului, construita din imaginile TV, devine mai reala decat realitatea, caci ea este preferata, dorita si greu de parasit, este lumea mitica a tinerilor care au crescut cu televizorul. Astfel se poate observa la acesti oameni o tendinta permanenta de refugiere sau evaziune in imaginar, fie prin bautura, drog, sexualitate, practici orientale, fie prin televiziune, jocuri pe calculator sau internet. Realul nu mai are consistenta, deoarece prin vizionarea TV oamenii isi pierd intr-o masura mai mica sau mai mare capacitatea de a-l percepe si de a-l accepta asa cum este, modelandu-si viata dupa datele acestuia.
Discrepanta dintre lumea reala si aceea care se instapaneste in mintea tinerilor este atat de mare, incat devine tot mai probabila sacrificarea celei dintai in favoarea celei de a doua. Oare aceasta nu poate fi socotita daca nu o boala, cel putin un simptom, o tendinta schizofrena in perceptia realitatii? Fenomenul nu se limiteaza doar la generatia tanara. Studiile lui G. Gerbner demonstreaza clar ca intre telespectatorii inraiti (care vizioneaza in jur de 4 ore zilnic) si ceilalti (pana la 2 ore) exista o diferenta semnificativa in perceperea si reflectarea realitatii. Spre exemplu, proportional cu timpul acordat vizionarii TV, se inregistreaza o crestere a tendintei de a exagera prezenta violentei in societate. Proportional cu vizionarea sporeste teama, suspiciunea, izolarea fata de ceilalti oameni si fata de societate. Creste neincrederea in vecini, in prieteni, care sunt vazuti ca potentiali dusmani.
Dar, daca oamenii percep lumea altfel decat este ea de fapt, si aceasta in mod gradat, proportional cu numarul orelor alocate vizionarii TV, nu putem socoti oare ca aceasta tehnologie favorizeaza o viziune schizofrenica asupra lumii si un comportament corespunzator?
Iata cum reflecta J. Mander acest fenomen: “Nu incape indoiala ca televiziunea face ceea ce spune fantezia schizofrenica. Ea proiecteaza in mintea noastra imaginile unor realitati exterioare experientei noastre. Imaginile vin in forma unor raze, iesind dintr-o cutie. Ele provoaca schimbari in sentimentele noastre si, dupa cum vom vedea, si o totala confuzie cu privire la ceea ce este si ceea ce nu este real. intreaga realitate devine eterica, existand numai in mintile noastre.
Precum masina pacientilor lui Tausk, televiziunea este manifestarea finala a unei confuzii deja evidente. Aceasta confuzie exista in vremea cand scria Tausk, insa acum ea a fost institutionalizata de omniprezenta mediilor artificiale in care traim. O lume reala care nu poate fi pusa la indoiala a fost scufundata sub o lume reconstruita, creata de oameni. Noi traim inauntrul manifestarilor mintii omenesti. Asemenea copilului care cauta legaturi cu exteriorul, nu gasim decat proiectiile altor oameni. Nu putem deosebi naturalul de artificial, caci procesele care ne-ar dezvalui aceasta nu se vad nicaieri. Suntem desprinsi, plutind in spatiu, traind intr-un bazin al lipsei de ratiune, de dimensiunile unei natiuni. Vedem un stimul, o lumina si ne agatam de el. Acesta devine totul pentru noi. El isca imagini in creierul nostru”.
De ce vizionarea TV apare atat de des in povestirile consumatorilor de droguri sau a schizofrenicilor?
Exista oare o legatura cauzala intre vizionarea TV si cele doua afectiuni si daca da care sunt motivele formarii ei?
1. Atat in cazul vizionarii TV, cat si in cel al schizofreniei sau al consumului de droguri, mintea este spectatorul pasiv al unui film care ruleaza prin fata ei. Diferenta este ca, in cazul televiziunii, imaginile provin din afara, iar in celelalte situatii, din interiorul subconstientului.
2. Desi imaginile de-a lungul televizionarii provin din lumea exterioara omului, acestea nu sunt percepute de minte intr-un regim identic cu cele reale, atitudinea mintii pe parcursul vizionarii TV fiind asemanatoare pana la identitate cu cea din starile alterate de constiinta.
3. Vizionarea TV, prin mecanismele descrise de-a lungul acestei carti, favorizand deschiderea portilor subconstientului, inlesneste invadarea mintii de catre fantasmele inconstientului. De aici deriva una din cele mai grave consecinte ale vizionarii. Mintea, prin privitul la televizor, se obisnuieste tot mai mult cu experienta pasiva, dar euforica a evaziunii in imaginar, este tot mai puternic atrasa de experientele de tip halucinatoriu carora este dispusa sa le cedeze. Noilor generatii crescute cu televizorul li se cultiva prin aceasta experienta o sensibilitate si o atractie aproape maladiva pentru substantele sau tehnicile meditative de tip oriental care genereaza stari euforice evazioniste sau chiar halucinatorii, pentru fenomenul magic sau erotism, dobandind o labilitate sporita in ceea ce priveste declansarea unui sindrom schizofrenic.
Mintea are tendinta de a repeta modelele de activitate invatate deoarece insesi retelele neuronale se structureaza in functie de activitatea sau experienta avuta. Cu cat o experienta este mai intensa si de durata mai lunga, cu atat creierul are tendinta inertiala de a o repeta. A privi la televizor cateva ore zilnic, luni sau chiar ani, de la varsta cea mai frageda, face ca trasaturile generale ale acestei experiente mentale sa marcheze intr-o masura proportionala cu numarul orelor acordate vizionarii, activitatea mentala, corticala a omului respectiv.
In concluzie, prin privitul la televizor, mintea omului devine dependenta, deschisa sau atrasa de o experienta intens emotionala, foarte putin rationala si volitiva. Mintea devine tot mai dependenta de starea de spectator a unui film fantastic si, evident, prin aceasta e expusa unui atac sau invazii a fantasmelor provenite din inconstient. Poarta dintre constient si subconstient se deschide din ce in ce mai mult, caci fantasmele sunt dorite, iar atitudinea mintii arata ca este pregatita sa le primeasca, si asta cu atat mai mult cu cat experienta TV favorizeaza deschiderea acestei porti prin generarea unei activitati corticale de tip alfa caracteristica starilor alterate de constiinta (vis, drog etc), specifica deschiderii subconstientului.
Astfel se explica torentul de imagini si de ganduri care invadeaza mintile oamenilor (mai ales ale acelora care vizioneaza mult programele TV), precum si atractia pe care tot mai multi oameni o resimt pentru experientele pasive, ale evaziunii in imaginar (insasi experienta erotica este una de tip fantastic atunci cand mintea pasiva este sedusa si atrasa de placere in directia satisfacerii ei).
Virgiliu Gheorghe – crestinortodox.ro
]]>
